25/09/2017

Nicholas Kazan: Talibanizarea Românilor

talibani 5Ne plângem de manelizare şi tabloidizare, de moravuri uşoare, corupţie endemică, pervertirea tradiţiilor şi lipsa de speranţă a tinerilor, de subminarea naţiunii însăşi, de trădare…iar în astfel de vremuri de restrişte, cum ne ajută biserica ortodoxă?

Dacă aruncăm o privire asupra istoriei religiilor, învățăm că umanitatea a inventat până în prezent nu mai puțin de 2500 de religii, dintre care cam douăzeci majore. Ce le unește este nu unitatea, ci mutualitatea excluderii uneia de către alta, nu pluralismul, ci tendința de a se impune una asupra celeilalte. Că-i Siria sau Burma, Nigeria sau Irlanda de Nord, Serbia sau Croația, excluderea religioasă duce invariabil la tendința de acaparare a puterii, la vrajbă și război, la o condiție de totalitarism, care, când este infuzat cu dogme medievale duce la Talibanizare.

De ce este Ortodoxia în România în proces de talibanizare?

Analiza realității nu minte.talibani 7

Pe de o parte, povara unei ideologii comuniste și frica însămânțată de comisarii politici și ai securității pe parcursul deceniilor își arată fața tristă. Majoritatea oamenilor în vârstă, debusolați de traiul sub un regim despotic comunist, suferă traumele nespuse.Efectele psihologice nefaste purtate de aceștia cer alinare, iertare, făgăduință pentru ceva mai bun. Nu mult i-a trebuit Bisericii Ortodoxe să preia rolul de tămăduitor al sufletului unui popor batjocorit de comunism. Și ce-a făcut Ortodoxia cu această răspundere pe care  și-a asumat-o? S-a îndreptat ea cumva împotriva relelor enumerate în primul paragraf? Nu, le-a omologat fără mustrări de conştiinţă, le-a dat girul şi binecuvîntarea, contra cost, evident. Nu e de mirare că infractorii noştri de mare calibru, certaţi şi cu legea şi cu omenia, au devenit toţi „credincioşi”, biserica ortodoxă fiind instituţia care, contra unei contribuţii nesemnificative în comparaţie cu cît reuşesc ei să fure, le repară cu zel glazura de onorabilitate.talibani 1

Pe de altă parte, omul ignorant crede și nu cere dovezi, dă banul fără cuget când i se promite iertarea păcatelor, pentru că păcătos el este, după cum i s-a vârât în cap de mic, iar biserica, în loc să-l apere îl pune la un loc cu marii răufăcători, sub semnul iertării creştineşti, care i se acordă sau mai exact i se vinde oricui.

Îndoctrinarea satului român a fost realizată cu ușurință, omul fiind credul, iar frica de Biserică mare. Așa a fost întotdeauna, frica a domnit în omul simplu, fie strigoii și pricolicii dădeau târcoale necontenit, fie că dracu te ispitea, iar păcatele te covârșeau. Domnul te vedea…

Dar orașele românilor s-au emancipat, oamenii sunt mai puțin speriați de agenția celestă pe care Biserica o reprezintă pe pământ. Aici trebuia îndreptată dogma. Si-așa a fost. Orele de religie au fost introduse, indoctrinarea sporită, dar și sănătatea trebuia aliniată cu religia. Căci miracolele cuceresc ușor mintea bolnavului, iar promisiunea cu viața de apoi este potentă, mai ales când românul știe că sănătatea șchioapătă, că doctorii nu sunt plătiți și pleacă din țară. Dar așa fac și fiii și fiicele românilor, fug și ei. Fug de țara bogată, fug să trăiască mai bine, să-și vadă copiii împliniți, fug.

Dar de bunăstarea celor rămași în țară cine răspunde?

Politicienii se schimbă, puțini sunt cei competenți, mulți sunt cei care fură și se căpătuiesc, puțini sunt cei trași la răspundere.OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Oricine poate observa că instituția Bisericii Ortodoxe nu suferă. Aceasta crește, își întinde sfera de control peste tot, acaparează tot mai mult, iar preoții acumulează tot mai multe bunuri pământești.

Și săracului ce-i rămâne?

Mai puțin, tot mai puțin, și numărul săracilor crește. Celor bătrâni nu le mai rămâne decât alinarea găsită-n rugăciune și amăgirea vieții de apoi. Moartea îi culege, popii își i-au plata și mai cer pe deasupra, că altfel sufletul n-ajunge-n rai, familia dă, că n-are-ncotro. Pe bătrâni nu îi mai putem salva de la necazurile și speranțele lor hrănite de Biserică, fie ele cât de absurde. Dar celor mici din casă, tinerilor, lor ce li se oferă, ei cum sunt pregătiți pentru viață, tot cu promisiuni de viața de apoi? Sau cu fabule de facere a lumii în șase zile, sau cu tot felul de concepte iraționale care îi îndepărtează de realitate, de speranța de a trăi o viață bună, pe pământ?

Astfel se produce talibanizarea  Românilor.

Copilului, elevului, tânărului îi trebuie o educație bună și asistență medicală,  necesități care, când sunt împlinite îl pot plasa pe scara valorilor. Așa se va putea el pregăti pentru o societate în care să fie activ, productiv. Știința și tehnologia societății globale în care trăim acum cer rațiune, pregătire profesională și management competent.

Dar toate acestea denunță dogma, și reprezintă un pericol major pentru însăși existența Bisericii. Bisericii nu-i convine denunțul. Deci conflictul indisolubil dintre stilul de viață condus prin management competent, pe de o parte, și încătușarea societății de către dogma ortodoxă, prin care Biserica Ortodoxă acționează, pe cealaltă.

Faptul că alianța dintre politicieni și preoți domină, la toate nivelele, nu poate fi contestat.

Această alianță conține mecanismul alegerilor în România, unde amăgirea ajunge la paroxism: nu doar amăgirea cu viața de apoi și iertarea păcatelor livrate de preoți contează, dar amăgirea colegilor lor politicienii este total nerușinată: câteva pungi de făină, o sticlă de ulei, sarmale, două portocale, și gata, așa se pecetluiesc o mare parte dintre alegeri.

Aceste matrapazlâcuri sunt exprimarea vădită a cârdășiei și totodată a factorului răspunzător pentru crasa lipsă de profesionalism, pentru guvernarea deficitară, pentru deturnarea de fonduri, pentru injustiția cu care poporul este tratat, pentru scăderea nivelului de trai și ridicarea sărăciei, pentru un sistem al învățământului și al sănătății în cădere, pentru exodul a milioane de români, dintre care cei mai buni oameni tineri pe care îi produce țara.

Talibanizarea este pe noi.

Nu fățiș, nu cu paloșul, ci pe furiș, cu amăgeli bine dozate și foarte persistente. Așa s-a ajuns la regresul țării, fapt bine înțeles de lumea din afară, dar mai ales simțit de noi românii. Realitatea în care trăim este adevărata măsură în care Talibanizarea își face efectul.  Trăim sub frica și dominația unui jug mental.

Pentru ca România să-și găsească calea și ieșirea din impas, acest efect de Talibanizare trebuie conştientizat, iar întrebările trebuie să șuiere în conștiința fiecăruia.

Cum altfel putem construi democrația?

Nicholas Kazan