22/09/2017

CARAVANA FOLCLORICĂ I.G.F. A AJUNS IN SPANIA – OURENSE

După un drum de câteva ore, Caravana Folclorică I.G.F. s-a mutat din Portugalia – Braga, în Spania Ourense.

Ourense în limba galiciană, sau Orense în limba spaniolă, este un oraș în nord-vestul Spaniei, situat pe malurile râului Minho (Miño). Ourense este situat pe drumul istoric Ruta de la Plata – Calea Aurului – ce leagă sudul de vestul peninsulei Iberice și a fost folosit de pelerinii ce mergeau spre Santiago de Compostela.

Ieri seară, 22 Iunie 2015, a avut loc un minunat spectacol realizat de către artiștii prezenți în Caravana Folclorică, artiști ce reprezintă un număr impresionant de țări Europene: Spania, Portugalia, Serbia, Bulgaria, Croația, România, Israel, Belarus, Lituania.

În prezența unui minunat și călduros public – vorbim totuși de o țară latină – Caravana a mutat preț de câteva ore capitala folclorică mondială în Spania. Și de această dată, ca și în Portugalia, dl. Antonio Vinas Mira – preşedintele Federaţiei de folclor din Galiţia şi vicepreşedinte I.G.F. –  s-a ocupat pentru ca toate lucrurile să se desfășoare în condiții foarte bune, fiind și în calitate de organizator dar și ca prezentator al evenimentului, reușind să întrețină o atmosferă fierbinte, astfel că publicul a savurat fiecare moment oferit de către minunații artiști prezenți.

Astăzi, 23 iunie, membrii Caravanei vor fi primiți de către oficialitățile impresionantului oraș Ourense, unde va avea loc o recepție oficială.

Din Spania, artiștii vor continua deplasarea și vor ajunge și în alte țări de pe continentul european, prima pe listă fiind Franța – Voiron, loc în care Caravana va poposi preț de câteva zile, în țara modei și a parfumului.

1395296_1616722588586172_6439315648951014966_n 10169344_1616719708586460_4713603744125199635_n 10369173_1616721065252991_5027646194630887089_n 10561633_1616719598586471_2391485686604356707_n 10660255_1616720748586356_3154884765141456737_n 10994605_1616723335252764_6634966565071929389_n 11160677_1616723578586073_3841154909992973405_n 11168031_1616719915253106_427795212325483302_n 11200835_1616720805253017_8793206962580418659_n 11202084_1616721848586246_1375701167433486019_n 11209727_1616721391919625_8502686179837422265_n 11215071_1616724188586012_2999391233507889804_n 11220921_1616721888586242_6499359089033497896_n 11221572_1616724061919358_2756488036767822709_n 11227396_1616724815252616_9038667041506922122_n 11403013_1616723788586052_2866400332323341617_n

CARAVANA FOLCLORICĂ I.G.F. A DEBUTAT CU SUCCES ÎN PORTUGALIA – ARCOS DE VALDEVEZ

În prezența unui numeros public, Caravana I.G.F a debutat cu succes în Portugalia, mai exact în Arcos de Valdevez.

Artiștii din numeroase țări, România, Belarus, Bulgaria, Spania, Croația, Serbia, Lituania, Israel și Portugalia, au reușit să încânte publicul prezent într-un număr impresionant de mare, chiar la debutul acestei deosebite manifestări care este Caravana de Folclor I.G.F.

Vice-preşedintele I.G.F. Antonio Vinas s-a implicat excelent oferind condiţii de spectacol de mare ţinută iar Caravana, care a început în Portugalia, va continua și în Spania, Franța și Italia, fiind un exemplu de prietenie şi dăruire pentru culorile I.G.F.

Artiştii participanţi la Caravana folclorică I.G.F. sunt solişti valoroşi de muzică populară din țările pe care le reprezintă, artiști care la finalul acestei ”călătorii” promotoare de cultură și spiritualitate vor primi distincţii şi diplome din partea Uniunii Mondiale de Folclor, înmânate direct de către președintele acestei importante organizații folclorice la nivel mondial – Prof.Dr. Dorel Cosma, care le va decerna într-un cadru de gală, în Italia.

