„Grupul de pe lac” ar face la Primăria Cluj-Napoca „oac-oac”! (broscuțele cu gura mare nu s-ar teme să înghită din nou contractele grase ale municipalității)

Dacă Cluj-Napoca, orașul meu natal, este o cloacă pestilențială când vine vorba despre afaceri, prin regula de trei simplă nici măcar nu pot să-mi închipui cam ce ar fi fiind Bucureștiul. Dar nu despre București este vorba în acest material în care încerc să descifrez ițele intereselor care ar putea duce atât la resuscitarea arogantului Ioan Rus, cât și la distrugerea politică a lui Emil Boc prin intermediul cazului Apostu-Bica. Nu voi putea desluși nimic, firește, fără a nu trece și prin ițele încurcatului caz Gazeta care a fost primul atac la imaginea lui Emil Boc cu beneficiar final președintele Traian Băsescu. În recentul scandal „de mită” și (hopa, Paszkany, își mai aduce oare aminte cum îi scria scrisori pe această temă lui Traian Băsescu?) „spălare de bani”, pare că printre destinatarii finali nu-l mai regăsim pe președintele Traian Băsescu (În paranteză fie spus, într-un material de pe blogul personal, Rodica Culcer îl citează pe Traian Băsescu care s-a declarat dezamăgit de PDL și a afirmat despre cei anchetați de DNA că au băgat banii din șpăgi în buzunarele proprii, nu în cele ale partidului).

Restul numelor politice sonore: Daniel Buda, Vasile Blaga, Radu Berceanu, Emil Boc șamdrezistă există și sunt cam aceleași ca și în 2006. Nu trebuie decât să răspundem la întrebarea qui prodest și, ca niște băieți galanți ce suntem, să dăm căutarea după femeie (chercez la famme, cum ar zice francezul Poirot). Bun, o femeie am găsit: Aspazia Droniuc ! dar am găsit noi toată îmbârligătura de afaceri în care a fost implicată (cu diverși beneficiari și profitori din psetilențialul mediu de afaceri și politică clujean) încât să putem spune cu mâna pe inimă ce anume a pus-o în postura de dublu denunțător? Să fi fost dispearea omului prins de „organe” asupra faptului și care caută o negociere (faptă interzisă prin lege în România) cu anchetatorul? Să fi fost misiune de infiltrare? Să fi fost sacrificiu suprem („lasă, fată, și-așa ai scleroză-n plăci, Patria îți va fi recunoscătoare”) în beneficiul unei pături de oameni de politico-afaceri autohton care nu a mai încăput, de prea multă vreme, la contractele grase pe bani publici ! deși acești bani publici au curs destul de în belșug pe aceste meleaguri? Cum de s-a ajuns ca, din 2009 (data începerii monitorizării lui Sorin Apostu din rațiuni de „siguranță națională”) și până azi, an de dinaintea celui electoral, să se producă fapte de-un pericol atât de social încât să se dea mandat de reținere după mandat de reținere de abia acum ! și cu probe de-o subțirime atât de evidentă încât procurorii să fie nevoiți să apeleze la PR de presă ca să-și justifice ancheta ! de la faza cu pepenarii care dau declarații pe banda rulantă că n-au dat șpagă dar care sunt consemnați sub condeiul unui de-alde Mihai Bacalu drept: „legătura dintre pepenari și Apostu a fost făcută de Emil Boc și Radu Berceanu”…? Păi, după ce citești materialul îți dai seama că Mihai Bacalu fie este un cretin rău intenționat, fie este un idiot bine manipulat. Dacă nu vă mai aduceți aminte, vă reamintesc: grupul Gazeta a stat 6 luni în celulă ca pericol social extrem pentru că, susțineau procurorii și aprobau judecătorii, dădeau, în scop de șantaj, titluri mari, incitante, fără nici o legătură cu conținutul materialului, cu scopul de a crea o anumită stare de spirit și confuzie în opinia publică. Dar materialul lui Mihai Bacalu, pe larg mediatizat exact pe platforma media proaspăt achiziționată de către Vasile Dâncu, Ioan Rus (posibil beneficar prin nominalizarea de către USL la alegerile pentru Primăria Cluj-Napoca) și Arpad Paskany (fost implicat pentru spălare de bani și constituirea unui grup de șantaj în cazul Gazeta ! cazul său fiind disjuns), ce, Doamne iartă-mă, c-am vrut să scriu de mamă, este!? Intrați în articolul popmpos intitulat: Boc si Berceanu au intermediat relația dintre primarul arestat Apostu și pepenari; Zeci de pepenari au fost audiați de DNA, să vedeți cum nu se scrie nimic care să justifice titlul. Cum bine observă și Liviu Alexa:„Procurorii DNA Cluj au fost pragmatici: au jucat actul acuzării în instanță (și au câștigat tot până acum) și au acuzat perfect în presă, distrugându-l pe Apostu cu detalii bine țintite, a căror răspândire a creat deja, înainte de a fi emisă vreo sentință, portretul primarului-șpăgar-lipsit-de-scrupule”.

