20/09/2017

ATENŢIE BISTRIŢA! SCRIZOFENIA ATACĂ PRIMĂRIA! EPISODUL 2: ÎNTÂLNIREA

Vă salut din vechea Troie! AHOE

„În ciclul  „SCRIZOFENIA ATACĂ PRIMĂRIA!”  pamflet scris în urma unui concurs de împrejurări vă prezentăm în cele ce urmează primele capitole  din cartea  „SCURTĂ VARĂFIERBINTE-O IUBIRE FĂRĂ CUBINTE” scrisă sub o inspiraţie autohtonă de amicul meu danton, artist plastic, care pentru moment sub imperiul amorului purtat unei dive speciale a lăsat pensula şi a apucat condeiul revărsânduşi astfel talentul literar spre uşurarea sufletului împovărat de o iubire imposibilă şi nereperată. Personajele care apar în lucrare sunt fictive neavând nimic comun cu realitatea, naraţiunea fiind rodul imaGINAŢIEI DIVINE CARE ŞI-A MUTAT LOCUL DIN PÂNZA DE PE ŞEVALET PE CÂMPUL IMACULAT AL COALEI DE HÂRTIE.

ATENŢIE BISTRIŢA!

SCRIZOFENIA ATACĂ PRIMĂRIA!

EPISODUL  2 : ÎNTÂLNIREA

Dragi cititori, în episodul de azi cu voia amicului meu care mi-a povestit această întâmplare, dar numai cu acordul lui, voi aduce spre cunoştinţa d-voastră idila de amor petrecută cu puţin timp în urmă între danton (amicul meu, artist) şi scriitoarea pe care în aceste scrisori o voi numi Miţa Baston sau mai bine FIŢA Cea cu veveriţa. Mai pe scurt, ca să nu lungesc vorba, întâlnirea a avut loc pentru primaşdată la o frizerie. A, nu la d-l Nae Giurumea cum sunteţi tentaţi să credeţi ci aici în Bistriţa, în urbea unde personajul nostru principal aspiră la postul de primăriţă. V-aduceţi aminte, sper, revoluţionara în persoană, cancelara Ardealului, moldovei şi a toată Ţara Românească, miniona din episodul trecut. Da d-le, FIŢA Veveriţa.

Deci, amicul danton intră-n Frizerie şi aşteaptă să-i vină rândul. Frizeria mică, doar un fotoliu pentru clientelă. Norocul lui că dama de pe scaun tocmai terminase de ondulat buclele ce băteau în arămiu asemenea aramei colite.

Aici trebuie să fac o precizare: Frizeriile la modă în urbe servesc deopotrivă şi dame şi berbanţi, totul depinzând de preţ.

Ridicându-se de pe fotoliu dama noastră îl recunoaşte pe Danton şi începe următorul dialog:

-Vai, maestre, sunteţi chiar D-voastră, artistul căruia i-am luat un interviu acum ceva timp?

Danton,surprins şi puţin încurcat recunoaşte fără să-şi aducă aminte bine (din politeţe), că el este.

-Vai, dar de când vreu să să vă cunosc! Chiar azi am o lansare de carte unde ţin morţiş să fiţi prezent în semn de admiraţie şi adoraţie ce v-o port.

Amicul meu (om trecut bine de prima tinereţe) se uită mai bine la ea şi lovit ca trăznetul de Cupidon  )holtei bătrân de altfel) îşi aduce aminte de o melodie din tinereţa lui Ilie nicolov: „Dragoste la prima vedere, cine-ar fi crezut” şi acceptă invitaţia. Fiţa vede că începe să câştige teren, marşează în continuare prifitând de Danton care plăcut surprins de invitaţie uită de programul pe care-l avea în acea zi. Fiţa roagă pe amicul meu s-o însoţească la pregătirea lansării volumului de poezii (Nu v-am spus că-i şi poetă?!).

-Cu plăcere, spune Danton şi de aici incepe idila.

Pleacă împreună de la Frizerie (Danton uită de ce venise) la mezonul Fiţei (casa din Titulescu) pentru a face pregătirile importantului eveniment. Pe drum Fiţa narează într-un logos caracteristic drama vieţii ei cu suişuri şi coborâşuri, aidoma unui montan rus, atât cele sentimentale cât şi profesionale, atât lumeşti cât şi mai puţin lumeşti.

