ATENÅ¢IE BISTRIÅ¢A! SCRIZOFENIA ATACĂ PRIMĂRIA! EPISODUL 2: ÎNTÂLNIREA

Vă salut din vechea Troie! AHOE

„În ciclul  „SCRIZOFENIA ATACĂ PRIMĂRIA!”  pamflet scris în urma unui concurs de împrejurări vă prezentăm în cele ce urmează primele capitole  din cartea  „SCURTĂ VARĂFIERBINTE-O IUBIRE FĂRĂ CUBINTE” scrisă sub o inspirație autohtonă de amicul meu danton, artist plastic, care pentru moment sub imperiul amorului purtat unei dive speciale a lăsat pensula și a apucat condeiul revărsânduși astfel talentul literar spre ușurarea sufletului împovărat de o iubire imposibilă și nereperată. Personajele care apar în lucrare sunt fictive neavând nimic comun cu realitatea, narațiunea fiind rodul imaGINAÅ¢IEI DIVINE CARE ȘI-A MUTAT LOCUL DIN PÂNZA DE PE ȘEVALET PE CÂMPUL IMACULAT AL COALEI DE HÂRTIE.

ATENÅ¢IE BISTRIÅ¢A!

SCRIZOFENIA ATACĂ PRIMĂRIA!

EPISODUL  2 : ÎNTÂLNIREA

Dragi cititori, în episodul de azi cu voia amicului meu care mi-a povestit această întâmplare, dar numai cu acordul lui, voi aduce spre cunoștința d-voastră idila de amor petrecută cu puțin timp în urmă între danton (amicul meu, artist) și scriitoarea pe care în aceste scrisori o voi numi Mița Baston sau mai bine FIÅ¢A Cea cu veverița. Mai pe scurt, ca să nu lungesc vorba, întâlnirea a avut loc pentru primașdată la o frizerie. A, nu la d-l Nae Giurumea cum sunteți tentați să credeți ci aici în Bistrița, în urbea unde personajul nostru principal aspiră la postul de primăriță. V-aduceți aminte, sper, revoluționara în persoană, cancelara Ardealului, moldovei și a toată Å¢ara Românească, miniona din episodul trecut. Da d-le, FIÅ¢A Veverița.

Deci, amicul danton intră-n Frizerie și așteaptă să-i vină rândul. Frizeria mică, doar un fotoliu pentru clientelă. Norocul lui că dama de pe scaun tocmai terminase de ondulat buclele ce băteau în arămiu asemenea aramei colite.

Aici trebuie să fac o precizare: Frizeriile la modă în urbe servesc deopotrivă și dame și berbanți, totul depinzând de preț.

Ridicându-se de pe fotoliu dama noastră îl recunoaște pe Danton și începe următorul dialog:

-Vai, maestre, sunteți chiar D-voastră, artistul căruia i-am luat un interviu acum ceva timp?

Danton,surprins și puțin încurcat recunoaște fără să-și aducă aminte bine (din politețe), că el este.

-Vai, dar de când vreu să să vă cunosc! Chiar azi am o lansare de carte unde țin morțiș să fiți prezent în semn de admirație și adorație ce v-o port.

Amicul meu (om trecut bine de prima tinerețe) se uită mai bine la ea și lovit ca trăznetul de Cupidon  )holtei bătrân de altfel) își aduce aminte de o melodie din tinereța lui Ilie nicolov: „Dragoste la prima vedere, cine-ar fi crezut” și acceptă invitația. Fița vede că începe să câștige teren, marșează în continuare prifitând de Danton care plăcut surprins de invitație uită de programul pe care-l avea în acea zi. Fița roagă pe amicul meu s-o însoțească la pregătirea lansării volumului de poezii (Nu v-am spus că-i și poetă?!).

-Cu plăcere, spune Danton și de aici incepe idila.

Pleacă împreună de la Frizerie (Danton uită de ce venise) la mezonul Fiței (casa din Titulescu) pentru a face pregătirile importantului eveniment. Pe drum Fița narează într-un logos caracteristic drama vieții ei cu suișuri și coborâșuri, aidoma unui montan rus, atât cele sentimentale cât și profesionale, atât lumești cât și mai puțin lumești.