De când Gheorghe Funar, candidatul securiștilor de bine a câștigat Primăria municipiului Cluj-Napoca în 1992, municipiul reședință de județ a fost fieful scandalurilor (Caritas, Banca Dacia Felix), patrimoniul său fiind devalizat sistematic ! atât de sistematic încât când, în 2004, Emil Boc a preluat primăria, după 12 ani de jaf, nici măcar nu se mai știa care îi este patrimoniul rămas. Până și locuințele de serviciu dispăruseră. Iar milițienii, procurorii și judecătorii care activau în Cluj-Napoca fuseseră împroprietăriți pe diverse străzi cu nume de cireș, vișin sau caisă și adjudecați. Ce să te miri că un prejudiciu adus bugetului local de către Gheorghe Funar, în valoare de doar 50 de milioane de lei vechi la nivelul anului 1998 a fost considerat prea mărunt de către anchetatori ca să înceapă o anchetă penală… Cum ar fi fost dacă ar fi existat o lege a răspunderii care să-i facă să răspundă pe acei anchetatori care nu s-au obosit să se dea jos din pat pentru a ancheta dispariția în buzunarul progeniturii lui Gheorghe Funar a infimei sume de numai 50 de milioane de lei vechi (aproape 50 de salarii medii lunare la acea vreme!)?

Clujul a fost dintotdeauna și a rămas un câmp de bătălie economic și politic. Sunt convins că în toate orașele și județele României s-au dezvoltat astfel de câmpuri de bătălie în care interese financiare se împletesc cu cele politice și, din armonizarea lor, se nasc și se distrug cariere. În Cluj-Napoca războiul intereselor a început necruțător din momentul în care Emil Boc ! ca primar și președinte al partidului ce tocmai îl dăduse pe președintele României l-a declarat/decretat ca fiind „viitoarea capitală economică a României”. Sub controlul său, războiul a avut mai puține victime pe față până în momentul în care, în 2006, Alianța D.A., cu ajutorul neprecupețit al intereselor liberale din Cluj s-a destrămat și s-a pus problema destituirii președintelui Traian Băsescu. Atunci s-a pus pe tapet cazul Gazeta ! caz cu ramificații complexe care, sperau unii, va putea compromite atât imaginea lui Emil Boc (ca șef al unicului partid de opoziție de după destrămarea Alianței D.A.) și, prin compromiterea sa, a lui Traian Băsescu ! președintele care le-a stat ca sula-n coaste intereselor financiar-economice a celor care nu mai puteau jefui România după bunul lor plac (deh, capitalism de cumetrie). Iar interesele mafiote financiar-politoco-economice existente între social democrați și liberali au fost puse în adevărata lor lumină ! culminând cu tentativa de suspendare a președintelui Traian Băsescu, prin dărâmarea în plină criză a primului guvern Boc și cu tentativa de impunere a unui guvern condus de către Johannis; cu tentativa de a impune un ministru de Interne gen senatorul PSD Cătălin Voicu, cu tentativa de a impune un președinte gen Mircea Geoană șamd. Credeți că înfrângerea cu numai 70 de mii de voturi din anul de grație 2009 a pus cu botul pe labe gașca intereselor comune social democrat-liberale? Sau că au fost cumințiți de faptul că Emil Boc, odată ajuns la București ca prim-ministru, s-a înconjurat numai de clujeni și a închis, ca într-o sferă, orice acces la el? Că încercarea de-a înlocui o haită de prădători economici cu o alta a fost de natură să îmbunătățească relațiile dintre găști? Din contră, tăierea oricărui acces la un mic trafic de influiență pentru a accede la fondurile bugetului au acutizat ura ! i-au obligat pe protagoniștii excluși de la ciolan să-și re-evalueze „prieteniile”, „relațiile” și modul de operare. Prin arestarea lui Cătălin Voicu, rețelele de care vorbea el nu au fost desființate, ci numai obligate să se adapteze.