Ajung acasă. Danton vede afişată la poartă Firma NON STOP şi îşi face deja idei despre cât de prosperă este Fiţa, ba mai mult, se gândeşte la afinităţile artistice care i-ar putea lega.

Ce mai!!! Cupidon…Cupidon…

Intră. Fiţa îşi cere scuze pentru deranjul din casă care tocmai este în renovare, aşteptând în câteva zile faianţaroo, zugravii şi instalatorii, mobilierul din Italia (la comandă) şi purced la pregătirea evenimentului mai sus menţionat.

Datorită timpului limitat care mai era la dispoziţie se încropeşte la repezeală un aranjament floral destinat unei nunţi care coincidea cu ora de începere a lansării. Danton o ajută cum poate pe Fiţa la aranjament şi reupşeşte să o convingă că artistul din el are habar de ceva în ale Ikebanei.

Între timp Fiţa îşi schimbă toaleta. Danton dă să iasă din dormitor, pudic la prima întâlnire, având consideraţiune pentru Fiţa.

-Vai, dar nu te formaliza dragul meu? Nu ai mai văzut o femeie goală? Nu fii copil!

Danton se uită la ea şi închite în sec, gândindu-se la nenea Iancu: „Avea un picior foarte uşor şi o botină…” dar nici dânsul nu e mai prejos. Acum o precizare: Danton, mai în vârstă cu 10 ani vedea deja trufandaua în toată splendoarea ei, mai ales că venea după o perioadă de abstinentă cauzată de o operaţie avută de curând: pierdea unui coi (testicol!).

Ce să vă mai spun: artist, boem, naiv din fire şi pe deasupra credul, Danton nu mai avea inimă ci un burete pe care puteai să-l storci aşa cum faci când speli vasele şi e plin de axion. Cât despre cap, ce-ţi mai trebuie: nu ai unul de rezervă puţin mai jos?!

Să continuăm. După savurarea momentului sexi, purced spre o biserică reprezentativă din urbe, numeroşii invitaţi ai Fiţei trebuiau s-o aştepte…s-o aştepte… şi s-o aştepte.

O mică paranteză: cărţile erau încă la tipografie. 100 de volume comandate cu câteva ore mai devreme. Tipografia, lângă Frizerie. Timpul limită, expirat. Distanţă: 1000 de metri. Fiţa roagă pe Danton să-i facă serviciul de a aducce cărţile până nu-i pleacă invitaţii. Danton, fără un chior în buzunar pentru taxi (ca şi Fiţa, de altfel), aleargă spre tipografie cu gândul că gestul îi va fi răsplătit de Fiţa aşa cum se cuvine, adică în iatacul părăsit de curând…

Dantton ia cărţile în două pungi, noroc că erau fiecare cât o lamă de bărbierit (de groase) şi pleacă la GALOP SPRE DESTINAŢIE.

Ajunge. Asudat, flşeoşcăit dar încrezător în viitorul său amoros şi viasând (precum calul la ovăs) la deliciile clipelor ce vor urma.

Fiţa dă autografe: invitat Danton. Biserica- pustie. Danton îşi zice în sinea lui că întârzierea sosirii cărţilor este rezultatul plecării numeroşilor invitaţi  pe care Fiţa îi aştepta—-îi aştepta…îi aştepta…

Se bucură în sinea lui că lansarea nu se va prelungi aşa cum era firesc terminându-se cu o conferinţă de presă care ar fi durat…şi durat…şi durat…

Cupidoane…cupidoane.,..

În cele din urmă se împart cărţi celor veniţi să închidă Biserica: preotul, dascălul , vânzătorilor de lumânăr şi corului ce întârziase la o repetiţie…

Gest frumos de generozitate, mai ales că poeziile din volumele de faţă erau  de inspiraţie religioasă.

Fiţa, în exuberanţa reuşitei lansări, are o revelaţie şi hotărăşte ad-hoc, să-i facă o surpriză lui Danton. Aşadar, cere preotului sfinţirea volumelor rămase (aproape toate!) şi copleşită de întâlnirea cu Danton, hotărăşte în următoarea clipă să se logodească cu acesta în faţa preotului.

Perplex, Danton nu mai are replică şi nici loc de întors: în două clipe se trezeşte în genunchi în faţa altarului, cu Fiţa mână-n mână, primind binecvuvântarea cerului prin preotul bisericcii.

