20/09/2017

Victor Popa: Aho, Aho şi La Mulţi Ani!

În anul care vine, să nu uitați cine este Nașul Capitalismului de Cumetrie - rețeta "lor" secretă...

În anul care vine, să nu uitați cine este Nașul Capitalismului de Cumetrie - rețeta "lor" secretă...

Azi, mâine, anul se înoieşte… Cel puţin aşa se spune. O spune tradiţia. O spun urările, o spun astronomii, o spunem şi noi, din reflex cred…
Ce se înoieşte?  Asta-i altă poveste…  Că de atâta înoire mă tem că nu mai prea ştim ce e aia. M-a prins amocul, acum în prag de înoire. Stau şi mă tot uit la o bucată de afumătură, ştiţi, chestia aia lunguiaţă şi subţire, de pe spinarea răposatului de Ignat. Mai tai câte o feliuţă, o savurez pe îndelete şi mă simt cuprins de magia înoirii noului an… Ce se înoieşte? Mestec pe îndelete şi mă tot minunez.  Straşnic gust are afumătura asta… Oare ea se înoieşte?
Ciclicitatea asta existenţială începe să mă supere. Ce nevoie avem noi de înoire? Că parcă ne-a adus vreodată ceva bun… Mai mestec o bucată de afumătură şi mă afund şi mai mult în melancolia tradiţiei. De ce să înoieşti ceva, pe care de fapt vrei să îl păstrezi. Eu cu şunca mea nu vrem înoire. Vrem să rămânem aşa, împreună, eu cu ea, împărtăşind şi savurând aromele unor timpuri trecute. Ale unor vremi fără zarva supermarketului, fără comunicări instantanee, fără on-line-uri, fără grabă sau stress, vremi  în care conceptul de globalizare trăia doar la nivel de discuţii. Să mor eu dacă nu m-am săturat de permanenta schimbare, continuul progres şi alte asemenea… Aş dori să rămân, măcar acum, la sfârşit de an, în prag de înoire, cu şunca mea, reminiscenţe ale unor vremi trecute care nu vor mai putea să vie. Doar că şunca se va termina. Şi alta nu am de unde să îmi procur. Cei doi „secui” ai mei din Şimleul Silvaniei, care deţineau cantităţi năucitoare din acest produs care se încăpăţânează să nu se înoiască, au părăsti deja taraba din Piața Unirii (fostă a Libertății), din care ne-au vâdut arome din alte timpuri. Iar şunca se va termina… deh, aşa stau lucrurile. Dacă mă gândesc  bine, asta e înoirea: vine atunci când ţi se termină tradiţia… Treci, de voie de nevoie la globalizare, urci în taxi, ţuşti la mall, umpli un coş cu chestii septice şi învelite în stanioale colorate şi aştepţi  urătorii cu pluguşorul… Îmbrăcaţi cu blugi, încălţaţi cu pumari şi vorbind cu accentul Vrâncioaiei. Că şi tradiţia se globalizează şi se înoieşte!
Se gată şunca… Tradiţia s-a topit în uitarea ritmului înoirii. Plec la mall. Să mă pot pregăti cum se cuvine de momentul înoirii. Aho, Aho, şi La mulţi ani, să treceţi frumos prin înoire…La anu’ şi la mulţi ani!
Doamne ajută!

http://sareinochi.com/2011/12/31/aho-aho-si-la-multi-ani/