Până în ultima decadă a lunii ianuarie 2012, în România a fost o iarnă blândă şi călduţă, cu puţină zăpadă şi cu temperaturi peste mediile multianuale. Autorităţile şi firmele responsabile cu deszăpezirea au avut puţin de lucru. Spre sfârşitul lunii ianuarie a.c. şi în luna februarie a.c, generalul Iarna s-a abătut asupra României cu mari cantităţi de zăpadă, viscole şi temperaturi foarte scăzute. Din nou, autorităţile centrale şi locale au fost luate prin surprindere şi au fost găsite nepregătite pentru a rezolva situaţiile concrete. Zăpada mare şi mai ales viscolul au avut drept consecinţe: blocarea unui mare număr de autovehicule pe cele două autostrăzi, pe numeroase drumuri europene, naţionale şi judeţene; anularea a sute de trenuri şi a zborurilor de pe aeroporturi; închiderea pentru mai multe zile a autostrăzilor, drumurilor europene, naţionale, judeţene şi comunale; închiderea zilnică a mii de şcoli, ajungându-se la peste 8.000 de şcoli închise în ziua de 14 februarie a.c. ; întreruperea aprovizionărilor cu alimente şi curentul electric în sute de localităţi, mai ales în comune şi sate, timp de 5-15 zile; izolarea a zeci de comune şi sute de sate; cele mai multe decese, din cauza hipotermiei, înregistrate în Uniunea Europeană ( 86 decese pînă în 15 februarie a.c. ). O asemenea calamitate naturală nu s-a înregistrat din anul 1954, dar atunci au fost doar doi morţi din cauza frigului.
În timp ce ţara este sub nămeţi, când numeroase comune şi sate sunt izolate de restul lumii, Regimul Băsescu – Boc a decis că este momentul potrivit pentru a fi schimbat Guvernul României. Premierul – filozof şi profesor de drept neconstituţional, Emil Boc a fost obligat să demisioneze şi în locul lui a fost numit profesorul de istorie şi şef al spionilor, Mihai Răzvan Ungureanu, fost bursier Söroș acum fără de partid, un alogen cu nume neaoş românesc. Faţă de Guvernul Boc V, în Guvernul Ungureanu au fost schimbaţi numai miniştri obosiţi ai PDL cu rezervele lor, ceva mai tinere şi fără experienţă. Miniştrii din partea UNPR şi UDMR au rămas neschimbaţi în lupta împotriva Poporului Român.
Generalul Iarna nu a fost impresionat de schimbarea Guvernului Boc V cu Guvernul Ungureanu şi i-a ajutat pe români să vadă şi să afle adevărul în legătură cu: preşedintele Băsescu; miniştri; Parlamentul; Puterea şi Opoziţia; prefecţii, preşedinţii de Consilii judeţene, primarii şi Consiliile locale; Armata, Poliţia şi Jandarmeria; dotarea şi activitatea firmelor de deszăpezire; Serviciul de Ambulanţă; firmele care furnizează energie electrică şi gaze naturale; situaţia rezervelor de stat. Generalul Iarna i-a găsit pe cei mai mulţi dintre conducători nepregătiţi, iresponsabili, indiferenţi, lipsiţi de omenie, iar pe unii i-a prins la furat din banii publici. Să-i luăm pe rând:
1. – Preşedintele României are dreptul şi obligaţia, conform art.86 din Constituţie, să consulte Guvernul „cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.” Nu a făcut-o ! Nu se ştie dacă cu premeditare sau din lipsă de omenie. Când România s-a aflat multe zile sub cod galben şi portocaliu de ninsori abundente, viscol şi temperaturi foarte scăzute, preşedintele Băsescu nu s-a dus niciodată la Guvern nici să-l consulte, dar nici să prezideze şedinţele acestuia. Altă dată, acelaşi preşedinte Băsescu se ducea la Guvern pentru teme de mică importanţă, zicând că este preşedintele-jucător. După ce a fost de multe ori ministru al Transporturilor şi apoi, de peste 7 ani, preşedinte al României, cetăţenii români constată că nu avem preşedinte-deszăpezitor. Preşedintele-constatator Băsescu, în monologul televizat din 13 februarie a.c., le-a spus românilor că a aflat că Ţara nu dispune de dotarea tehnică necesară pentru