Rostire în eternitate (La moartea doctorului Iuliu Șuteu)

Zilele acestea a părăsit viața pământească un medic clinician erudit și un foarte bun organizator al serviciilor de sănătate, care peste patru decenii a slujit cu pasiune și devotament sistemul medical bistrițean. Această conștiință profesională exprimată printr-o meticulozitate în ce privesc precauțiile antiseptice, care mergea până la pedantism, dar care erau, având în vedere specialitatea domniei sale, o garanție absolută împotriva oricărui risc de infecție, i-a atras uneori critici și antipatii. E adevărat că era și o fire incomodă pentru cei care nu știau să-i prețuiască eforturile și calitățile. Spirit dominator și mândru, nu suferea ,,să i se sufle în ciorbă”. Poate că explicația sta în încrederea pe care o avea  în calitățile sale intelectuale și morale.

Îmi amintesc cum în urmă cu mulți ani, când împreună cu soția mea mi-am început cariera medicală la spitalul din Bistrița, doctorul Iuliu Șuteu, ne-a primit în cabinetul său de director cu o privire severă, dar cu vorba plină de bunăvoința unui părinte. Cu timpul mi-am dat seama că simțul său de dreptate era egalat de tăria de caracter cu care știa să lupte pentru a-și apăra ideile.

Dârz în luptă, cu riscul pierderii liniștii și al dezlănțuirii atacurilor grosolane ori perfide, el a rezistat ca o stâncă, reușind în cele din urmă să convingă autoritățile politice și administrative că  orașul Bistrița are nevoie de un spital modern, pe care a reușit în cele din urmă să-l inaugureze în primăvara anului 1973. Sunt 40 de ani de atunci și mă gândesc că marcarea acestui eveniment devine o obligație morală a generației mele.

Am ucenicit sub îndrumarea doctorului Iuliu Șuteu în anii stagiaturii. Avea un program de lucru pe care îl respecta matematicește. Prezentarea bolnavilor la vizita medicală din cursul dimineții cât și seara la contravizită  se făcea într-un ritual de clinică universitară. Ne pretindea să expunem cu maximum de coinciziune ce aveam de spus, iar dânsul ne dădea după caz indicații scurte ori făcea cîte un comentariu legat de simptome, diagnostic sau tratament. Uneori se iscau mici discuții contradictorii care erau întodeauna tranșate între patru ochi.

Trebuie să recunosc că doctorul  Iuliu Șuteu avea darul intuiției științifice, adică acea însușire de a ști unde să cauți ca să pătrunzi în miezul lucrurilor, de a prinde explicația cauzală, de a trece peste mărunțișurile detaliilor în așa fel încât să îndrăznești în cele din urmă conturul sintezelor.

Cred că a fost primul medic de la spitalul din Bistrița care a obținut titlul de ,,doctor în știinte medicale”, titlu cu care se mândrea, iar după ce am publicat împreună câteva observații clinice în revistele de specialitate ale vremii, mă îndemna să-l obțin și eu.

Nu este de mirare că acest om înzestrat a găsit rezonanță deosebită în sufletul de elită al tovarășei sale de viață, ființă lipsită de vanitate și frivolitate feminină, o caldă înțelegere și devotament. Parcă o văd în apropierea patului de suferință ca o mucenică a datoriei alături de fiica lor și ea medic de excepțională omenie, dând dovadă de energie și tenacitate fără seamăn, în dorința de a alina suferințele celui care i-a fost soț atîția ani.

În perspectiva timpului, cu obiectivitatea pe care o dă curgerea vremii și potolirea patimilor, generația de astăzi își face o datorie să se încline în fața acelei lumi și acestui bărbat dârz, care lasă în urmă dâra luminoasă a unei puteri morale și a unui caracter puternic.

 

Să-i fie memoria binecuvântată! 

Bistrița, 07.05.2013

Prof. Univ. Dr. Mircea Gelu Buta

Join the Conversation

2 Comments

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! A fost un om exceptional, care a facut foarte mult bine in viata sa! A fost, cu multi ani in urma, coleg si prieten cu tatal meu, medic si el. A facut parte din generatia medicilor de vocatie, a oamenilor care au facut bine oamenilor! Sa-i fie tarana usoara!

  2. Doctore, doctore, nu ratezi nimic sa mai scrii ceva. Acuma, cu toată buna intenție, ti-a ieÅŸit un articol agramat, plin de dezacorduri ÅŸi bâlbe stilistice. Mai înfrânează-te ÅŸi nu scrie mai mult decât citeÅŸti.Si, mai ales, in astfel de ocazii, lasa titlurile de acad. dr. docent…bla, bla, ca daca este ceva, esti tu , Geu Buta si nu prof. dr.dr.Ca de, noi bistritenii stim ca este un Doctor mare (sef)

Leave a comment