”Liga lui Mitică” la Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca (mascarada burselor postdoctorale pe fonduri europene ! I)

Cum vă scriam, nici Academia română nu mai este ce-a fost. Foame mare, monșerilor (să-l citez pe Marin Preda). Pentru un leuț cinstit la gurița unei pile, relații sau cunoștințe, “nemuritorii” au ajuns să se comporte ca-n Liga lui Mitică – să facă blaturi academice. Astăzi puteți afla cum un cercetator român, cu un doctorat de Oxford, poate fi doborât “la puncte” chiar și de către un masterand român indiferent de universitatea din România. Doctor, cu doctoratul trudit la Oxford, cercetătorul știițific și istoricul Cristian Găzdac n-a reușit să aplice la o bursă post-doctorală finanțată din fonduri europene –  programul POS DRU, 61104, ”Științele socio-umaniste în contextul evoluției globalizate – dezvoltarea și implementarea programului de studii și cercetare postdoctorale” (uă!). Povestea d-lui Găzdac este demnă de o scenetă de Caragiale, iar prestația indivizilor ce-au cam ajuns să paraziteze banii și resursele Academiei române demnă de un citat din cronicarul Grigore Ureche: ”din afară se vede pom înflorit, iar dinăuntru lac împuțit”.

Primul blat se face încă de la publicarea burselor pe web-site-ul altei instituții decât cea vizată: pe cel Institutului de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române, din Cluj-Napoca, departamentul de Istorie și nu pe cel al Institutului de Arheologie și Istoria Artei. În acest fel, nici unul dintre specialiștii care ar fi trebuit să participe la elaborarea temei proiectului afișată pe site: ”Echo. A comunica în Antichitate: Cazul Daciei romane” nu știau nimic despre acest proiect, în afară de (normal, firește!) directorul instituției – un specialist în istoria artei – pictura cu teme religioase din secolele XIV-XVIII. Nițeluș cam departe pentru a înfiripa un “dialog” cu Antichitatea, ca specialist, dar suficient de aproape pentru a favoriza niște pile, cunoștințe sau relații, dacă va fi cazul, ca funcție. Susține dl. Găzdac că “a fost clar, pentru toată lumea, că nu s-a mizat pe specialiștii propriei instituții, pentru a accesa acele burse”.

Pasul doi: depunctarea celor care merită (dar nu bine-merită), s-a făcut prin criteriile de punctaj, întocmite ”ciudat”. Pe de o parte primeau punctaj mare cărțile publicate la edituri ale universităților aflate între primele 100 din lume, dar doctoratele obținute la asemenea universități nici nu erau luate în calcul. Așa s-au trezit cam pe dinafară atât dl. Găzdac, cu un doctorat la Oxford, câ și o colegă de-a d-sale, cu un doctorat la Cambridge. Normal, doctoratele de “cantemir” și “spiruharet” bat “Oxfordul” și “Cambridgiul”…

În plus, să fie clar că poți candida, dar voința evaluatorului este lege, deși pe site se specifica că trebuie să ai o activitate științifică bogată pentru a obține un punctaj mare, în regulament se specifica că dosarul de activitate științifică are doar 30% pondere din punctajul total. Oricum, să nu existe pardon, la final au fost admiși toți candidații la faza de dosar, fără a se mai publica punctajele primite. Decizia finală a rămas la cheremul comisiei de interviu (”pe baza celor cuprinse în Anexa I pct. 4 al Cerințelor Specifice, departajarea finală să se facă pe baza rezultatelor obținute în cadrul interviului”. Anexa I pct. 4 al Cerințelor Specifice specifică: Clasamentul final al candidaților este cel stabilit în urma interviului. Punctajul dosarului de concurs funcționează ca factor de departajare între candidații care obțin același punctaj la interviu.”).

Și a venit ziua interviului.

Despre atribuțiile componenților comisiei, regulamentul zice că: președintele comisiei trebuie să fie “expertul de profil pe termen lung al instituției coordonatoare de temă”, iar membri – “un reprezentant al management-ului central al proiectului, un expert din țară, un expert din afara instituțiilor implicate din proiect și asistentul de proiect al instituției coordonatoare”. Care au fost membri comisiei? Președintele comisiei: Acad. Prof. univ. Dr. Marius Porumb – istoric de artă. Membrii: Dr. Coriolan Opreanu, Prof. univ. dr. Doina Benea, Prof. univ. dr. Mihai Bărbulescu. Secretarul comisiei: Dr. Alexandru Simon.

Nici măcar dl. Găzdac nu a știut să-mi spună cine era reprezentantul management-ului central al proiectului. Oricum, zice d-sa: “nici una dintre întrebările adresate de comisie în cadrul interviului nu au avut nici o legătură cu managementul unui proiect”.

Și, pentru că este vorba despre pățaniile d-sale, îl las pe dl. Găzdac să povestească din mementele și schițele la care a fost martor cu ocazia “simulacrului de interviu”.

“Susținerea proiectului în fața comisiei am făcut-o în limba engleză în care am scris și susținut doctoratul la Universitatea din Oxford. Pe măsură ce expuneam proiectul am realizat că membrii comisiei, cu excepția unuia singur, nu cunoșteau limba engleză. Nu mă pronunț asupra secretarului comisiei care a lipsit pe durata interviului meu. Inițial am crezut că este doar impresia mea. Ulterior, pe durata interviului, am realizat că aveam dreptate deoarece la majoritatea întrebărilor adresate de membrii comisiei – mai puțin cel care înțelege limba engleză – răspunsul se regăsea în prezentarea proiectului pe care tocmai îl expusesem. Un criteriu de evaluare era capacitatea candidatului de a purta un dialog critic într-o limbă de circulație internațională. Tot interviul, partea de dialog, s-a purtat în limba română, chiar dacă eu, însumi, am întrebat dacă nu doresc în limba engleză. Din spirit patriotic mi-aș dori ca limba română să fie limbă de circulație internațională, dar mi-e teamă că, cel puțin juridic, limba noastră nu are încă acest statut recunoscut oficial. Apogeul acestui ”interviu” a fost momentul în care am rămas în sală doar cu un membru al comisiei, prof. Doina Benea, ceilalți plecând, rând pe rând, pentru motive diverse, și revenind în sală după bunul plac fără ca interviul să se fi terminat.”

Restul, aș zice, “oxfordian”, este tăcere…

Dl. Găzdac s-a trezit primul sub linie la afișarea rezultatelor. Iar calculul punctajului rămâne, în continuare, un mister. Spre deosebire de rezultatele afișate la bursele similare de la Institutul din București, unde punctajul era defalcat pe etape, la Cluj apare un punctaj despre care care, doar membrii comisiei știu cum a fost calculat. Pe de altă parte, conform regulamentului “lor” de concurs, 70% din punctajul total revenea proiectului, dar pe afișajul rezultatelor lipsea tocmai titlul proiectului câștigător sau respins.

În rest, o doctorandă a profesorului Bărbulescu este beneficiara bursei postdoctorale. De fapt, dintre cele patru burse, trei au fost câștigate de către discipolii profesorului Bărbulescu. O simplă întrebare: ce s-ar fi întâmplat dacă și al patrulea discipol se prezenta la interviu? Acesta nu a mai venit la interviu, deși fusese admis în faza preliminară.

Leave a comment