INTERVIU: Prof. dr. Irinel Popescu: Transplantul hepatic și cercetarea au crescut șansele de supraviețuire ale bolnavilor

De la începutul acestui an au avut loc mai multe evenimente la care a participat și Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic “Dan Setlacek” din cadrul Institutului Clinic Fundeni și care marchează aspecte din activitatea centrului. Despre aceste evenimente și preocupările specialiștilor a vorbit într-un interviu acordat AGERPRES prof. dr. Irinel Popescu, directorul centrului.

AGERPRES: Care sunt principalele preocupări ale Centrului de Chirurgie și Transplant Hepatic?

Prof. dr. Irinel Popescu: M-aș referi la recent încheiatul Congres Romtransplant de la Târgu Mureș, unde pentru prima oară la acest congres participarea a fost exclusiv românească. În cadrul reuniunii s-a dorit un bilanț și prezentarea progreselor înregistrate de transplantul românesc. Între aceste progrese s-a remarcat creșterea numărului de donatori și pentru prima oară a fost prezentat un model coerent prin care un centru, și anume Centrul universitar Timișoara și spitalul județean Timișoara, prezintă un plan coerent de creștere a numărului de donatori, și aceasta s-a concretizat în 12 donatori în primele cinci luni ale anului 2011, ceea ce dacă ar fi fost reprodus la nivelul celorlalte 11 puncte acreditate, ar fi trebuit să conducă la 144 de donatori în cinci luni, ceea ce cu siguranță ar fi fost extraordinar pentru România și care înseamnă de trei ori mai mult decât ceea ce a fost în realitate.

Lansarea acestui model, să zicem Timișoara, în activitatea de identificare, diagnosticare și integrare în circuitul național de donare concretizată prin obținerea unui număr de donatori, constituie în opinia mea un eveniment remarcabil.

Unul din beneficiari sigur că a fost și Centrul nostru pentru ficat și ca urmare a acestei activități de la începutul anului și până acum au fost efectuate 36 de intervenții de transplant hepatic, ceea ce constituie cel mai mare număr de transplanturi hepatice efectuat vreodată în clinica noastră și în România.

Reamintesc că în decursul anului trecut s-au făcut 51 de astfel de operații, iar cele 36 de până acum ne îndreptățesc să prognozăm o cifră finală undeva între 60 și 70 de operații de transplant hepatic, care situează programul de aici la nivelul programelor europene performante și din punct de vedere al numărului și din punct de vedere al rezultatelor.

Iarăși pentru prima oară în acest an supraviețuirea a trecut de 90%, deci e mai mare de 90%, practic, din cei 36 de bolnavi s-au înregistrat două decese, ceea ce înseamnă peste 90% cifră de supraviețuire imediată.

De altfel, la Congresul Romtransplant s-a remarcat faptul că transplantul hepatic a înregistrat cele mai spectaculoase progrese și în plus faptul că programul de la Fundeni este unul din acelea în care se folosește și transplantul cadaveric, deci de la donator aflat în moarte cerebrală și de la donator în viață, s-au făcut patru astfel de operații.

De asemenea, în acest an s-a transplantat un copil de un an care este foarte bine și în momentul de față, evoluția a fost foarte bună. S-a transplantat un ficat polichistic de peste 23 de kilograme, care este cel mai mare ficat transplantat vreodată, și am realizat pentru prima oară transplantul cu ficat împărțit pentru doi adulți, un ficat care a fost împărțit în două părți, nu tocmai egale, și care au fost transplantate la doi adulți de dimensiuni potrivite. Cei doi lobi ai ficatului care nu sunt egali, lobul drept are aproximativ 65%, lobul stâng are 35%, și au fost transplantați la doi receptori cu dimensiuni potrivite.

Un al doilea element este ședința Secției de chirurgie a Academiei de Științe Medicale, la care am avut onoarea să fiu reales președinte, după un mandat precedent a cărui activitate a fost apreciată pozitiv.

Aș spune că sarcina cea mai importantă care stă în fața membrilor secției este elaborarea ediției următoare a Tratatului Național de Chirurgie. Aceasta deoarece Academia de Științe Medicale, secția chirurgie, reunește, evident, specialități diferite. Este singurul cadru în care putem găsi personalități de vârf ale medicinei românești care reprezintă diferitele specialități și care toate la rândul lor pot să reprezinte diferitele volume ale acestui tratat național.

Ediția precedentă, 2008-2009, a apărut în 10 volume. La ediția următoare intenționăm să adăugăm la cele 10 volume, un volum de oftalmologie și un volum de cercetare fundamentală.


AGERPRES: Pentru că ați vorbit de cercetare, ce preocupări aveți ?
Prof. dr.Irinel Popescu: De altfel, ajungând la acest capitol al cercetării aș spune că centrul nostru își manifestă în continuare dorința de a promova cercetarea, atât cercetarea clinică, cât și cercetarea fundamentală.

La nivelul cercetării clinice menționez că în cursul acestui an a fost prezentată la Congresul Asociației Europene de Chirurgie (ESA) lucrarea clinici noastre, prezentată de dr. Victor Tomulescu, cu rezultate la zece ani după timectomiile miniinvazive și care a fost selectată pentru publicare în cea mai prestigioasă revistă chirurgicală din lume și va fi publicată în numărul din luna decembrie a.c.

