25/09/2017

Gloria Bistrița, Wonderland, Dracula, Struțul Roz și incinerarea lui Sergiu Nicolaescu

Animalele se mănîncă între ele fiindcă așa supraviețuiesc. Animalele știu ce este foamea, dar nu au conștiința dominației. Omul nu este animal. Omul are conștiință.

Timp de câteva decenii, bistrițeanul a avut conștiința gloriei sportive care făcea ca frumosul și liniștitul oraș și locuitorii săi să fie cunoscuți în țară și peste hotare. Așa am crezut, sau cel puțin aceasta a fost varianta oficială. Cine nu era de acord cu varianta oficială, avea să afle curând ce înseamnă să faci treaba aceea contra vântului. Și Vântul, ca orice Vântu’, sufla puternic. Dacă te uitai în tribuna oficială, când Gloria juca acasă, vedeai și de unde venea puterea vântului, fiindcă în tribuna oficială se întâlnea puterea cu banul, nu erai în tribună, nu existai, acolo se făceau și se desfăceau cariere și partide, mai lipseau doar cotațiile, ca la bursă. Drept urmare, decenii la rând, sacii cu bani publici luau calea Parcului Municipal, bani care, dacă ar fi fost cheltuiți în alt scop, de pildă unul social, pentru beneficiul tuturor, nu doar al tribunelor, ar fi demonstrat nivelul următor al conștiinței umane. Dar n-a fost să fie așa, după principiul: nu vrei să înțelegi, te învățăm noi, nu vrei să înveți, te obligăm, căci a noastră e mărirea și puterea… amin!

Dar iată că tribuna despre care scriam a prins o ciupercă de la DNA și început să scârțâie din toate încheieturile, ba a prins și miros de pușcărie și de cătușe și atunci conștiința omului care e regele creației s-a mutat în altă parte, mai concret pe dealuri, unde ar trebui să se nască acel Wonderland care să termine, odată pentru totdeauna problemele de trafic de pe DN1, mutându-le pe DN17, iar în fiecare weekend, televiziunile să ne informeze că pe ruta Wonderland – Aeroportul Someșeni se circulă bară la bară datorită sezonului turistic, a sărbătorilor, ș.a.m.d. Din păcate, sau din fericire, proiectul nu a depășit faza unu bază, chiar dacă autorul se află la al doilea mandat și dacă proiectul înaintează cu viteza de până acum și cu bugetul care se anunță pe 2013, nu e nici un pericol ca să prindă viață înainte de sfârșitul lumii. Nu mă aștept să-l continue cineva, când la Primăria Bistrița, în mod ritualic „se va produce schimbarea”, nu de alta, dar una din trăsăturile comune ale politicienilor noștri este orgoliul.

Fiindcă orice tort are nevoie de cireașa lui, avem și noi la Bistrița niște struți roz, de care nu-i pasă nimănui, dar care demonstrează că și la Bistrița se face artă pentru artă. E bine să înțelegi, dragă cititorule, că sunt unele lucruri care trebuie făcute, chiar dacă nu folosesc la nimic, deoarece suntem creștini și religia noastră este una bazată pe iubire. Din iubire apar copiii nelegitimi doar când e ceva de moștenit, din iubire ne ducem să ne luăm rămas bun de la mort doar când ne dă la televizor, din iubire nu-l putem lăsa pe același răposat fără viață veșnică, doar atunci când viața veșnică aduce rating sau voturi.

Și tot vorba scripturii, restul e tăcere!

Zorin Diaconescu