Cupidoane… Cupidoane…

Ceremonia ia sfârşit cu sărutul prenupţial al Fiţei. Danton nu mai are ceruri să numere. După câte a pătimit în ultimele luni, iată că pronia cerească şi-a întors faŢa spre el!

Nu se mai gândeşte decât la faptul că toamna vieţii lui a devenit primăvară. Mugurii plesnesc, pomii înverzesc şi ce importanţă poate să mai aibă ghioceii care sunt pe tâmplele lui, nu în holda înverzită!

Totul e roz (bine că nu există un paertid cu această culoare!). Se anunţă „Strada Speranţei” – nu la parter ci la etajul 9, spre cer! Toate şlalagărele tinereţii îi revin în minte: ar zbura, ar cânta. ar dansa, ar picta… gândindu-se că „sus în deal, i-o casă şi-acolo e… E dealul Tărpiului, unde în loc de case sunt cavouri… de, aşa e în Bistriţa…

Cupidoane…Cupidoane…

Dar să nu fim pesimişti, într-o zi tot ajungem acolo, important este să părăseşti scena în aplauze, nu primind coşuri cu ouă de la spectatori (în cap!).

Să revenim. Cei doi pleacă de la Biserică împreună, dar să nu credeţi că mână în mână. Danton avea mâinile ocupate cu căratul bagajelor, însă cu încredere şi optimism pentru viitorul care se arată generos.

În drum spre cuibuşorul de nebunii Danton o invită pe Fiţa la atelierul lui unde, cu o generozitate impusă de eveniment îi dăruieşte o lucrare de-a sa, la care, inima logodnicei să corespundă năzuinţei de unire în cuget şi-n simţiri. Pupături, îmbrăţişări, elogii.

Cupidoane…Cupidoane…

În toată povestea creată Danton are un moment de raţiune impusă de realitatea nopţii matrimoniale ce va urma. Îşi dă seama că în casa Fiţei nu există lumină electrică, aşa că hotărăşte să se doteze pentru acea noapte cu lumânările adecvate evenimentului: o aprovizionare rapidă cu cele mai la îndemână produse de iluminat pe bază de parafină, fie ele parfumate, decorative sau pur şi simplu folosite la prohod şi înmormântări.

Fiţa face programul următoarelor ore premergătoare fericitului şi atât de previzibilului moment: dezlănţuiri de patimi lumeşti.

Cina romantică este pregătită la focul sobei cu lemne, existentă din alt veac (casa nefiind dotată cu aragaz şi conductă de gaz!).

Danton face tot ce-i stă în putinţă să treacă testul de bucătar curăţând la lumânare cerapa, morcovi, castraveţi, cartofi, spre buna desfăşurare a programului impus de împrejurări.

Minutele se scurg precum orele, pentru Danton, căruia numai de mâncare nu-i ardea…

Cupidoane…Cupidoane…

Fiţa deţine supremaţia momentului şi deciziile îi aparţin. Danton, răbdător, suportă şi supăortă… şi suportă…

De. Trăznetul l-a lovit din plin…

La lumina lumânărilor rozul zilei s-a transformat în violet, semn de bun augur, cum se poartă în politica pe care Fiţa o practică, fiind expertă (după cum susţine).

Între două sfârâituri ai cartofilor pe plita încinsă, Fiţa face planuri de afaceri aducătoare de profituri nebănuite şi nesperate, gen Tiriac şi Becali…

Uitându-se la soba cu lemne, Danton îşi mai aduce aminte de un şlagăr din adolescenţă, cântat de Colea Răutu: „Mi-a ieşit coşaru-n drum/o să ai noroc de-acum/griji, nevoi, necaz, durere/ se vor duce…duce…şi iar duce.-..” de, doar suntem în urbea poetului imnului naţional „Deşteaptă-te Dantoane!, uiţi că Fiţa este revoluţionară şi candidată la primărie…

Naraţiunea se opreşte aici deocamdată, urmând ca în episodul următor să povestim deliciile nopţii de dragoste ce a urmat.

AHOE

NOTA AUTORULUI:

ACESTA ESTE UN PAMFLET. ORICE ASEMĂNARE CU ÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE REALE ESTE ÎNTÂMPLĂTOARE ŞI FICTIVĂ

 

Comentarii

  1. Alina Moldovan spune:

    super…super…am ras cu hohote… :))))

  2. Antimacete spune:

    bestial, ioi, tipa o avut si cont pe noi2
    jesus man