deszăpeziri, spre a face faţă exigenţelor cetăţenilor. Numai din profiturile anuale, de circa 300 milioane euro, date „băieţilor deştepţi” din energie, în baza unor contracte secrete, Regimul Băsescu-Tăriceanu-Boc putea să rezolve problema dotărilor cu mijloace moderne şi performante pentru deszăpezire, precum şi reînfiinţarea pădurilor şi perdelelor de protecţie. Mai mult, pentru a-i sfida pe români şi autorităţile locale, când Ţara este sub nămeţi şi în plin viscol în multe judeţe, când se schimbă între ele codurile galbene cu cele portocalii, preşedintele Băsescu s-a refugiat la Predeal, la odihnă în vila lui Ceauşescu, pentru a citi cuvântarea preşedintelui PSD din Parlament, la investirea Guvernului Ungureanu. Conform Constituţiei, art.93, preşedintele Băsescu trebuia să instituie starea de asediu sau starea de urgenţă în unele judeţe, la cererea motivată a autorităţilor locale, cum a fost cazul judeţelor Vrancea şi Buzău. Nu a făcut-o ! De ce ? Din considerente politice, din lipsa organizării şi a dotărilor adecvate, dar mai ales pentru a lăsa să se deruleze încă o etapă din Holocaustul împotriva românilor. Instituirea stării de urgenţă într-un judeţ ar fi permis restabilirea stării de normalitate şi salvarea multor vieţi omeneşti, dar totodată ar fi fost un exerciţiu necesar, o aplicaţie reală şi un test edificator pentru autorităţi şi populaţie. Refuzul preşedintelui Băsescu dovedeşte că Statul Român, în 22 de ani, a fost adus în situaţia că nu poate să facă faţă instituirii stării de urgenţă nici măcar la nivelul unui judeţ ! Acelaşi preşedinte Băsescu, la fel şi premierii Boc şi Ungureanu nu au avut şi nu au curajul să se ducă la Centrul Naţional pentru coordoonare şi intervenţii în situaţii de urgenţă, inaugurat în anul 2008, care are statut de muzeu neterminat, nefiind funcţional, lipsind legăturile cu judeţele din cauza unui soft. S-au cheltuit, pînă acum, 7,5 milioane euro şi apoi s-a pus lacătul pe acest Centru Naţional, aflat la marginea Bucureştiului. Ca şi până acum, în Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, nimeni nu răspunde.
2. Fostul premier Emil Boc s-a făcut că lucrează la deszăpezire, punând mâna pe lopată, dar a abandonat repede, fără să-i identifice pe cei vinovaţi de situaţia dezastruoasă din Ţară şi fără să se adreseze Parchetului. Noul premier, alogenul Mihai Răzvan Ungureanu a făcut o vizită de lucru în judeţele Vrancea şi Buzău, dar nu a avut curajul să intre şi să stea, măcar 24 de ore, într-un cavou de zăpadă sau într-o cazemată de zăpadă, de fapt în casele ascunse sub nămeţi cu înălţimea de 4-6 m, unde să reziste împreună cu săteni bătrîni şi bolnavi, fără alimente, fără căldură şi fără curent electric. Între două zboruri cu elicopterul, premierul Ungureanu le-a cerut autorităţilor locale: „seriozitate, seriozitate, seriozitate”, căutând să-l imite pe cel din neamul lui, V.I.Lenin, care a lansat lozinca „învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi”, fără să se refere însă la adevărata istorie şi religie a omenirii şi a strămoşilor noştri geto-daci. În această scurtă vizită de lucru, premierul Ungureanu referindu-se la cetăţenii izolaţi în case şi în sate, de două-trei săptămâni, majoritatea cu vârste de peste 70 de ani, flămânzi, disperaţi şi plini de frig, unii cu mortul în casă de multe zile, i-a etichetat că sunt leneşi. Se pare că premierul Ungureanu visează cu ochii deschişi. Semnele clinice sunt vizibile: ochii se rotesc în orbite, dintr-o parte în cealaltă, iar extremităţile vibrează. Din păcate, alogenul premier Ungureanu nu a avut nicio atitudine umană faţă de românii sinistraţi şi disperaţi şi nu a făcut niciun apel la solidaritatea cetăţenilor României şi ajutorarea celor îngropaţi sub nămeţi.