De asemenea, nu poate fi omis faptul că alături de Caravana de Folclor este și artistul foto Lucian Dobârtă, prezent cu două expoziții de artă, admirate încă de la începutul de un număr impresionant de oameni.

06212015044322be6a8001 06212015044410be6a8000 06212015044512be6a7967 06212015044601be6a8038 06212015044653be6a8044 06212015044737be6a8066 06212015044824be6a8077 06212015044918be6a8095 06212015045016be6a8181 06212015045049be6a8138 06212015045133be6a8137

CARAVANA I.G.F. PE DRUMUL SPRE PORTUGALIA

Prima reprezentație artistică pe care Caravana Folclorică I.G.F. o va avea în această ediție 2015, va fi în Portugalia mai exact în Arcos de Valdevez.

Mâine 20 Iunie într-un oraș turistic al Portugaliei, Arcos de Valdevez, Caravana Folcloria va avea loc primul spectacol care va și inaugura această ediție a Caravanei Folclorice. Artiști din România, Bulgaria, Serbia, Croația, Israel, Lituania, Belarus Spania și Portugalia vor promova valorile folclorului din țările din care provin.

Portugalia continentala este impartita in doua de raul ei principal, Tagus (Tejo). In nord, peisajul este format din munti, desi cel mai inalt punct al Portugaliei este Mount Pico in Azore la 2,351 m. Sudul in jos spre Algarve este format mai ales din campii si climatul de aici este ceva mai calduros si mai uscat decat nordul racoros si ploios. Alte rauri importante includ Douro, Minho si Guadiana, similare raului Tagus prin faptul ca toate izvorasc din Spania.

Arcos de Valdevez este un important oraș portughez din districtul Viana do Castelo, situat in regiunea de Nord și sub-regiunea Minho-Lima, cu aproximativ 2.200 de locuitori. Este situat intre raurile Lima si Vez

10511224_1615645352027229_7812312483357388806_n10629571_1615645312027233_711877895036453118_n 11058635_1615645348693896_5669169380196901164_n11428042_1615645308693900_8741136221918389449_n 11535888_1615645382027226_4810825622990406231_n

LA CĂRTUREȘTI

Librăriile Cărtureşti m-au dus mereu cu gândul la existenţa cândva a unui singular cărturar şi mi-au insuflat ideea de „lume a cărţilor”. Ca orice lume, e mai pestriţă decât mă aşteptam. Nu sunt aici numai cărţi. E drept că nici eu nu cred în „artă pură”, ci în combinaţii de arte, dar uneori întrepătrunderi pe spaţii mici creează senzaţia de lipsă de aer.
Lumea Cărtureşti nu este alcătuită exclusiv din carte. În librăriile acestea, construite pe acelaşi calapod, găseşti căni, ceşti, ibrice, expoziţii de porţelan, colecţii de bibelouri, ca-ntr-o sufragerie de bunică, ce păstrează jucării ale nepoţilor şi alte amintiri din copilărie.
Pe trepte din lemn, se aşează tineri descumpăniţi, să răsfoiască până la pagini anume, pe scaune de epocă, stau cititori să lectureze în lumina ochilor ce-i privesc fără să vrea, aşteptând parcă „din trestii să răsară” vreun pictor şi să le facă un portret, care să rămână pe un perete. Mesele sunt la locul lor, în pivniţa unde se coboară pe scări circulare. Arome de ceai negru, de ceai verde sau de cafea învăluie spaţiul într-un vag mister.
Cărţile sunt cărţi de altădată, re-copertate conform modei în vânzări. Mi-aş fi cumpărat tot ce-am mai citit. La ce bun?!… Hermann Hesse, Thomas Mann, Hemingway, în colecţii de lux, de „neatins”. O literatură ( o lume ) de rânduit, pe capitole: scriitori contemporani, pe sprânceană, şi rafturi nesfârşite cu „dezvoltare personală”, un non-sens de zile mari.
Nu credeam în librăriile- muzeu. Dar acum mă îndoiesc. S-ar părea că ele există.

