24/09/2017

Timpuri politice apuse???

Considerată leagănul naţionalismului românesc, Transilvania suspină la această oră după sănătosul naţionalism al anilor de după Decembrie 1989. Produs integral la nivelul Ardealului al PUNR, al lui Gheorghe Funar şi Ioan Gavra, PRM a preluat moştenirea unuia din cele mai puternice formaţiuni politice din ultimul deceniu al secolului trecut.

Sunt convins că foarte puţini dintre voi îşi mai amintesc cum a apărut aici PRM, cu atît mai puţin de cum s-a înfiinţat PUNR. Ah, da, e vorba de Partidul Unităţii Naţionale Române. Rămâne partidul meu preferat, primul partid cu care am lucrat în calitate de jurnalist. E ca prima iubire, nu o uiţi niciodată chiar dacă a murit demult. La Bistriţa-Năsăud, o mare parte din politicienii locali au făcut parte din acest PUNR. Aşa, doar la prima strigare: Ovidiu Teodor Creţu, Gheorghe Pop, Ioan Aurel Rus, Viorel Cotuţiu, Dorel Cosma, Ionel Tompa, Emil Miclea, fostul deputat Ioan Sonea şi mulţi, mulţi alţii.
PUNR a murit graţie manevrelor foştilor pedeserişti, geloşi pe procentele din Ardeal ale peuneriştilor, poate şi cu sprijinul din culisele politicii ale PRM-ului şi ale lui Corneliu Vadim Tudor. În marea lor majoritate, foştii peunerişti au acostat la ţărmul Tribunului, iar în 2000, PRM câştiga alegerile prezidenţiale la nivelul judeţului şi trimitea în Parlament un senator, pe Ioan Aurel Rus şi doi deputaţi, Emil Rus şi Ioan Sonea, asta, în urma voturilor primite la alegerile parlamentare.
De atunci au trecut 11 ani, timp în care PRM, ca moştenitor legitim al PUNR şi al voturilor acestui partid ar fi trebuit să rămână un jucător de forţă pe eşicherul politic românesc. Nu a fost să fie aşa, iar motivele creşterii şi descreşterii PRM sunt dintre cele mai variate.
Un lucru pentru mine este cât se poate de sigur: PRM este victima celui mai otrăvit cadou oferit de ultimul lider al PUNR, Valeriu Tabără: voturile Transilvaniei. Ardealul imperial, Ardealul celor 100 de castele, Ardealul pe care PDSR, acum PSD se chinuie de douăzeci de ani să-l cucerească. Încă, încă nu prea a reuşit. Pe urmă, PRM a ajuns cum a ajuns din lipsă de bani şi influenţă politică pe eşicherul românesc. Ca un corolar, PRM mai este victima a unui vechi proverb: „ O rândunică nu aduce primăvara”. Cert, existenţa unui singur lider maximus în persoana lui CV Tudor a terminat psihic acest partid. După mine, la ora actuală PRM seamănă cu un imobil aflat într-o avansată stare de degradare. Pentru a-l pune la punct e nevoie de reabilitare iar pentru a nu mai pierde voturile de o anvelopare. Dacă toate acestea vor putea fi îndeplinite, atunci PRM va mai exista, altfel, this is the end, my friend.
Şi, pentru că PSD nu va muşca din mai vechiul cadou, moştenitorul PRM ar putea fi o moştenitoare, Albă ca Zăpada dar fără pitici. Cele 7 procente dorite de toată lumea. Cele 7 procente care în Ardealul Imperial se pot transforma în 14, 28 sau 56.
Atenţie însă: Ardealul rămâne de dreapta, iar aici s-a vorbit trilingv peste 900 de ani.Altfel, trebuie să vedem cine e prinţul şi vrăjitoarea!

http://politicabn.blogspot.com