3. Parlamentul este paralel cu situaţia din Ţară. Marea majoritate a senatorilor şi deputaţilor nu au fost şi nu sunt prezenţi în colegiile în care au fost aleşi de calculator, după fraudarea alegerilor. Sunt impresionaţi de imaginile transmise de televiziuni. Unul dintre liderii PDL, obţinând informaţii pe surse portocalii, a declarat la televiziune că morţii din cauza înzăpezirilor şi a gerului erau beţi. În lipsa parlamentarilor Opoziţiei, Puterea se face că lucrează în Comisiile parlamentare, luni după-masă şi marţi dimineaţa. Timp de aproape o lună, Opoziţia (PSD, PNL şi PC) nu a introdus la Senat o moţiune simplă pe tema situaţiei existente în Ţară şi să oblige Guvernul să aloce sumele necesare, din rezerva bugetară, pentru achiziţionarea rapidă a dotărilor moderne necesare la deszăpezirea drumurilor şi a străzilor, precum şi pentru carburanţi şi alimentele de strictă necesitate. Parlamentarii au şansa să iniţieze o propunere legislativă privind achiziţionarea de către Guvern şi dotarea Consiliilor judeţene şi a Consiliilor locale cu un număr corespunzător de utilaje şi maşini pentru deszăpezire, precum şi cu sănii care să fie trase de cai, spre a fi folosite la transportul alimentelor şi a bolnavilor până la drumurile unde au acces ambulanţele sau la locurile unde pot să aterizeze elicopterele.
4.Datorită neînţelegerilor dintre unii prefecţi, preşedinţi de Consilii judeţene şi primari nu s-a ajuns la instituirea la timp a stării de asediu la nivelul unor judeţe sau a unor localităţi. Foarte târziu şi cu mare greutate s-a instituit starea de asediu pentru judeţul Vrancea (dar numai pentru 24 de ore) şi pentru câteva comune. Realitatea faptică obliga de mult timp să se treacă la starea de asediu, la rezolvarea grabnică a situaţiilor critice din sute de localităţi şi la salvarea locuitorilor de sub nămeţi. Fostul ministru al Administraţiei şi Internelor a avertizat în legătură cu înzăpezirile şi viscolul care vor bloca Ţara, iar noul ministru ne-a înştiinţat că vor fi inundaţii ca urmare a topirii zăpezilor. Ei au spus, dar cei care suferă sunt românii !
5. Jandarmeria şi Armata, avînd efective puţine, dar înarmate numai cu lopeţi, au participat la deszăpezirea multor locuinţe şi la salvarea locuitorilor. Poliţia s-a specializat în închiderea drumurilor şi în blocarea traficului. Ca urmare a disponibilizării a peste 10.000 de poliţişti, au dispărut din oraşe, comune şi sate oamenii legii care cunoşteau situaţia reală din localităţi, îi ştiau pe localnici, cunoşteau care sunt urgenţele la intervenţii în caz de calamităţi. Cele întâmplate în această iarnă obligă la revenirea la normalitate în ceea ce priveşte prezenţa poliţiştilor şi jandarmilor în mediul rural. De asemenea, trebuie spus adevărul şi informată populaţia în privinţa numărului foarte mic de elicoptere de care dispune Ministerul Administraţiei şi Internelor.
6. Generalul Iarna a confirmat că au fost trucate licitaţiile şi contractele încheiate cu firmele de deszăpezire cu scopul de a sifona bani publici către cei aflaţi la Putere. Firmele respective nu au dotarea modernă necesară pentru deszăpezire şi ca urmare s-a ajuns la închiderea repetată a celor două mici autostrăzi, a drumurilor europene, naţionale, judeţene şi comunale. Datorită lipsei dotărilor necesare pentru deszăpezire s-a ajuns ca în multe comune şi în numeroase sate să nu se poată interveni la deszăpezire decît după 7-21 de zile de când au fost izolate acele localităţi. Crezând că pot ascunde adevărul, autorităţile centrale şi locale au evitat să informeze zilnic populaţia în privinţa numărului de maşini, utilaje şi tractoare folosite la deszăpezire, precum şi a lungimii drumurilor deszăpezite. Ca urmare a contractelor cu dedicaţie pentru deszăpezire şi a nerespectării acestora s-a ajuns la blocarea circulaţiei pe drumurile publice, la izolarea a numeroase localităţi, la închiderea şcolilor, la perturbarea activităţilor economice şi a numeroase decese. Răspunde cineva pentru toate acestea ? Deocamdată, nimeni ! Mai mult, preşedintele Băsescu le-a mulţumit public firmelor care nu au reuşit să deszăpezească drumurile, chiar şi atunci când a fost interzisă circulaţia.