Elena M. Cîmpan

412086_332909686741689_1229241217_o 10982145_904882516211067_1399445296833489939_n

EMINESCU E VENERAT CA UN SFÂNT !

Geniile, numai ele sunt Fii adevărați ai lui Dumnezeu. Dar fiindcă, la timpul lor nu pot fi înțeleși, fiindcă sunt aleșii puțini ai Divinității – oamenii nu-i prea iubește și respectă – în timpul vieții, ci mai degrabă îi invidiază și îi izolează.

Apoi – după – le ridică Statui, îi venerează – deși – în timpul vieții – cele mai multe Genii ale oamenilor nu sunt preocupați de imaginea narcisistică ori de egoul lor ci de desăvârșirea spirituală prin Adevăr a Misiuni lor astrale – sunt lăsați să moară de foame sau sunt asasinați politic – precum poetul național al românilor – Mihai Eminescu – acum 126 de ani.

Aceste lucruri încep să iasă la Lumină. Aș vrea să vă relatez – cum zilele trecute – admirând pe o bancă bustul lui Eminescu din Bistrița – am observat un gest al unei fetițe blonde și cârlionțate, de vreo 7 ani –care m-a tulburat. Mama ei – preocupată să vorbească la un telefon a lăsat-o în Libertate. Iar ea, fetița – impresionată de statuia – din părculeț, neștiind încă să citească cui îi este destinat bustul, a văzut o panglică tricoloră – încercuind-o solemn – a adunat un buchet de maci și trandafiri roșii pe care i-a așezat ca un gest al Copiilor acestei Lumi.

Alexandru Cristian Miloș

 mihai-eminescu (1) mihai-eminescu mihai-eminescu-jurnalistul

ȘI-AM ÎNCĂLECAT PE-O ȘA, SĂ VĂ SPUN POVESTEA CAM AȘA

Mariana Pândaru

Muguraș Mria Petrescu

Ioan Vasiu și

Subsemnatul, Tâlvescu Dumitru ne-am adunat ca unul în mașina nerăbdătoare să-și aducă aminte de drumul Bistriței. E cald, e bine și sunt zâmbete. Habitaclul unei mașini apropie, vrând-nevând, atitudini și convingeri dându-le un titlu comun, cel puțin în aparență. Numai că realitatea drumului și perspectiva destinației ne face comunicativi perechi-perechi, într-un dialog ad-hoc, Mariana-Ion, Dumitru-Muguraș. Tema, comună, oamenii pe care urma să-i întâlnimla Bistrița, drumul presărat cu arhicunoscutele șicanări din trafic în timp ce în surdină, ne mângâiau din difuzoare acorduri tandre.

Nu e un jurnal de deplasare, însă perspectiva participării la zilele operei „Constantin Pavel” și celelalte întâlniri planificate ne creează un sentiment de nerăbdare care, paradoxal, ne copleșește. Facem un mic ocol la mănăstirea Nicula, pe care o găsim într-o efervescență construcțiilor, aparent părăsită sub soarele dogoritor și foamea ce ne dădea semne din stomac… Ne-am luat partea de evlavie într-o tăcere magică și liniște pe măsură, în vechea biserică, odihnindu-ne clipe bune gândurile Sus.

În trapeză suntem primiți cu drag și ospătați cu porții zdravene de mâncare bună, de post. Sărut-mâna, părinților!

