20/08/2017

Castraţi din dragoste de ţară

Doi români stăteau la o țuică. Zice unul: Trecut de căcat am avut, prezent de căcat avem. Zice celălalt: Bine măcar că nu avem nici un viitor.

Grasul şi Bărbosul stau la masă în Arizona. Stau la aceeaşi masă. Asta e important. Îşi beau liniştiţi cafeaua. Nu mai sclipesc prin aer săbiile retorice, nu mai dă cafeaua în clocot în ceşti, nu se mai molipsesc de la argumentele unuia sau altuia mesele vecine. Dacă le-ai face o fotografie la această oră a amiezei, ai putea scrie pe spatele ei, fără să te gândeşti că scrii cuvinte mari: „Politica a murit”. Discuţia lor e una despre scânduri şi grinzi şi despre comerţul cu echipamente de protecţia muncii. O discuţie nouă, pentru care nu au încă nici entuziasm, nici încrâncenare. Discuţiile despre lucrurile normale şi utile au un aer de discuţii ale nimănui.

Grasul a fost dintotdeauna un fan a lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, un susţinător al FSN, FDSN, PDSR, PSD. Bărbosul s-a bătut ani de zile prin gândiri spuse şi scrise pentru Coposu, CDR și Alianța D.A.. Altfel, prieteni încă din liceu. Genul de prieteni, cum spunea Bărbosul, „pierduţi din motive politice”. Cu toate acestea, au avut parte amândoi, de-alungul anilor, şi de câştiguri şi de pierderi. Fiecare a avut partea de glorie şi partea de înfrângere la jocul politic. Acum tac. Molâi. Ca şi cum li s-ar fi luat jucăria. Ei sunt o emblemă a societăţii româneşti. Ei sunt reprezentanţii nealeşi ai poporului care nu mai are în jurul a ce să fie unit, şi nu mai are pentru ce să fie dezbinat. Căci, la urma urmei, nu s-a realizat nici „consensul”, nici „divizarea”.

Grasul, care a câştigat câteva dintre ultimile alegeri (e un fel de a zice) e sceptic şi chiar speriat. Celălalt, nici măcar nu-l atacă. Nu-l face (ca pe vremuri) nici comunist, nici criptocomunist. Aşa că încearcă o discuţie (printre scânduri, grinzi şi echipamente de protecţie a muncii) despre guvernarea trecută. Bărbosul dă din mână. A lehamite. Ca şi cum ar flutura o batistă într-o gară, pe când PNŢCD, PNL, UFD, PDL etc. se îndepărtează fluturând batistele de rămas bun din ultimul vagon. Acum Bărbosul îi vede ca la capătul unui ochean întors. Cu toate acestea, Grasul ezită să-i amintească Bărbosului că şi CDR-ul a votat, la un moment dat, candidatul PDSR, că “soluția imorală” Voiculescu s-a plimbat din partid în partid, mai ceva ca UDMR la guvernare, că-n PDL găsești exact atâția cât aceiași traseiști politici ca-n PSD, PNL, PC și UNPR. Dacă Bărbosul se enervează brusc şi-l părăseşte, îl lasă acolo în mijlocul cafenelei, să vorbească singur? Dacă îl lasă singur cu ai lui în cafeneaua asta ca un peron de gară? Tu spui glume, tu râzi. Nimeni nu vociferează. Eşti în faţa unei săli, cât o ţară, plină de oameni tăcuţi. Ca la liturghie. Scena aceasta se repetă zilnic, în zeci de cafenele din ţară. Zilnic, prevenitori, oamenii se adună şi vorbesc ca nişte eunuci civilizaţi despre prosperitatea haremului.

Popor castrat din dragoste de ţară.

de Ion Mureşan