Ion Mureșan: Vampiri în slujba statului (singurul lucru la care se pricep funcționarii sunt amenzile)

Până să nu se modifice Codul Fiscal de șapte ori în numai doi ani, îmi făcusem un obicei de-a face câte o vizită în incinta instituției statului care se ocupă cu jumulirea contribuabililor, la fiecare termen de expirare a depunerii declarațiilor de venit global. Îmi ziceam că nu ar fi deplasat să arunc o privire în sala ghișeelor de la finanțele clujene, măcar atât cât să-i văd pe cei întârziați, pe cei din pricina cărora se iscă mereu scandaluri. Să-i văd pe cei pe care Ministerul de Finanțe îi dă mereu ca exemplu de neglijență, pe „codașii” ajunși în această situație în ciuda avertismentelor repetate ale instituției de a nu lăsa treaba asta pentru ultima zi.

Îmi plăcea să iau pulsul sălii. În afară de oftaturile și de înjurăturile celor care părăseau în grabă și cu totul scârbiți de ceea ce li se ceruse, gata să plătească oricât, numai să nu mai stea la cozile fără speranță, am auzit și lucruri interesante. De exemplu, un tânăr care venise însoțit de un altul ca să primească banii cu care Statul îi era dator, bani din care promisese, probabil, prietenului său că va „da o bere” s-a trezit în situația de a împrumuta câteva sute de la acesta, căci amenda pe care o avea de plătit pentru nu știu ce pricină depășea ceea ce avea de primit. „Aici e ca la radio Erevan. Dacă aș fi știut că nu am de luat, ci de dat, venea dracu’ să stea la coadă!” a oftat tânărul și, tuns frumușel de bani, și-a luat tălpășița. Nu am putut decât să admir viclenia Statului. O bătrînică explica acelora care se adunaseră roată pe lângă ea atrași de vocea ascuțită și de lacrimile care-i curgeau pe obraji că trebuie să plătească o amendă pentru că nu și-a depus declarațiile pe anul 2000 (da, da ! se întâmpla acum trei ani, statul nu uită nimic din ceea ce crede că i se cuvine să-ți ia), ceea ce era strigător la cer, căci doar se spusese în nenumărate rânduri că acțiunea avea un caracter experimental în acel an. Că hârtia se depunea opțional. Dar, ca în Infernul lui Dante, când intri pe ușa „Finanțelor” lași orice altă opțiune, în afară de aceea de a-ți goli portofelul, de-o parte.

Oadată m-am așezat la aceași coadă cu o domniță ce avea la ea o plasă plină de documente și am intrat în vorbă. Era vlăguită. Stătuse la rând la Informații de unde nu a aflat decât că informațiile de care avea nevoie le poate obține de la alt ghișeu. A stat și acolo și a fost îndrumată la ghișeul vecin. Acolo i s-a spus că nu a depus un anume formular, cu un an înainte. A dovedit cu copia înregistrată că îl depusese. Funcționara și-a cerut scuze că nu l-a înregistrat, poate, ea, că probabil l-a pierdut și că nu ar fi rău să-l mai depună o dată. A făcut o copie și l-a depus. De acolo a mers la casierie ca să lămurească lucrurile. „Aici, mi-a spus ea, e floare la ureche față de ce-i la Direcția de Muncă și Protecție Socială. Acolo haosul e și mai mare și nimeni nu știe să te lămurească cu nimic. Dacă nu ai nervi tari, intri în spital. Ca și aici, singurul lucru la care se pricep funcționarii sunt amenzile. Toată lumea știe cu cât să te amendeze, nimeni nu se sinchisește să-ți spună cum să faci să respecți legea. E plină țara de vampiri în slujba statului. Nu mai știu de unde să sugă bani”! A scos apoi din plasa ei cât toate zilele niște „Registre de evidența salariaților”, impunătoare, și mi-a explicat că fiecare firmă trebuie să aibă unul de 200 de pagini, chiar dacă are un singur salariat, că paginile trebuie să fie ștampilate și pe față și pe dos, că există probabil un om care e plătit ca toată ziua să dea cu ștampila, că un registru costă 50 de lei, că nu se găsesc, că sunt tipărite de firma unui deputat PSD (mă rog, asta se întâmpla la guvernarea comună PDL-PSD ! acum o fi fiind un alt deputat), cum altfel, care a făcut o afacere grasă etc. Neinspirat, am întrebat-o ce părere are despre presă. A izbucnit, virulent: „Citesc ziarele, mă uit la televizor, ascult radioul. Toate sunt de rahat! Ați văzut aici vreo cameră de luat vederi, vreun ziarist? Scriu doar prostii. Aici e realitatea. Ceea ce se întâmplă afară e doar urmarea a ce e aici. Or, de aici se vede clar că în câțiva ani România va muri gâtuită de vampirii statului”! De teamă să nu fiu întrebat cine sunt și cu ce mă ocup, n-am întrebat-o nici eu.

Leave a comment