Și uite-așa, ne trezim dintr-o dată în magia castanilor înfloriți, a umbrei binefăcătoare a sutelor de arbori ce populează tot orașul. Ne găsim gazda, pe Maria și de parcă ne-am fi cunoscut dintotdeauna, își deschide sufletul și ne primește în el, iar vorbele ei calde, accentul plăcut al limbii ce-o vorbește ne face s-o îndrăgim pe loc. Ardem de nerăbdare să participăm la primul punct al programului zilei, cel dedicat canțonetelor. Până atunci, facem cunoștință cu Prof. Dr. Dorel Cosma, coordonatorul echipei care a organizat și supervizat într-un mod remarcabil toate detaliile acestor zile. Cu modestie și eleganță, ne-a făcut să înțelegem că suntem bineveniți. Seara canțonetelor a zburat, pur și simplu, trupa de soliști ai teatrului din Constanța strălucind prin vocile interpreților în mințile și inimile sutelor de spectatori care au umplut până la refuz locurile disponibile în Biserca Evanghelică a orașului. La cină avem prilejul să ne întâlnim cu artiștii, purtăm dialoguri nonconformiste cu ei și ne dăm seama că talentul lor vine din har.

Ieșim în seară, plăcută răcoare binecuvântată a întunericului blând și ne îndreptăm spre somn cu convingerea că un înger păzitor al locului s-a împrietenit cu noi.

Ziua a doua a debutat sub auspiciile grabei, a dorinței de a reîntâlni oamenii minunați cunoscuți în ajun și să parcurgem cu dragoste programul pregătit pentru noi. Suntem primiți la CentrulCultural, o clădire fastuoasă, de sfârșit de sec. al XIX-lea, de același admirabil director Dorel Cosma și neprețuita Maria Herineanu. Avem un dialog ad-hoc, despre cultură, într-un decor primitor, dialog înregistrat și transmis radio și TV. Sunt măgulit și un pic trist de faptul că știu că la noi acasă sunt atâția oameni dedicați culturii, capabili să susțină demersuri și întâmplări culturale de anvergură, însă lipsește acea susținere absolut necesară din partea autorităților politice… Jos pălăria, Dorel Cosma…

Azi e 21 mai, ziua înălțării, devenită și Zi a Eroilor. La monumentul din centrul orașului are loc o ceremonie sobră, fără discursuri sforăitoare, fără tam-tam, cu o decență rară. Se depune o singură coroană de flori, care încadrează ca un omagiu binemeritat, monumentul dedicat eroilor neamului.

Dăm fuguța la hotel și mâncăm de prânz, dar ne întoarcem la fel de repede pentru a participa la întâlnirea planificată cu scriitori din zonă. Întâlnim în cadrul unui dialog fără rezerve aceleași gazde, la care se adaugă Elena Cîmpan, Meniuț Maximinian, Gheorghe Mizgau, etc. Se încinge un dialog frumos, care nu face față timpului mașter și se termină prea repede. Trebuie chiar să grăbim pașii, pentru a încheia seara cu vizionarea operei Traviata. Interpretare magistrală, mai ales a Violetei, despre care aveam să aflăm că o cheamă Cristina Maria Oltean și e din Brad.

Ieșim pe aleea ce duce spre oraș, nedumeriți și ușor triști. Senzația unui sfârșit la ceva frumos e apăsătoare și-mi vine greu să accept că a doua zi nu ne vom mai întâlni cu acești oameni minunați ai Bistriței, sub aceleași fericite auspicii. Din păcate, ce e frumos și bine trece mai repede decît orice altceva.

Ne luăm rămas bun dela Prof. Dr.Cosma, dela Maria Herineanuși plecăm încărcați de sentimente generoase, mai plini de iubire și înțelegere și mai apăsați de dorul revederii.

Mulțumim, Bistrița!

DUMITRU TÂLVESCU

10730836_782550465174958_6584378839908813873_n 11013590_782550565174948_7637345180301102916_n 11329936_782550458508292_2753625900697917151_n

TĂRTĂRIA

Crucea cu raze de la Tărtăria, cel mai vechi simbol religios al lumii

Herodot amintea de unul dintre cele mai glorioase și nobile triburi ale vechimii: teutarii, cărora le mai spunea și tartari sau tatani. Din aceste denumiri deriva “tătarii”, cu înțelesul de “tatani”, străbuni, neavând nici o legătură cu tribul nomad care a apărut în istorie multe secole mai târziu.

