Ma intreb de ce am starea asta? De ce simt nevoie sa fiu inconjurata de oameni multi? de ce simt nevoia sa primesc dragoste? eu…eu, care sunt o singuratica si imi place asta…eu, care nu suport sa imi invadeze nimeni teritoriul, asemeni pisicilor. Dar ma uit pe data din calendar si vad ca e decembrie,mai e putin si se apropie Craciunul. Desi ar trebui sa fie motiv de bucurie, pentru mine nu e.
Urasc sarbatorile… urasc sa-i vad pe ceilalti incojurati de familie, de copii, de parinti…da, stiu ca suna rautacios dar asta simt. Mereu am fost inconjurata de oameni multi si am avut multi prieteni, dar in acelasi timp ma simteam atat de singura…acum, cand sunt chiar singura, e si mai rau… Sunt o ciudata in esenta mea, sunt imposibila, stiu.
Dar poate de aceea sunt atat de interesanta. Sa simt ca e sarbatoare, de ieri am inceput sa alerg dupa cadouri, si primul pe lista e Ema, finutul meu. Cand eram copil, mosul la mine era sarac si ma bucuram enorm chiar si pentru o ciocolata sau orice gaseam sub brad. De aceea , acum,cand sunt pe picioarele mele si imi permit, imi place sa le cumpar tuturor cadouri si sa-i fac fericiti…tuturor din familia mea, din anturajul meu. Asa simt ca traiesc , facandu-l pe Mos Craciun. Stiu si simt ca am si eu un Mos Craciun acolo in cer si ca de acolo imi vin toate, el ma salveaza de rele si ma ocroteste, ma sfatuieste noaptea si imi vorbeste cand il visez. Ii multumesc mereu ca imi da sansa de a-l revedea, de a-l simti, de a-i vorbi si desi e doar in vis, pare foarte real… Poate de ce a fost mereu in sufletul si mereu m-am gandit la el, la tatal meu. Poate pare deja o obsesie asta, dar de cand a plecat, eu urasc sarbatorile…nu imi plac, ma fac sa plang si sa devin sensibila.
Oricat as cauta, nimeni nu-i poate locul si nu stiu daca ma va face cineva sa iubesc, din nou, Craciunul. Urmeaza sa primesc un cadou foarte frumos mos,o masinuta, dar degeaba…nu ma pot bucura de spiritul acestor sarbatori. Lucrurile materiale nu inlocuiesc golul urias din sufletul meu…mi-e dor de copilarie, asa plina de lipsuri cum a fost, dar eram cu parintii mei, cu familia mea, eram iubita…mi-e dor sa fim toti la masa si sa ne bucuram de masa de Craciun, mi-e dor sa mergem toti la bunica la colindat, mi-e dor sa ma bulgaresc cu el si sa ma faca sa rad…mi-e dor de acele sentimente unice de copil….mi-e dor sa simt ca toata lumea e a mea…mi-e dor si stiu ca imi va fi dor mereu…nimic nu poate stinge acest dor….toti banii din lume nu pot aduce inapoi acele momente magice…
Alina Moldovan
