Din bucata mea de pâine, am fost cu tine om, măi, câine (fragment din scrisoarea judecătoarei Bârsan către colegii ei magistrații. S-o rumege, s-o judece)

Ia să vedem noi cum funcționează intensitatea Ia relațiilor ce străbat continuu rețelele de cumetrie (pile, cunoștințe, relații, încuscriri) din instituția statului denumită (din ce în ce mai impropriu) Justiție. Teoria zice că pentru a nu avea nici un fel de probleme în malaxorul așa-zisei justiții din România, intensitatea I(măsurată în șpagă și/sau trafic de influență) care străbate o porțiune din sistemul judiciar (calea parcursă de un dosar, să zicem) trebuie să fie măcaregală cu raportul dintretensiunea U (măsurată în câți s-ar putea să fie pe firul afacerii și cât de afectat v-a fi magistratul în cazul în care va fi dat în gât) aplicată la ambele capete ale sistemului (aici senatorul PSD Cătălin Voicu este doctor, vă puteți documenta aici și aici) șirezistența R (măsurată în cât de tare se va opune sistemul să fie tras la răspundere magistratul în cazul, multă vreme puțin probabil, de a fi dat în gât/demascat/deconspirat). Atunci avem echilibru din punctul de vedere al justițiabililor și al complicilor lor. Deci, revedem: I=U/R. În cadrul acestei ecuații, pentru a fi extrem de blindat în cazul puțin probabil că se dărâmă șandramaua în capul tău și s-ar putea să trebuiască ca tu însuți, ca magistrat, să suporți rigorile legii, R este foarte important. Cu cât R este mai mare, cu atât echilibrul este mai mare (indiferent de cât cresc șpaga și/sau traficul de influență). Ori, abia zilele acestea, din scrisoarea prea-purei și ne-întinatei judecătoare de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Gabriel Bârsan, către colegii săi magistrații am aflat că se măsoară în „om”: „pentru că a fi judecător, înseamnă a fi om înainte de toate”.

Judecătoare la Înalta Curte de Casație și Justiție, Gabriela Bîrsan, acuzată de trafic de influență de către procurorii DNA, a publicat pe site-ulJuridice.ro o scrisoare în care îi întreabă pe câțiva membri ai CSM: Mona Pivniceru, Cristian Danileț, Horațiu Dumbravă și Alina Ghica, de ce au încălcat „legea lui om”, aprobând cererea de percheziționare a domiciliului ei, deși au avut diferite legături cu familia sa…

Vedeți ce înseamnă să fii om în România? Să ții spatele colegilor, să întorci servicii chiar dacă acest lucru înseamnă să păcălești/fentezi/ocolești legea, să pui o vorbă bună la amicii tăi sus-puși, să intervii pe lângă ei să închidă ochii la rigorile legii (oameni suntem!), să rezolve să nu stai la coadă, să fii servit cum trebuie șamd. O vorbă bună pentru un prieten cu toții am pus ! aici intervine și birocrația excesivă din sistem și mentalitatea de satrapi a celor din spatele ghișeelor care, în marea lor majoritate, s-au obișnuit să-și trateze slujba ca pe o feudă de unde își încasează propriile taxe și impozite de la cetățean. Revenind la ce înseamnă „sunt om cu tine, fii om cu mine”, cu atât mai grave sunt încălcările legii pentru cei care operează cu legea și care este de presupus că modelează destine ! ce valoare mai au sentințele unui astfel de judecător? Știam că pedeapsa pentru a fi pedeapsă trebuie să-l ajute pe cel pedepsit să înțeleagă că a greșit. Ori despre ce înțelegere vorbim când cel care aplică legea nu pricepe unde și-a bătut joc de conceptul de justiție când s-a defecat (pișat și căcat) pe noțiunea de dreptate?

I-am văzut, în 22 de ani de democratură, practic pe toți oamenii noștrii, în toată splendoarea lor jutițiabilă ! de la politicieni, funcționari publici, oameni de afaceri, medici, polițiști și procurori ! și acum îi vedem și pe judecători traducând conceptul de om prin  a comite fapte penale și având tupeul de a susține că acestea sunt morale și bune, că ei doar și-au apărat „sărăcia și nevoile, și neamul”. Da, dom’le, au dreptate: prima șpagă e mai grea, pentru restul există întotdeauna o consolare morală: toți iau.

Mi-aduc aminte de-o discuție avută cu un prieten pe o terasă ! îmi povestea despre un fost prefect al Clujului, ulterior parlamentar și care-i fusese profesor la facultate pe vremea lui nea’ Ceașcă, care tocmai ce trecuse, plin de deferență pe la masa noastră: „Crezi că lua șpagă? Lua, dar cu rușine”…

http://sareinochi.com/

Leave a comment