În ce privește cercetarea fundamentală, după ediția din acest an a Simpozionului Cajal, cercetătorii din clinica noastră împreună cu alți colegi de pe platforma Fundeni își continuă cercetările pe cele două componente, și anume pe genomica oncologică și pe terapii celulare, deci pe medicină regenerativă, adică gene implicate în apariția cancerului. În cancerul de pancreas, au fost și publicate genele selectate de noi ca putând să fie specifice cancerului de pancreas, după cum și o proteină care pare să aibă valori de diagnostic în acest cancer, se numește Carolina 1, și continuăm cercetările în ideea de a vedea în ce măsură, acționând asupra acestor gene, se pot obține efecte terapeutice. Vrem să testăm pe linii celulare diverse citostatice în funcție de modificarea anumitor gene pe care noi le considerăm implicate în patogenia cancerului de pancreas.

AGERPRES: Este una din formele care nu prea are soluție.
Dr. Irinel Popescu: Nu are soluție din păcate. De aceea și noi am încercat și încercăm să lucrăm pe acest tip de cancer pentru că la celelalte din fericire rezultatele actuale sunt relativ rezonabile și nu reprezintă o atât de mare urgență, în timp ce în cancerul de pancreas nu s-a descoperit chiar nimic care să schimbe prognosticul acestei boli și care prognostic este același ca și atunci când eram student la medicină și probabil ca și la începutul secolului. Deci, în această boală practic aproape nimic nu s-a schimbat.

Cancerul colorectal, și aici au fost comunicate mai multe gene care pot fi implicate în patogenie, și aici căutăm proteine markeri. Aici terapiile actuale sunt mult mai eficiente, evident că există loc de mai bine și dacă s-ar putea obține chiar o vindecare completă și rapidă bazată pe modificările genice, pentru că se știe, cancerul în momentul de față este o boală cu componentă genetică majoră și aceste modificări la nivelul genomului stau la originea afecțiunii. Ori controlul modificărilor genice care conduc la apariția cancerului și a căilor intracelulare care sunt declanșate după modificarea respectivă înseamnă până la urmă controlul bolii.

Aș mai menționa la nivelul cercetării clinice prezența importantă a clinicii noastre la Congresul Mondial de Chirurgie robotică de la Atena unde cele trei colective, unul condus de mine, celălalt condus de conf. dr. Cătălin Vasilescu iar celălalt condus de dr. Victor Tomulescu, au prezentat lucrări care au fost foarte apreciate și foarte bine primite și mai mult de atât, la ședința de prezentare generală a locului roboticii în momentul de față la nivel mondial poziția României a fost foarte apreciată, în sensul că robotica înseamnă un mare progres în chirurgie, un pas important spre tehnologizarea acestei meserii, nu în ideea de a o dezumaniza, ci în ideea de a o face mai precisă, mai fiabilă, mai exactă, mai fiziologică pentru pacient, chiar mai fiziologică pentru chirurg, având în vedere că în timpul unei intervenții foarte lungi și laborioase chirurgul stă așezat și are o vedere tridimensională.

Costurile încă mari legate de acest tip de chirurgie trebuie bine evaluate și contrabalansate de beneficiile care au putut fi codificate până în prezent. S-a dovedit că începând cu operații unde este foarte evident avantajul chirurgiei robotice, cum este rezecția radicală a prostatei pentru cancer și ajungând la operații unde cu siguranță chirurgia robotică aduce ceva și poate cifrele vor confirma în viitor că și acolo e la fel superioară celorlalte procedee, precum în prostatectomia radicală, în chirurgia cancerului de rect, chirurgia cancerului de col uterin, chirurgia esofagului inferior, ca să dau câteva exemple din patologia abdominală. Ei bine asamblarea acestor date la nivel internațional constituie un pas important în furnizarea acelor dovezi de care specialiștii au nevoie pentru a justifica costurile crescute ale acestui tip de chirurgie.

În același timp compania producătoare a dat asigurări că se fac eforturi pentru scăderea costurilor și pe de altă parte că se profilează apariția unor companii concurente, care să producă roboți asemănători robotului Da Vinci, eventual cu costuri mai scăzute.

Activitatea de transplant își propune să valorifice orice donator și asta a și reușit nu a fost niciun donator care să fie refuzat din motive de lipsă de primitor sau de lipsă de resurse și pe lângă numărul de donatori aflați în moarte cerebrală să efectueze și operații cu donatori în viață, coroborată și cu activitatea clinică în care se include și chirurgia robotică, iar în timp preocupările de cercetare, comunicările la congrese arată că această clinică rămâne preocupată de ideea de cercetare și clinică și fundamentală.

AGERPRES: Cum se aplică cercetarea în clinică?
Prof. dr. Irinel Popescu: Noi am lansat pe Platforma Fundeni ideea de medicină translațională și considerăm că este unul din acele locuri puține din țară în care se poate vorbi despre așa ceva, deoarece majoritatea studiilor de biologie moleculară pe care le-am menționat pleacă de la material clinic, de la piesele operatorii ale unor bolnavi cu acele tipuri de cancere pe care le-am propus să le studiem. Și invers așteptăm ca rezultatele despre care vorbeam, cum ar fi efectul citostaticelor pe liniile celulare de cancer de pancreas, dacă se va dovedi eficient, repet, coroborat cu modificările genomului pe care l-am identificat, atunci e posibil să inițiem un studiu clinic în care la acești bolnavi pentru care în momentul de față nu există nicio speranță să le putem oferi un tratament care să schimbe prognosticul actual al bolii. AGERPRES

 

Leave a comment