23/07/2017

Pasiunea pentru fotografie a lui Andrei Chereja a debutat într-un moment nefericit, dar a confirmat că prin muncă poate realiza multe!

andrei1 Pasiunea lui Andrei Chereja  pentru fotografie a aparut intr-un moment nu foarte fericit. Acesta era mebru in trupa de teatru a Palatului Copiilor din Bistrita, cand din nefericire, profesorul cercului de teatru, “Tic”, cum ii spunea toata lumea, s-a stins  din viata.

In memoria acestuia  s-a organizat un concurs de fotografie, iar profesoara lui Andrei de teatru, Antonia Orban Sima i-a propus sa participe, deşi nu avea nimic in comun cu fotografia.andrei2

Atunci a inceput, cu pasi marunti, sa cunosc pelicula de film, sa aflu ce e ISO, diafragma, timp de expunere si sa inceapă sa fotografieze.

“Am inceput cu fotografie pe film, am trecut pe digital, am participat la un concurs castigand un premiu la categoria “portret” si unul la “fine art”. Am vazut ca se poate si am inceput sa ma indragostesc pe zi ce trece de aceasta vanatoare de lumina”, ne-a povestit bistriţeanul.

In juriul concursului  se afla Iuliu Paul Pop, presedintele fotoclubului “Asenzie”. Acesta i-a propus sa meargă la fotoclub, la scurt timp a primit scrisoarea de acceptare ca si mebru al fotoclubului si de atunci are tot timpul la el geanta foto . Asta se intampla in primavara anului 2011.andrei3

Andrei a învăţat de la Iuliu Paul Pop multe taine ale fotografiei. A invatat ca in orice fotografie comerciala, trebuie sa existe si ceva artistic.

“In prezent am un PFA si incerc sa imi multumesc fiecare client asa cum trebuie, desigur colaborarea cu Julius Paul va ramane permanenta.

Pentru mine cea mai mare realizare şi multumire e atunci cand vad expresia  unui client multumit, sau cand imi vad fotografiile  circuland pe bloguri, cover-uri de facebook, fotografii de profil sau cand ma contacteaza cineva si imi spune şi îmi mulţumeşte pentru fotografii.

Consider ca  viata unui artist este ceea ce creaza, iar bucurie lui consta intr-un feedback pozitiv. Bineinteles si premiile conteaza, dar nu atat de mult. Cel mai atasat sunt de primul premiu, pentru ca a fost STARTUL pentru mine, am fost foarte fericit cand  am castigat un concurs organizat de WWF cu ocazia Earth Hour”, ne-a mai spus Andrei Chereja.

Odata cu fotografia, bistriteanul a descoperit si videografia, fapt care a făcut ca anul trecut sa castige locul I la un concurs, cu un film de scurt metraj cu tema ” Fiecare om e valoros”.

“Lucrul care imi da energie si inspiratie este faptul ca acest domeniu m-a facut sa cunosc si sa interactionez cu oameni creativi pe mai multe planuri: pictura, muzica, literatura si asa mai departe”, ne-a mărturisit fotograful.

Cel mai mare plan de viitor al său este este sa-şi conserve energia si creativitatea, in ciuda inaintarii in varsta. In viitorul apropiat are in vedere organizarea primei sale expozitie foto ( speră ca va fi in vara acestui an), va merge la facultate la UAD Cluj, bineinteles la sectia foto – video si procesare. De asemenea vrea sa intensifice activitatea pe site si pe blog, acum fiind clasa a XII a e mai greu cu timpul  liber,  si sa  cunoască tot mai multi oameni creativi de la care sa aibă ce sa invata.

 

Claudia Dunca

Aflaţi câte sacrificii se ascund în spatele zâmbetului şi a graţiei specifice baletului!

oana3  De multe ori rămânem fascinaţi de ceea ce vedem pe o scenă de balet. Pentru noi totul e simplu, e relaxant, dar am vrut să pătrundem în spatele scenei şi să aflăm, de la o persoană care face balet de 14 ani, de câtă muncă este nevoie pentru a străluci pe scenă.

Rusti Oana,în varsta de 17 ani, eleva la Colegiul National Liviu Rebreanu  Bistriţa, este pasionată de balet şi dans, o pasiune pentru care e dispusă sa facă sacrificii şi căreia să-I dedice cea mai mare parte a timpului.

De mica Oana a avut ca motto, următoarea expresie : “Dansul si baletul sunt grele doar atunci cand nu exista pasiune”.

Pprima data a auzit de balet de la televizor, pe la varsta de 3-4 ani si din clipa aceea şi-a dorit sa danseze.

Oana exersa zilnic șpagatul, piruete, sarea, iar parintii, care, de fapt, nu aveau cunostinte despre balet, s-au hotarat sa o trimita la dansuri.

“Îmi amintesc ca prima data intr-o sala de dans a fost de cosmar, atat pentru coregrafa cat si pentru mama. În ciuda faptului ca imi doream sa fac asta, am izbucnit in lacrimi si tipete de frica”, ne-a spus Oana Rusti.oana2

De atunci a facut parte din clubul de dans Beneritm al doamnei Pantiru Mariana, avand ca si coregraf pe Jana Tintelecan, timp de 14 ani.

A făcut şi dans modern, însă gândul îi era la balet.

“Spectatorul vede numai partea frumoasa a baletului si a dansului: gratia, zambetul, dar in spatele acestei lumi pline de farmec se ascunde multa munca, stres, durere fizica, psihica, emotii, cateodata distrugatoare, frica de a nu lua un kilogram in plus, de a nu fi in forma si la nivelul cerut de director.

Dansatorul uita toate acestea atunci cand a facut primul pas pe scena, toate acestea le simt inca de la o varsta foarte frageda. Copilaria mi-am petrecut-o mai mult in sala de dans decat afara, jucandu-ma.oana1

Acum, la fel, am foarte putin timp pentru alte activitati, asta incluzand invatatul sau iesitul cu prietenii. Viata mea si timpul liber sunt in continuare in sala de dans și timpul ce imi ramane il petrec cu familia si studiind.

De multe ori ma antrenez pe ascuns iar asta, din cauza mamei care nu vrea să accepte faptul ca a devenit deja o pasiune pentru mine.

Prima pereche de poante m-a fascinat extrem de mult, prima data cand am pus piciorul in asa ceva nu m-am mai putut descalta de fericire”, ne-a declarat Oana Rusti.

Ca şi orice ale copil, Oana a visat să ajungă profesoară sau medic, dar pasiunea aceasta i-a intrat în “vene” şi nu mai are cale de întoarcere.

Bistriţeanca îşi doreşte să se transfere la Liceul de Coregrafie din Cluj-Napoca, pentru a-şi continua studiile.

Nouă nu ne rămâne decât să îi dorim succes şi să o vedem pe marile scene ale lumii!

 

Claudia Dunca