7. De la rezerva de Stat s-au scos târziu şi au fost acordate puţine ajutoare pentru zecile de mii de persoane izolate în locuinţe şi în sate, comune şi oraşe. Mai repede au acţionat autorităţile Statului Român pentru a-i ajuta pe sinistraţii din diverse colţuri ale lumii decât faţă de cetăţenii români. De asemenea, din uriaşul Fond de rezervă la dispoziţia primului-ministru s-au alocat sume foarte mici pentru a combate efectele căderilor masive de zăpadă şi ale viscolului. Un guvern responsabil şi căruia îi pasă de ceea ce se întâmplă în Ţară şi de viaţa cetăţenilor români ar fi achiziţionat de urgenţă un număr mare de utilaje şi maşini similare cu cele utilizate pentru deszăpezire în Suedia, Germania, Federaţia Rusă, Finlanda şi Norvegia. De ce nu s-a acţionat în această direcţie ? Nu din lipsa fondurilor ! Din alte cauze, care au legătură cu Holocaustul împotriva Poporului Român.
Românii trebuie să ştie că, după lovitura de stat din decembrie 1989, Ţara a fost transformată, în mod programat, într-o colonie, iar în funcţiile de conducere de la nivel central şi local au fost numiţi, respectiv aleşi, în urma unor alegeri fraudate, o mulţime de alogeni. Se repetă, în mare parte, scenariul din perioada instaurării comunismului în România. Mulţi copii şi nepoţi ai alogenilor care au introdus comunismul împotriva Poporului Român au ajuns, nu întâmplător, să deţină funcţii de conducere în Statul Român, în ultimii 22 de ani, şi să acţioneze în Holocaustul împotriva românilor. Cu privire la mulţi dintre ei sunt ocultate informaţiile de bază. Oficial nu se face referire la etnia lor, iar cei vizaţi nu au curajul să spună adevărul şi să se mândrească cu etnia din care provin. La mijlocul lunii februarie 2012, alogenii deţin următoarele funcţii deosebit de importante: preşedintele României; preşedintele Senatului; preşedintele Camerei Deputaţilor; primul-ministru al României; viceprim-ministru; miniştrii; guvernatorul Băncii Naţionale a României; reprezentantul României la FMI; directorul Societăţii Române de Radiodifuziune; consilieri ai acestora. Alogenii au alte preocupări şi obiective legate de proiectul „Israel în România”. Ca urmare, alogenii respectivi nu au făcut apel la solidaritatea românilor pentru ajutorarea populaţiei aflată în localităţile izolate. Noroc cu iniţiativa posturilor de televiziune, a Bisericii, Armatei, Jandarmeriei, partidelor politice, a multor primari şi a unor firme private care au strâns ajutoare, mai ales alimente, pe care le-au transportat şi le-au distribuit locuitorilor din satele şi comunele izolate.
În timp ce codurile galbene şi portocalii au cuprins întreaga Românie, preşedintele Băsescu şi liderii PDL, UNPR, UDMR şi deputaţilor din partea minorităţilor etnice au pus de un protocol, pe care l-au semnat la Palatul Parlamentului, într-un cadru funebru. Documentul se referă la Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare. România, nefiind în zona euro, nu are nicio obligaţie referitoare la acest Tratat. Aderarea benevolă a României la acest Tratat, acceptată rapid de către preşedintele Băsescu, fără ştiinţa şi aprobarea Poporului Român prin Referendum Naţional, constituie încă o etapă din Holocaustul împotriva românilor şi din proiectul „Israel în România”.
Dr.Gheorghe Funar – secretar general al PRM şi preşedintele Filialei PRM Cluj
Sursa foto: www.realitatea.net