Acelor “teutari” străbuni li se atribuie tumulele (movile țuguiate din pământ, care indica morminte) și fortificațiile munților Carpați, acele ziduri ciclopice ce se întind pe culmile muntoase, ale căror ruine se văd și astăzi între Turnu Roșu, Sibiu, Miercurea, Sebeș, Oraștie, Hațeg, Vulcan și-n munții Buzăului. Peste tot unde se găsesc aceste fortificații, împreună cu cioburi de vase purtând simboluri stranii, oamenii spun că acestea au aparținut uriașilor sau tatarilor străvechi. Homer relatează că aceștia erau “favoriții zeilor” și că îi întreceau pe toți în înălțime, forță și frumusețe”, de aceea erau dăruiți cu o viață mai lungă decât toți ceilalți oameni. Ei au fost cei dintâi care au ridicat altare zeilor, iar aceste mese pentru ofrande erau enorme. Tot ei au fost cei care au înălțat dolmene și menhire și au confencționat cel mai frumos cizelate unelte din piatră. Aristotel le atribuie cele dintâi construcții sub formă de turnuri și fortificațiile ciclopice de apărare, ridicate pe culmi.

În anul 335, creștinii ortodocși au preluat imaginea ca semn al Învierii! Complexul de cult de la Tărtăria este un izvor de cunoastere transmisă neîntrerupt de peste 7000 de ani. Printre alte simboluri, a dăruit omenirii „crucea cu raze, odor veselitor al Cuvântului”

Arheologul italian Marco Merlini a observat că la Tartaria s-a trecut la alt cult decât cel de tip matriarhal de la Parta.

Cultura Tărtăria s-a dezvoltat în mileniul V i.C. în arealul actualului județ Alba, de-a lungul malului stâng al Mureșului și a fost descoperită de cercetatorul clujean Nicolae Vlassa. Religia practicată este una solară, evidențiată de simboluri sacre care dăinuie până în prezent, atât în forma imagistică, dar și ca forme de ritual rămase în tradiția folclorică românească. Ceea ce deranjează cel mai mult pe istoricii ”clasici” este strămutarea primei civilizații din spațiul mesopotamian – așa cum se instituise la nivel internațional prin recunoașterea primordialității civilizației sumeriene – în spațiul carpato-danubiano-pontic. Tăblițele confecționate din lutul autohton, acoperite cu semne pictografice, găsite lângă un schelet, devansează istoria cu pește un mileniu, fiind anterioare celor asemănătoare, descoperite la Djemer Nasr, Kis și Uruk, datate la 3300 i.C. Profesorul italian Marco Merlini, unul dintre cei mai renumiți arheologi contemporani ai Europei, a avansat ipoteza că „Tărtăria marchează o tranziție de la un cult de tip matriarhal, al Mamei Primordiale, zeiță a fecundității, la o altă formă de cult”.
Un alt simbol sacru primordial, scărița „H”, indică divinitatea.

Observația profesorului Marco Merlini este foarte valoroasă și se poate dovedi printr-o comparație cu altă descoperire extraordinară de pe teritoriul țării noastre, aceea a sanctuarului numit de arheologi ”Casa cerbului” de la Parta, din mănoasa luncă a Timișului, unde au înflorit așezări sedentare în aceeași perioadă, mileniul V i. C.  Sanctuarul, o construcție făcută din lut și nuiele, în care comunitatea își venera zeitatea duală, era compartimentat în două  camere, cea a altarului și cea în care se aduceau ofrandele. În camera altarului se afla un soclu de formă paralelipipedică, lucrat din lut, pe care erau așezate două statuete care făceau corp comun, dar aveau două capete, unul de taur, iar celălalt un cap de femeie cu fața acoperită de o mască rituală. Aceasta alăturare dintre taur și femeie simboliza forța creatoare. Era un cult al fecundității și fertilității, venerat în organizările de tip matriarhal. Placuța dreptunghiularăde la Tărtăria reprezinta un astfel de sanctuar, cu sala altarului care adăpostește zeitatea duală, în centru, precedată de camera în care avea loc abluțiunile și urmată de camera unde se aduceau ofrandele. Zeitatea duală din camera altarului de la Tărtăria difera de cea de la Parta doar printr-un simbol: în dreapta capului taurin nu mai apare femeia cu masca ritualică, ci crucea cu raze !
Sumerul mesopotamian, crucea cu raze era simbolul zeului suprem ANU.

