“Ultima zi a ciclului sărbătorilor de iarnă, Boboteaza, cuprinde motive specifice tuturor zilelor de renovare ale anului, inclusiv ospeţele şi manifestările orgiastice. Petrecerea zgomotoasă a femeilor căsătorite, organizată în ziua şi noaptea de Sântion (7 ianuarie, a doua zi după Bobotează,) care pastrează amintirea manifestărilor specifice cultului zeului Dionisios, este numită, în judeţele din sud-estul României (Buzău, Vrancea, Brăila, Tulcea şi Constanţa), Ziua Femeilor, Iordănitul sau Tontoroiul Femeilor. Ion Ghinoiu – Datini şi obiceiuri de Bobotează.
Iordănitul - De la Bobotează la Sf. loan, grupuri de feciori merg cu Iordanul. Ei împrumută busuioc şi agheasmă de la preot (folosite de Bobotează) şi merg pe la casele oamenilor, botezându-i şi iordănindu-i. Feciorii iau în braţe fiecare membru al familiei şi se învârtesc. Unii oameni se luptă cu aceştia ştiind că „iordănitorii” sunt ajutaţi de Sf. Ioan care dă putere şi celui care se luptă cu ei. Se spune că dacă un flăcău a fost „iordănitor” un an, trebuie să continue trei ani la rând.
Udatul Ionilor - Unul dintre cele mai comune nume la români este Ioan. În dicţionarul etimologic semnificaţia acestui nume este “cel de care Dumnezeu are milă”. Patronul spiritual al celor care poartă acest prenume este Sfântul Ioan Botezătorul care se serbează în 7 ianuarie.
În Transilvania şi Bucovina, cei care sunt numiţi Ioan au o sărbătoare aparte, numită “Udatul Ionilor”. Ritualul de botezare simbolică are integrat în el şi momente care amintesc de sărbătorile greceşti sau romane ale începutului de an. Prin analogie se poate ajunge şi la o asemănare cu ritualurile tracice care îi erau închinate lui Dionysos.
În Transilvania (Tălmăcel jud. Sibiu), flăcăii cu nume de Ioan poartă un steag împodobit şi sunt urcaţi într-un car alegoric, gătit cu crengi de brad. Animalul înhămat, cal sau bou, este şi el împodobit cu betele colorate şi în acest fel, cu toţii, sunt purtaţi până la marginea satului, la un râu. Aici, Ionii sunt botezaţi şi purificaţi de toate relele anului trecut, astfel, întreaga comunitate urmând să aibă parte de un an îmbelşugat. După acest ritual, se organizează joc, la care sunt invitate şi fetele. Sărbătorea este încheiată, de obicei, acasă la unul dintre Ioni, iar acesta îşi cinsteşte prietenii cu băutură şi colaci. În unele zone din ţară femeile duc plocoane moaşei care le-a ajutat să aducă pe lume copii. Are loc apoi o petrecere cu mâncare şi băutură, în timpul căreia femeile rup câte o bucată din colacul mare făcut de moaşă şi încearcă, după forma bucăţii de colac, să ghicească dacă vor mai avea copii şi dacă vor naşte fete sau băieţi.
În alte zone se ţine „Tontoroiul femeilor”. Se spune că aceasta este adevărata zi a femeii, “8 Martie” fiind o invenţie a celor care locuiesc la oraş. Se crede că în această zi femeile sunt mai puternice decât bărbaţii lor cărora nu le gătesc nimic şi pe care nu-i ajută în gospodărie. Ele se adună acasă la o “gazdă”, fac o petrecere cu lăutari fără să-i cheme şi pe bărbaţi, iar când ies pe uliţă îi prind pe bărbaţii întâlniţi întâmplător şi le cer câte o vadră de vin ca răscumpărare, altfel îi aruncă în râu sau îi “iordănesc” stropindu-i cu apă.
În Bucovina, se pune un brad împodobit la porţile tuturor celor care poartă acest nume, iar Ionii dau o petrecere cu lăutari. Tot aici, la porţile tuturor celor care poartă acest nume, se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari.
În tradiţia populară, Sf. Ioan este naşul lui Iisus şi protectorul copiilor mici, pe care îi ajuta să nu moară nebotezaţi.
Atunci când vremea se mai încălzeşte, se spune că Sf. Ioan a botezat gerul. O legendă spune că: „Sf. Ioan era un păstor de capre, care nu văzuse niciodată oameni. El se ruga sărind peste un butuc, înainte şi înapoi, zicând: „asta ţie, Doamne, asta mie, Doamne”. Văzându-l cum se roagă, nişte trecători l-au îndrumat către biserică. Sf. Ioan i-a ascultat şi, ducându-se la biserică, i-a văzut pe oameni cum îşi duc păcatele în spate, ca pe nişte snopi de paie. Crezând că aşa trebuie sa facă şi el, a luat în spate un snop de paie adevărat. Ca urmare, preotul a crezut că îşi bate joc şi l-a gonit din biserică. Sf. Ioan s-a întors la butucul şi la rugăciunile lui care îi sunt mai plăcute lui Dumnezeu”.
Românii au parte de tradiţii şi obiceiuri deosebite care, prin originalitatea şi caracteristicile specifice, leagă vechile timpuri de cele noi. Cele mai multe tradiţii sunt strâns legate de Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou. Tradiţiile vechi poartă cu ele peste timpuri podoabe şi daruri ale pământului, înţelepciunea poporului şi credinţa în Dumnezeu.
Maria Golban
