21/09/2017

Tradiţia pierde teren în rândurile tinerilor, iar bătrâni din Ciceu Poieni nu mai au putere pentru a o duce mai departe!

poieni1Dacă pe vremea bunicilor şi a părinţilor, aceştia se adunau cu câteva zile înainte pentru a stabili tot ce ţine de mersul la colindat, mai nou invitaţiile sunt trimise pe facebook, locaţia şi ora sunt stabilite tot acolo.

În Ciceu Poieni nu e casă unde cu câteva zile înainte de Crăciun gospodinele, în special cele mai în vârstă, să nu facă în cuptor, câte un lighean plin cu „colaci”. Aceştia sunt serviţi cu orice bunătate ce se găseşte pe masa de Crăciun.

Copii care au început din această dimineaţă cu colindul, primesc bani sau dulciuri, nici într-un caz nuci, biscuiţi, „colaci” sau mere, cum îmi povesteau bunicii şi părinţii mei că primeau când erau tineri şi se bucurau nespus de mult de toate darurile. Mai mult decât atât, doar „gazdele îşi permiteau să-i cinstească pe colindători cu mere sau biscuiţi”, mi-a explicat un locuitor din Ciceu Poieni.poieni 2

Gospodarii se trezesc de dimineaţă pentru a mătura pragul casei, în Ajun de Crăciun, pentru ca norocul să nu-i părăsească nici în anul ce urmează.

Traista ţesută în război de bunicile noastre, destinată strângerii darurilor primite în urma colindatului, a fost dată uitării, fiind înlocuită cu genţile moderne.

Colindatul se făcea afară pe prispă sau pe scări la intrarea în casă. Înainte de începerea colindei se întreba: „Sloboziţi Crăciunu-n casă?”, iar gazda răspundea „Slobozim, slobozim”.  Rar se întâmplă astăzi ca toate aceste lucruri să mai fie respectate.

Centrul satului e frumos împodobit, luminile călăuzindu-i pe colindători în noaptea de Ajun.

Din păcate toate tradiţiile au pălit inevitabil în faţa procesului de modernizare. Nu ar strica dacă fiecare ar căuta în „lada bunicilor” toate „comorile” pe care ni le-au lăsat moştenire, toate obiceiurile şi datinile şi mai ales respectul faţă de acestea şi faţă de Sărbătorile de Crăciun.

 

Claudia Dunca