Pana la ora actuala, la Tartaria apare cea mai veche reprezentare a acestui simbol, crucea cu raze. Interpretarile care s-au dat simbolurilor de pe placutele de la Tartaria sunt multiple, multi sugerand ca nu pot fi puse in corelare cu simbolurile sumeriene, care aveau sa apara o mie de ani mai tarziu. Numai ca in Sumerul mesopotamian au aparut ca scriere deja structurata! Conform scrierii sumeriene, pe placutele ritualice de la Tartaria apar zeul Su (pronuntie Saue), reprezentat de simbolul „H” – scarita – si zeul Anu, reprezentat de „crucea cu raze”. Este pentru prima data in istorie cand apar ambele simboluri religioase. Casta preoteasca a perpetuat aceste simboluri, oriunde a ajuns in peregrinarile misionare. Si poate nu intamplator Tartaria se afla la poalele Muntilor Su.Re.Anu, trei ipostaze ale divinitatii solare primordiale, regasite in cultul de la Tartaria, in religia egipteana si in religia mesopotamiana.   Toate avand ca simbol crucea cu raze si ca animal devotat sarpele, simbol al energiei. Su sau Saue de la Tartaria este cel mai vechi si cel mai enigmatic zeu al timpurilor de inceput. Este reprezentat cu doua fete privind in directii opuse si a fost venerat, dupa cum s-a dovedit arheologic, pentru prima data pe aceste meleaguri, in sanctuarul de la Tartaria. O mie de ani mai tarziu a fost preluat sau pur si simplu ”dus” cu vreun val migrator in Sumer, unde era zeitate secundara, numit Saue – grafic ”H”-, Usmu si Ara. El i-a cedat locul de zeitate suprema si simbolul (crucea cu raze) lui Anu, asa cum reiese dupa un cilindru neobabilonian aflat in Muzeul Britanic. In Egipt, apare mai tarziu ca Re si Ra, avand ca simbol initial crucea in cerc, apoi discul inaripat. Crucea cu raze apare la noi si pe ceramica din Muntii Orastiei, iar zeul cu doua capete apare pe monedele dacice.
Pe icoanele de sticla, mesterii populari ii infatiseaza pe Sfintii Constantin si Elena intre Sfanta Cruce cu raze

Virgiliu a lasat marturie ca un zeu cu doua capete ajunsese si pe meleagurile italiene, cand populatia autohtona traia in semisalbaticie. Tot de la Virgiliu stim ca il chema Ion (rebotezat de romani Yanus) si era fiul Soarelui facut cu o pamanteanca, fiica regelui Atenei. Deci un semizeu, fiu al lui Saue, care ii preluase insigna de zeu cu doua capete, dar si furca solara, „Y”. Misteriile cultului lui Sa se regasesc si azi in dansul solar al calusarilor. Crucea cu raze mai apare si pe ceramica foarte veche si necercetata din Muntii Buzaului, iar in Argedava, cetatea lui Burebista, apare si in zilele noastre in cimitirul din Popesti-Novaci, pe cruci din secolul trecut.
O contopire a celor doua simboluri, taur si Soare, a fost descoperita in satul Cumpana

