Sfârșitul lumii & maimuțele cu fundul roșu

Un țigan către un alt țigan:

– Ai auzit că-s scumpe bombele atomice?

– Mda.

– Foarte?

– Foarte. Milioane de dolari.

– Ce aș vrea să-mi pice și mie una în grădină, să fac bani.

Cam ca în aceste replici, așa-i și cu interminabila discuție despre sfârșitul lumii. Parcă se dorește, parcă se stă hăbăuc la coadă spre el. Și destui scot miliarde din acest story al incertitudinii și morții.

Subiectul mă preocupă în aceeași măsură în care sunt preocupat de viața maimuțelor cu fundul roșu. Deloc, adică. Dacă e să se tragă cortina, se va lăsa și fără să mi se ceară părerea.

Mă distrează fixarea unor termene pentru finișul planetar. Pe ani, chiar pe zile. Fiindcă nu mă doare gura, folosind metoda „paranoia critică” a lui Dali, o să prezic anul sfârșitului lumii. 2041. Dacă până atunci n-o să primesc Nobelul pentru literatură. Așa că, rugându-vă pentru mine, vă rugați și pentru viitorul dumneavoastră.

Alexandru Petria

 

Leave a comment