V-am spus eu ca tovarasa profesoara are ceva personal cu mine :) cu mine, cu mine… Initial, am vrut sa-i cer voie sa public ce a compus, dar pentru ca sunt nescolita si rebela apelez la taranismele si topismele mele si-i fur materialul de pe blog, asa cu japca.
Dumneavoastra, cititorii bistritaonline.ro meritati sa stiti si sa cititi tot ce misca (… vorba poetului) despre relatia mea cu fosta mea prietena Cristiana, care pare-se a facut o pasiune tulburatoare si evidenta din a scrie km de litere despre mine si despre micutele chiar imfimele mele afaceri.
Ar fi multe de spus dar astazi ma opresc aici … de fapt activitatea mea in media locala (aici cred ca se scrie alfel, asteptam controlul), care m-a intersectat si cu doamna Cristiana, va aparea intr-o carte, daca bineinteles postcontroala va aproba aparitia.
Mihaiela Bratfalean
Iata ce scrie:
Analiză ne-gramaticală
În prima fază, m-am gândit că nu mai are rost să răspund, dar ştiind că stă şi aşteaptă o replică, mi-am zis că nu e frumos să o fac să deschidă acest blog toată ziua şi eu să mă plimb prin oraş. E penibil să aştepţi şi să nu primeşti nimic. Aşa că iată analiza pe care o aşteaptă.
În primul paragraf, dânsa scrie că eu îmi ies din minţi. Potrivit DEX Online, “Ieşit din minţi = nebun”. Având în vedere că nu are decât liceul, cum singură recunoaşte şi mereu subliniază, nu cred că deţine competenţe în a pune vreun diagnostic medical. Ceea ce am scris eu se numeşte “reacţie la” în cazul în care nu şi-a găsit cuvintele. Cred că am tot dreptul din lume să-mi exprim păreri personale despre presă (de altfel acesta este profilul blogului meu, de “jurnalist aflat la post”) şi mă defineşte următorul tip de atitudine: să nu stau ca proasta când nu mi se pare ceva în regulă. Dacă toţi am sta la proştii şi am aplauda, ne-ar conduce (opiniile, viaţa, gândirea, statul) numai proaste, ţoape şi neşcolite care ar crede că-s geniale pentru simplul fapt că nu le spune nimeni că-s proaste şi ţoape. Să fie atitudinea potrivită să tăcem toţi? Eu prefer să nu tac şi să atrag atenţia asupra unui fenomen. Vremea în care m-am înfuriat pentru ce mizerii se scriu despre mine a trecut. De-acum, oricine poate scrie orice despre mine şi oricine îmi poate da ce sfaturi vrea şi de care, evident, nu am nevoie. Eu ştiu cine sunt. Cei dragi mie la fel. Nu am nevoie de confirmări sau infirmări şi, cu atât mai puţin, de opinia proastelor şi ţoapelor.
În al doilea paragraf, dra Brătfălean foloseşte termenul “duşmanul tău de moarte” de unde deduc o puternică aplecare spre ascultat manele fiindcă doar acolo mai găseşti astfel de “monştri lingvistici”, dacă tot vrea să mă exprim ca un absolvent de Litere. Poate doar Salam şi Guţă ne pot explica ce înseamnă “duşman de moarte”. Eu, una, cred că am numai prieteni. Fie că scriu de bine despre ei, fie că scriu de rău, ei înţeleg că aceasta este meseria mea. Dacă aş fi cântăreţ la curtea cuiva, aş scrie zilnic ode. Dacă îmi oferă cineva un astfel de job, îl primesc şi respect fişa postului. Misiunea mea pe acest pământ este să-mi fac, printre altele, meseria cu toată conştiinţa şi cât pot eu mai bine. Să dau cu barda când e stricat şi pute şi să torn apă la rădăcina unei flori care creşte. Ceea ce am scris cred că a respectat măcar într-o oarecare măsură, decentă, deontologia profesională. Nu cred că am nici măcar duşmani. Eu, una, nu duşmănesc pe nimeni. Dacă am resentimente, le depăşesc în timp. Nimeni nu mi-a făcut vreodată niciun rău atât de mare încât să nu pot depăşi momentul sau situaţia şi sper că nici eu altora.
În ce priveşte afacerile dumneavoastră, dra Brătfălean, evident că nu mă mai privesc din secunda în care v-am cedat tot ce aveam ca deţinător de 50% părţi sociale din Bistriţa Online. Am cedat. Nu v-am târât prin tribunale, nu am avut nicio pretenţie, motiv pentru care, vă reamintesc, mi-aţi cerut să mă întorc să scriu pentru publicaţia pe care o deţineţi imediat ce am părăsit Bistriţa 24. Mă felicit şi acum că nu am făcut-o fiindcă este mai mult decât evident că avem viziuni diferite despre viaţă, profesie, ziare.
În ce priveşte scrisul despre Bistriţa Online, hmmm. Vă interesează orice scriu şi vă doriţi să o fac fiindcă, dacă ne uităm la numărul de vizualizări, oriunde apare fotografia şi numele meu sar şi cititorii. Tocmai de aceea, colaboratorii dvs. îmi pomenesc numele, îmi postează pozele, vă răfuiţi cu mine, deşi mai nimeni nu înţelege de ce. Eu înţeleg pentru că ştiu. Credeţi că e reţeta de succes în presă este modelul OTV şi cel al tabloidelor care scriu orice bârfă, orice mizerie, fără verificări, fără bun simţ, doar ca să reacţioneze “partea vătămată” şi să iasă un scandal. Probabil că şi acesta este un mod de a-ţi câştiga pâinea. Unul ruşinos, dacă mă întrebaţi, dar nu contest că este. Poate că toate ţoapele şi analfabetele trebuie să-şi pună cracii în ziare ca să aibă şi ele admiratori stabili şi bani de facturi. Poate.
Dar vreau să vă întreb ceva: am dreptul să nu înot în bulboana asta, în apa asta mizerabilă, neagră şi puturoasă? Eu cred că da. Indiferent de câte ori veţi mai scrie despre mine în ziar (deşi am înţeles că aveţi blog, aşa că aţi putea separa apele, dar nu vreţi), nu veţi face altceva decât să-mi demonstraţi că eu contez mai mult pentru dumneavoastră decât dvs. pentru mine. Pentru că eu nu scriu în Timp Online niciun cuvânt despre dvs.
