Negru de supărare la Copșa Mică

Un alt negru de supărare - vorba lui Snapshot. (Powered by Snapshot)
Un alt negru de supărare - vorba lui Snapshot. (Powered by Snapshot)

Era o anecdotă pe vremea lui Ceaușescu, ceva cu un individ care cânta folclor autentic românesc pe scena „Cântării României”, ovaționat la scenă deschisă și omagiat de chiar Adrian Păunescu, poetul prezentator. Dar, surpriză: omul era negru ca tăciunele. „Excelent acest grupaj de cântece autentice românești” ! se agită Păunescu pe scenă ! „priviți cum până și străinii ne învață cântecele venite din negura civilizației bla-bla-bla”. „Ce străin”? ! se-agită omul nostru ! „Sunt din Copșa Mică!”.

Prin 2004-2005, la mai bine de un deceniu de la oprirea instalațiilor care produceau negru de fum la Copșa Mică, natura în zonă nu dădea semne că ar putea să-și revină: iarba era neagră, copacii ! negri, norii pe cer ! negri; până și soarele încă mai răsărea și apunea negru… Ce să mai pomenesc de oameni? ! negri ca și clădirile orașului lor. Încă mai persistau urmele „grijii față de om” ale socialismului multilateral dezvoltat.

Cam în acea perioadă, „grija față de om” era luată în custodie de niște domni investitori veniți taman din Grecia. Neagră de supărare, presa a semnalat o serie de nereguli în afacerile firmei grecești. Dacă acasă la măicuța lor, în însorita Heladă, grecii și-ar fi permis să facă ce făceau pe meleagurile noastre, ar fi dat măriții zei din Olimp cu fulgere și tunete după ei de le-ar fi sărit fulgii: gazele rezultate din tehnologiile aplicate erau eliminate noaptea ! pe furiș; programul de protecție a mediului a fost respectat doar în proporție de 15 la sută, aurul și argintul trimis în străinătate n-au mai văzut repatrierea și Garda Financiară a descoperit facturi întocmite în fals pentru plumb și zinc. Ba, lucrurile mergeau din negru spre și mai negru. Dovadă că suma totală a amenzilor aplicate numai în anul 2004 societății Sometra de către Inspectoratul de Protecție a Mediului Sibiu ajunsese la peste 600 de milioane de lei vechi, mai mult decâtr dublu față de 2003, 2002 și 2001 ! ani în care patronii greci au trebuit să plătească amenzi în valoare de 257 de milioane de lei vechi (în fiecare an). Iar lucrurile nu stau deloc bine în ce-i privește pe poluatorii de la Sometra nici măcar în zilele noastre, presa semnalând neregului după nereguli și batjocorirea normelor de mediu în ritm de sirtakis.

Dar să revenim la „investitorul străin” de dragul căruia Guvernul lui Însuși El Adrian Nepotul Mătușii Tamara Năstase (și înaintea lui băieții creștin-democrați ai lui Vasile și Ciorbea) au lăsat Copșa Mică să se re-umple de otrăvuri. Multe dintre investițiile promise la combinat de către holding-ul Mytilineos trebuiau finalizate încă din anul 2001 (să fi trecut deja zece ani?): realizarea unui sistem de control automatizat, înlocuirea filtrelor, instalarea de hote, în vreme ce dotarea cu sisteme de desprăfuire sau realizarea unui punct de control la coșul de evacuare trebuiau să fie gata în 2002. Cât privește construcția noii fabrici de acid sulfuric, care avea ca scadență sfârșitul anului 2002, nici aceasta nu a fost realizată. Deși în acordul inițial s-a prevăzut modernizarea vechii fabrici de acid sulfuric, acum un maldăr de fier vechi, grecii au tergiversat investiția. Mă rog, ei susțin că au preluat o societate cu datorii foarte mari și cu obligații de care nu ar fi știut inițial. Toate astea semănă al dracului cu celebrele „daruri grecești”, imediat ce răsfoim contractul de vânzare-cumpărare nr. 678, din 24 septembrie 1998, dintre Evanghelos Mytilineos și fostul Fond al Proprietății de Stat. Trecem peste sutele de miliarde de lei și sutele de mii de metri pătrați care reprezentau patrimoniul societății la data vânzării și care au fost achiziționate la pachet de către greci cu suma de 4,2 milioane de dolari (bani ce urmau a fi plătiți în două luni de la semnarea contractului), și reținem ceva scris negru pe alb: „în afara obligațiilor descrise în rapoartele financiare, nu există nici un fel de alte obligații, cu excepția celor de la Anexa nr. 5” ! deci, chestii bine definite și fără obligații aflate ulterior. Mai mult, „Conform declarațiilor managerului, dată la încheierea Contractului, Societatea și-a plătit la zi toate impozitele și nu are în curs (și nici în perspectivă) nici o dispută la Administrația Financiară”. Conform aceluiași Contract „Cumpărătorul se obligă să efectueze în Societate, precum și pentru rezolvarea problemelor de mediu, pe perioada de cinci (5) ani, începând cu 1999, o investiție în suma de 15.497.000 USD, conform Anexei nr. 15”, dar, după cum scriam, aproape nici unul din punctele planului de investiții pentru Sometra nu a fost respectat.

Chiar nu mi-aș fi adus aminte despre grecoteii parșivi de la Evanghelos Mytilineos dacă nu s-ar pune în discuție, la modul imperativ, exploatarea minieră de la Roșia Montană. După ce am citit luările de poziție și opiniile multora ca urmare a desecretizării Contractului Roșia Montană Gold Corporation, cred că o dezbatere publică a acestuia este necesară. Trebuie lămurit rolul jucat de către guvernele României la încheierea acestui contract (din 1997 și până azi) ! să vedem cum de s-a ajuns în situația ca statul român să nu aibă reacție atunci când prin tertipul majorării de capital a devenit extrem de minoritar în acest proiect. Trebuie stabilite exact responsabilitățile cu privire la modul de exploatare a aurului din zonă și penalizările în cazul unor „defecțiuni” (daruri otrăvite) similare celor descrise mai sus ! mergând până la nominalizarea persoanelor care vor răspunde penal, mergând chiar până la confiscarea averii acestora în solidar cu urmașii și până la rude de gradul III ! IV (să vedem, în cazul în care se încearcă șmecherii, cine se va mai înhăma să le gireze ! căci asta este problema în România: nimeni nu răspunde până acolo încât să-l și doară; toți își zic: pușcăria trece, banii rămân).

http://sareinochi.wordpress.com/

Leave a comment