De câteva mii de ani vorbim de 10 păcate capitale împotriva cărora s-a luptat, inclusiv prin coercițe religioasă, doar cu 10 porunci (legi). Și? Azi avem nenumărate legi și coduri și mijloace de luptă și, la fiecare adăugare, se naște o nouă fentă. Iar fenta o nasc, în 9 din 10 cazuri, chiar cei pui să vegheze ca acest lucru să nu se întâmple. Ce zicea Cătălin Voicu?„Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiția în mână, ai toată Curtea…” Și cum de este posibil acest lucru? Deoarece puterea corupe, iar puterea absolută corupe la modul absolut. Iar în România avem tot felul de enclave de putere absolută care pot fi activate în tot felul de interese obscure ! unica motivație fiind garanția celor care le activează că privilegiile acestor enclave nu vor fi alterate prin nimic. Azi cea mai periculoasă enclavă de putere absolută sunt magistrații (procurori și judecători). De ce? Pentru că nu au nici un element de responsabilizare a muncii pe care o fac ! nu răspund prin nimic pentru ceea ce fac greșit atunci când fac. Iar zilele acestea exact această luptă se duce cu magistrații (care și-au permis ca, prin asociația lor, să facă un pact cu Partidul Social Democrat) ! o tentativă de responsabilizare a acestora. La care au răspuns inclusiv prin amenințarea cu mișcări de stradă.

Cel mai complet cod legislativ este cunoscut de toată lumea drept Codul lui Hammurabi (Amurappi), care a apărut între anii 1792-1750 î.Hr., anii domniei respectivului rege. Codul conține 282 de legi aplicabile tuturor claselor sociale existente în acel timp. Codul lui Hammurabi a fost preluat de aproape toate civilzațiile Orientului Mijlociu până a pătruns împreună cu Biblia (Vechiul Testament) în lumea creștină, care s-a dezvoltat în Europa după căderea Imperiului Roman. Dintre toate cele 282 de legi aș dori să menționez numai una singură ! cea numerotată cu numărul 43: „Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedeste că a gresit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului și nu i se va permite să mai judece”. Codul lui Hammurabi (Amurappi). Deci, acum 4000 de ani se putea ca un judecător să plătească pentru deciziile sale greșite (voite sau din incompetență), acum în vremuri moderne există scutire ! se face grevă, magistrații se răscoală dacă le este verificată munca (Haos în sistemul judiciar: Magistrații amenință cu proteste radicale dacă modificările Ministerului Justiției, cu privire la răspunderea disciplinară, se vor aplica! Predoiu vorbește la TV despre cât de corupți sunt magistrații). Unde este justiția? ! era omenirea cu mult mai civilizată acum 4000 de ani? Categoric da.

Referințe:

http://sareinochi.com/

 

Leave a comment