Ajung acasă. Danton vede afișată la poartă Firma NON STOP și își face deja idei despre cât de prosperă este Fița, ba mai mult, se gândește la afinitățile artistice care i-ar putea lega.

Ce mai!!! Cupidon…Cupidon…

Intră. Fița își cere scuze pentru deranjul din casă care tocmai este în renovare, așteptând în câteva zile faianțaroo, zugravii și instalatorii, mobilierul din Italia (la comandă) și purced la pregătirea evenimentului mai sus menționat.

Datorită timpului limitat care mai era la dispoziție se încropește la repezeală un aranjament floral destinat unei nunți care coincidea cu ora de începere a lansării. Danton o ajută cum poate pe Fița la aranjament și reupșește să o convingă că artistul din el are habar de ceva în ale Ikebanei.

Între timp Fița își schimbă toaleta. Danton dă să iasă din dormitor, pudic la prima întâlnire, având considerațiune pentru Fița.

-Vai, dar nu te formaliza dragul meu? Nu ai mai văzut o femeie goală? Nu fii copil!

Danton se uită la ea și închite în sec, gândindu-se la nenea Iancu: „Avea un picior foarte ușor și o botină…” dar nici dânsul nu e mai prejos. Acum o precizare: Danton, mai în vârstă cu 10 ani vedea deja trufandaua în toată splendoarea ei, mai ales că venea după o perioadă de abstinentă cauzată de o operație avută de curând: pierdea unui coi (testicol!).

Ce să vă mai spun: artist, boem, naiv din fire și pe deasupra credul, Danton nu mai avea inimă ci un burete pe care puteai să-l storci așa cum faci când speli vasele și e plin de axion. Cât despre cap, ce-ți mai trebuie: nu ai unul de rezervă puțin mai jos?!

Să continuăm. După savurarea momentului sexi, purced spre o biserică reprezentativă din urbe, numeroșii invitați ai Fiței trebuiau s-o aștepte…s-o aștepte… și s-o aștepte.

O mică paranteză: cărțile erau încă la tipografie. 100 de volume comandate cu câteva ore mai devreme. Tipografia, lângă Frizerie. Timpul limită, expirat. Distanță: 1000 de metri. Fița roagă pe Danton să-i facă serviciul de a aducce cărțile până nu-i pleacă invitații. Danton, fără un chior în buzunar pentru taxi (ca și Fița, de altfel), aleargă spre tipografie cu gândul că gestul îi va fi răsplătit de Fița așa cum se cuvine, adică în iatacul părăsit de curând…

Dantton ia cărțile în două pungi, noroc că erau fiecare cât o lamă de bărbierit (de groase) și pleacă la GALOP SPRE DESTINAÅ¢IE.

Ajunge. Asudat, flșeoșcăit dar încrezător în viitorul său amoros și viasând (precum calul la ovăs) la deliciile clipelor ce vor urma.

Fița dă autografe: invitat Danton. Biserica- pustie. Danton își zice în sinea lui că întârzierea sosirii cărților este rezultatul plecării numeroșilor invitați  pe care Fița îi aștepta—-îi aștepta…îi aștepta…

Se bucură în sinea lui că lansarea nu se va prelungi așa cum era firesc terminându-se cu o conferință de presă care ar fi durat…și durat…și durat…

Cupidoane…cupidoane.,..

În cele din urmă se împart cărți celor veniți să închidă Biserica: preotul, dascălul , vânzătorilor de lumânăr și corului ce întârziase la o repetiție…

Gest frumos de generozitate, mai ales că poeziile din volumele de față erau  de inspirație religioasă.

Fița, în exuberanța reușitei lansări, are o revelație și hotărăște ad-hoc, să-i facă o surpriză lui Danton. Așadar, cere preotului sfințirea volumelor rămase (aproape toate!) și copleșită de întâlnirea cu Danton, hotărăște în următoarea clipă să se logodească cu acesta în fața preotului.

Perplex, Danton nu mai are replică și nici loc de întors: în două clipe se trezește în genunchi în fața altarului, cu Fița mână-n mână, primind binecvuvântarea cerului prin preotul bisericcii.

