Victor Popa: Aho, Aho și La Mulți Ani!

În anul care vine, să nu uitați cine este Nașul Capitalismului de Cumetrie - rețeta "lor" secretă...
În anul care vine, să nu uitați cine este Nașul Capitalismului de Cumetrie - rețeta "lor" secretă...

Azi, mâine, anul se înoiește… Cel puțin așa se spune. O spune tradiția. O spun urările, o spun astronomii, o spunem și noi, din reflex cred…
Ce se înoiește?  Asta-i altă poveste…  Că de atâta înoire mă tem că nu mai prea știm ce e aia. M-a prins amocul, acum în prag de înoire. Stau și mă tot uit la o bucată de afumătură, știți, chestia aia lunguiață și subțire, de pe spinarea răposatului de Ignat. Mai tai câte o feliuță, o savurez pe îndelete și mă simt cuprins de magia înoirii noului an… Ce se înoiește? Mestec pe îndelete și mă tot minunez.  Strașnic gust are afumătura asta… Oare ea se înoiește?
Ciclicitatea asta existențială începe să mă supere. Ce nevoie avem noi de înoire? Că parcă ne-a adus vreodată ceva bun… Mai mestec o bucată de afumătură și mă afund și mai mult în melancolia tradiției. De ce să înoiești ceva, pe care de fapt vrei să îl păstrezi. Eu cu șunca mea nu vrem înoire. Vrem să rămânem așa, împreună, eu cu ea, împărtășind și savurând aromele unor timpuri trecute. Ale unor vremi fără zarva supermarketului, fără comunicări instantanee, fără on-line-uri, fără grabă sau stress, vremi  în care conceptul de globalizare trăia doar la nivel de discuții. Să mor eu dacă nu m-am săturat de permanenta schimbare, continuul progres și alte asemenea… Aș dori să rămân, măcar acum, la sfârșit de an, în prag de înoire, cu șunca mea, reminiscențe ale unor vremi trecute care nu vor mai putea să vie. Doar că șunca se va termina. Și alta nu am de unde să îmi procur. Cei doi „secui” ai mei din Șimleul Silvaniei, care dețineau cantități năucitoare din acest produs care se încăpățânează să nu se înoiască, au părăsti deja taraba din Piața Unirii (fostă a Libertății), din care ne-au vâdut arome din alte timpuri. Iar șunca se va termina… deh, așa stau lucrurile. Dacă mă gândesc  bine, asta e înoirea: vine atunci când ți se termină tradiția… Treci, de voie de nevoie la globalizare, urci în taxi, țuști la mall, umpli un coș cu chestii septice și învelite în stanioale colorate și aștepți  urătorii cu plugușorul… Îmbrăcați cu blugi, încălțați cu pumari și vorbind cu accentul Vrâncioaiei. Că și tradiția se globalizează și se înoiește!
Se gată șunca… Tradiția s-a topit în uitarea ritmului înoirii. Plec la mall. Să mă pot pregăti cum se cuvine de momentul înoirii. Aho, Aho, și La mulți ani, să treceți frumos prin înoire…La anu’ și la mulți ani!
Doamne ajută!

http://sareinochi.com/2011/12/31/aho-aho-si-la-multi-ani/

Leave a comment