MARIANA AVRAM: Miresme și culori

Este o zi destul de răcoroasă, se vede de departe că vara este plecată și că stăpâna absolută peste toată admosfera plângăcioasă este  toamna. De dimineață mă pregătesc să ies în grădină, cu toate că răcoarea îmi străpunge fața cu o duritate aproape nefirească, sunt hotărâtă să fac o plimbare pentru a contempla natura și pentru a privi pe viu transformările ei plăcute și poate câte odată neplăcute.

Trec agale prin iarba udă, plină de straturi  apătoase ce au fost depuse de curând, îmi duc pasul liniștit, sunt calmă și privesc schimbările vizibile deja ale anotimpului arămiu. Privesc copacii și trec agale adulmecând mireasma îmbâtâtoare a ierbii ce de curând a renăscut și are o culoare verde închis de parcă este primăvară. Copacii se prezintă în zeci de culori de regulă aproape toate arămii, maronii, cu putină tentă gălbuie pal. Mai departe trec ușor de iarbă și ajung aproape de copaci, priveliștea este mirifică iar frunzele ce au dezgolit fără pudoare de îmbrăcăminte trufașii copaci, sunt de culori și nuanțe multiple …calc ușor și lin, parcă mi-e teamă să nu distrug nuanța frunzelor uscate și căzute, frunze ce umplu solul ud și ce emană o răcoare plăcută încă sufletului și trupului deopotrivă.

În drumul meu lin, privesc tăcută spre cer și observ că este cam întunecat, norii sunt aproape invizibili, iar cenușiul a pus stăpânire pe întregul cer. Din păcate această stare de fapt mă deprimă și mă face să fiu ursuză și închisă așa cum este și vremea afară. Încerc să trec peste această stare, firească, dintr-un anumit punct de vedere și să !mi continui plimbarea prin natura anotimpului arămiu.

Am ajuns la via  vecinului meu și culeg un strugure pentru a degusta aroma și dulceața dată de soarele,  de care anul acesta nu am dus lipsă. Sunt aromați strugurii,  dulci și plini de ciorchine negre, roșii sau albe.Toată via este pusă pe araci  și este bine îngrijită,  arată foarte bine iar strugurii stau drepți ca niște soldați ce așteaptă noi ordine de la căpitan. Totuși observ că nu le prea place răcoarea și că este timpul să urmeze ritualul firesc al vinului pentru că ar fi păcat să se deterioreze din cauza frigului. Strugurii deși sunt zemoși, arătoși și aromați au unele bobițe înmuiate și pe punctul de a se usca, în concluzie este timpul să fie culeși, lucru ce cred că se va întâmpla chiar în cursul zile de astăzi.

Trec mai departe prin iarba care acum nu mai are așa de multă umiditate și chiar începe să se usuce, în zare se vede o licărire a razelor de soare, care spre deosebire de zilele trecute și-a pierdut din putere, nu mai este el stăpânul atotputernic și așteaptă parcă tăcut, la rând să primescă de la toamnă undă verde pentru a mai arunca așa, ca la cacealma, câteva raze empirice de soare. Nu ne putem supăra pentru că timp de mai multe luni soarele a fost invitatul special al verii și a domnit din belșug peste orizontul nostru.

Cu toate că,  în zilele de toamnă urâte și ploioase, pline de răcoare ,vânt și fără soare, am o stare deplorabilă și sunt ursuză, toamna îmi place în general tare mult deoarece mă bucură transformarea enigmatică a naturii, a copacilor , ierbii, florilor, deci,  a tuturor elementelor esențiale și naturale ce reprezintă viața pe acest pământ. Privesc mereu cu plăcere belșugul de legume ce numai toamna se poate vedea, multitudinea de fructe ce numai toamna sunt atât de diversificate și 100% naturale, culorile naturii ce sunt de-o abundență excesivă câte odată, și ce este cel mai minunat sunt miresmele tuturor acestor podoabe tomnatice la un loc.

După această incursiune în grădina mea și a unor vecini ai mei, m-am întors agale spre casă și între timp soarele și-a făcut cam palid apariția iar trandafirii mei îmi apar în față plini de flori multicolore arătând parcă refuzul de a se preda toamnei și arătând parcă încăpățânarea bobocilor de a se deschide la lumina firavă a soarelui. Mirosul tare al acestor flori dragi sufletului meu, a trandafirilor, îți gâdilă plăcut simțurile și dacă vrei să fi visător te ajută să plutești liniștit în gândurile tale.

Mă bucur că a venit toamna și sper să fie frumoasă și blândă cu noi, să ne lase să stăm cât mai mult afară și să plece doar dacă iarna va veni la termenul stabilit de legile firești ale naturii.

Leave a comment