Cupidoane… Cupidoane…

Ceremonia ia sfârșit cu sărutul prenupțial al Fiței. Danton nu mai are ceruri să numere. După câte a pătimit în ultimele luni, iată că pronia cerească și-a întors faÅ¢a spre el!

Nu se mai gândește decât la faptul că toamna vieții lui a devenit primăvară. Mugurii plesnesc, pomii înverzesc și ce importanță poate să mai aibă ghioceii care sunt pe tâmplele lui, nu în holda înverzită!

Totul e roz (bine că nu există un paertid cu această culoare!). Se anunță „Strada Speranței” ! nu la parter ci la etajul 9, spre cer! Toate șlalagărele tinereții îi revin în minte: ar zbura, ar cânta. ar dansa, ar picta… gândindu-se că „sus în deal, i-o casă și-acolo e… E dealul Tărpiului, unde în loc de case sunt cavouri… de, așa e în Bistrița…

Cupidoane…Cupidoane…

Dar să nu fim pesimiști, într-o zi tot ajungem acolo, important este să părăsești scena în aplauze, nu primind coșuri cu ouă de la spectatori (în cap!).

Să revenim. Cei doi pleacă de la Biserică împreună, dar să nu credeți că mână în mână. Danton avea mâinile ocupate cu căratul bagajelor, însă cu încredere și optimism pentru viitorul care se arată generos.

În drum spre cuibușorul de nebunii Danton o invită pe Fița la atelierul lui unde, cu o generozitate impusă de eveniment îi dăruiește o lucrare de-a sa, la care, inima logodnicei să corespundă năzuinței de unire în cuget și-n simțiri. Pupături, îmbrățișări, elogii.

Cupidoane…Cupidoane…

În toată povestea creată Danton are un moment de rațiune impusă de realitatea nopții matrimoniale ce va urma. Își dă seama că în casa Fiței nu există lumină electrică, așa că hotărăște să se doteze pentru acea noapte cu lumânările adecvate evenimentului: o aprovizionare rapidă cu cele mai la îndemână produse de iluminat pe bază de parafină, fie ele parfumate, decorative sau pur și simplu folosite la prohod și înmormântări.

Fița face programul următoarelor ore premergătoare fericitului și atât de previzibilului moment: dezlănțuiri de patimi lumești.

Cina romantică este pregătită la focul sobei cu lemne, existentă din alt veac (casa nefiind dotată cu aragaz și conductă de gaz!).

Danton face tot ce-i stă în putință să treacă testul de bucătar curățând la lumânare cerapa, morcovi, castraveți, cartofi, spre buna desfășurare a programului impus de împrejurări.

Minutele se scurg precum orele, pentru Danton, căruia numai de mâncare nu-i ardea…

Cupidoane…Cupidoane…

Fița deține supremația momentului și deciziile îi aparțin. Danton, răbdător, suportă și supăortă… și suportă…

De. Trăznetul l-a lovit din plin…

La lumina lumânărilor rozul zilei s-a transformat în violet, semn de bun augur, cum se poartă în politica pe care Fița o practică, fiind expertă (după cum susține).

Între două sfârâituri ai cartofilor pe plita încinsă, Fița face planuri de afaceri aducătoare de profituri nebănuite și nesperate, gen Tiriac și Becali…

Uitându-se la soba cu lemne, Danton își mai aduce aminte de un șlagăr din adolescență, cântat de Colea Răutu: „Mi-a ieșit coșaru-n drum/o să ai noroc de-acum/griji, nevoi, necaz, durere/ se vor duce…duce…și iar duce.-..” de, doar suntem în urbea poetului imnului național „Deșteaptă-te Dantoane!, uiți că Fița este revoluționară și candidată la primărie…

Narațiunea se oprește aici deocamdată, urmând ca în episodul următor să povestim deliciile nopții de dragoste ce a urmat.

AHOE

NOTA AUTORULUI:

ACESTA ESTE UN PAMFLET. ORICE ASEMĂNARE CU ÎNTÂMPLĂRI ȘI PERSONAJE REALE ESTE ÎNTÂMPLĂTOARE ȘI FICTIVĂ

 

Join the Conversation

2 Comments

Leave a comment