Suntem la mâna desculților și perverșilor!

de Cristian Bara (PR Executive Gazeta de Cluj)

Sunt un ignorant. Și, deci, îmi merit soarta, oricare ar fi ea. Trebuie să recunosc că nu am tras cu urechea foarte atent când venea vorba de FMI, împrumuturi, tranșe, dobânzi, condiții de creditare. Deși ar fi trebuit… Că doar, stând strâmb și judecând drept, (și) din buzunarul meu se plătesc împrumuturile făcute de România de la FMI. Și nu-i vorba că se plătesc (și) din buzunarul meu. Mai grav este că se vor plăti (și) din buzunarul fiului meu, (și) din buzunarul nepotului meu, (și) din buzunarul strănepotului meu, și, uite-așa, aș putea scrie tot materialul acesta, până la final, continuând la nesfârșit cu „(și) din buzunarul stră-stră-stră-(…)-stră nepotului meu”.

În ultima vreme am fost ceva mai atent la știrile despre FMI. Dar nu pentru că am avut parte de vreo revelație sau că am realizat, brusc, cât de păgubos a fost pentru noi, ca popor, acest parteneriat economico-financiar, cât de înrobitor este și, din păcate, va fi încă mult timp de acum încolo (despre politicienii post-decembriști care ne-au băgat în aceste datorii, numai de bine!). Ci pentru că, asemeni altor milioane de români, parcă lovit de streche, am devenit mult mai atent la știrile de senzație, cancanizate și tabloidizate, care ne bombardează, zi de zi, prin intermediul tuturor canalelor media. Nu cu multă vreme în urmă, șeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, a fost prezentat cu pantofii rupți în talpă la o întâlnire cu președintele Traian Băsescu. Pe tema asta se poate discuta la nesfârșit: ba că, foarte bine!, omul e modest și nu dă doi bani pe țoale și târlici, că ar trebui să ia exemplu de la el toți românii; ba că, nu-i așa?, nu haina sau papucii îl fac pe om, ci ce are individul în tărtăcuță; ba că, de fapt, tipul ar fi un zgârcit și un jegos, o „unghie-n gât”, un avar și (mai ales) un nesimțit. Despre capacitățile mintale și intelectuale ale lui Jeffrey Franks, eu, unul, nu pot să mă pronunț, deși, cică, dacă îi întrebi pe argentinieni pot să te lămurească în câteva minute cam cât e de deștept și competent tipul. Și oricum, nu îți trebuie foarte multă minte să realizezi că, din toată „calimera” asta cu FMI, România nu are cum să iasă foarte bine (mulțumim din nou politicienilor post-decembriști care ne-au înglodat în datorii!).

Pot să mă revolt, însă, când văd cu câtă lipsă de respect se prezintă la o întâlnire cu președintele țării mele. Mulți știu că nu m-aș pupa niciodată cu președintele Traian Băsescu dar, dacă ar trebui să mă întâlnesc cu el, mi-aș pune țoalele alea de duminică și mi-aș trage în picioare cea mai bună pereche de pantofi. Tuns, frezat, bărbierit și parfumat. Că doar mă întâlnesc cu președintele unei țări, nu cu vreun terchea-berchea!!! Vorba lui George Copos dupa o înfrângere a Rapidului cu nu-mai-știu-care-echipă-de-provincie: „Am ajuns să ne bată toți desculții!” Așa și noi, am ajuns să stăm la mâna unui desculț, în cel mai adevărat sens al cuvântului!

Cealaltă știre îl privește chiar pe șeful lui Jeffrey Franks, „The Big Cojones” al FMI, Dominique Strauss-Kahn. Acesta, ce-i drept, îmbrăcat și încălțat țuț, ireproșabil, fără cusur, dar cu caracterul mai ciuruit decât talpa pantofului subalternului său. Altele sunt păcatele lui. Cum adulmecă o femeie în jurul lui, de la urâte la frumoase, de la deștepte la proaste, de la slabe la grase, de la menajere de hotel la jurnaliste, cum sare pe ele mai ceva ca un leu asupra unei antilope rănite. Tipul, cică, nu iartă nimic. Execută tot ce prinde! Ultimul scandal sexual în care a fost implicat șeful ahtiat după F(e)M(e)I, într-un hotel din New York, pare că va fi și ultimul pentru acesta. Din perspectiva unora, povestea pare cusută cu ață albă. După părerea altora, povestea e pe bune. Din perspectiva celorlalți, totul e o mascaradă, un plan elaborat, un complot diabolic. Adevărul, ca de obicei, cred că este undeva pe la mijloc. Chiar el și-a recunoscut public, nu o dată, viciul, pe care eu, fără cunoștințe de specialitate, aș putea să-l încadrez în categoria gravelor afecțiuni psihice, diagnosticabile de către orice psiholog ori psihiatru drept „perversiuni sexuale”.

Păi dacă (și) România stă la mâna unor desculți și a unor perverși, eu nu o văd bine deloc! Căci, la o adică, de Dominique Strauss-Kahn am scăpat, poate scăpăm și de Jeffrey Franks, dar dacă scăpăm de draci și dăm de frații lor? (Și-n plus, de ciudații politicieni post-decembriști autohtoni, cei care ne-au amanetat viitorul până la anu știu câtea spiță, de ei cine ne scapă?)

 

Leave a comment