Odata cu preluarea puterii religioase si laice de catre barbati, crucea cu raze apare si pe scuturile razboinicilor. Din nou, cea mai veche reprezentare apare in Romania, mai stilizata, in mormantul getic regal de la Agighiol, sec. IV i.C., fiind un element protector obligatoriu pe coifurile daco-getilor.  Apoi il vedem mai elaborat pe scuturile dacilor, de pe Columna lui Traian si identic pe un sigiliu sumerian, reprezentand trei credinciosi care aduc ofrande in templul zeului Anu!. Vedem, deci, acest simbol transmis in timp si spatiu  de casta preotilor Zeului-Soare, apoi de colegiile militare, iar ulterior de colegiile funerare, care l-au folosit pe cruci pana in sec. XIX, dupa cum se poate vedea in cimitirul din Argedava  si din Scaieni.
Crucea cu raze se regaseste pe multe vase ceramice antice din Muntii Orastiei, pana in Muntii Buzaului

E bine de amintit ca pe Internet circula „istoria”  halucinanta a unor cercetatori maghiari, cum ca toate simbolurile descrise mai sus fac parte din ”scrierea runica maghiara”. Sandor Forrai a si publicat un volum intitulat ”Scrierea runica ungureasca antica”, in care ”identifica” runele maghiare (?) cu simbolurile aparute in cultura Tartaria, Turdas – Vinca! Maine-poimaine vom citi in ”analele” unor astfel de cercetatori despre vechimea naucitoare – 7000 ani  – a prezentei maghiare in acest areal! Noroc cu Muzeul Virtual organizat  la Departamentul XIV al Primariei din Roma, care acorda un amplu spatiu unui studiu, cu expertize competente, asupra artefactelor si asupra scheletelor gasite ”in situm”  la Tartaria si care au confirmat existenta aceleiasi tipologii umane ca a  populatiei care a trait intotdeauna pe aceste meleaguri. Si care „a inventat pentru prima data in istoria civilizatiilor scrierea sacra, ca mod de comunicare cu Zeul Soare”, dupa cum se exprima cercetatoarea americana Maria Gimbutas.
Pe crucile din secolul trecut din cimitirul din Argedava, crucea cu raze simboliza Invierea

La crestinii ortodocsi, crucea, cu raze in centrul ei, este semnul Invierii, e crucea datatoare de viata. Inaltarea Sfintei Cruci se sarbatoreste la 14 septembrie, din anul  335, de cand episcopul Macarie al Ierusalimului a aratat pentru prima data sfantul lemn al Crucii pe care a fost rastignit Cristos. In Acatistul Sfintei Cruci, in Icosul 2, imparateasa Elena i-a adus acest minunat si incarcat de semnificatii cant de slava, care nu poate sa nu ne aminteasca de vechimea si importanta religioasa a simbolurilor „H” si crucea cu raze, „odor veselitor al Cuvantului”:
”Bucura-te, semnul adevaratei bucurii/ Bucura-te, izbavirea vechiului blestem/
Bucura-te, comoara, pentru zavistie in pamant ascunsa/ Bucura-te, cea ce Te-ai aratat cu stele inchipuita / Bucura-te, Cinstita Cruce cu impatrite raze in chipul focului /Bucura-te, scara pe inaltime rezemata, mai inainte aratata („H”)/ Bucura-te, lumina ingerilor cea cu alinare inchipuita / Bucura-te, rana demonilor, cea mult suspinata / Bucura-te, odor veselitor al Cuvantului / Bucura-te, stingatoarea focului ratacirii /Bucura-te, Cinstita Cruce, aparatoare a deznadajduitilor / Bucura-te, tare aparatoare a celor ce bine calatoresc / Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!”.

1-tartaria-tablets-spoza-copy1 descărcare Tartaria

CARAVANA I.G.F. VA DEBUTA ÎN PORTUGALIA ÎN 21 IUNIE

În săptămâna ce urmează, duminică 21 iunie 2015, va debuta a treia ediție a Caravanei Internaționale de folclor I.G.F. care timp de zece zile va promova valorile culturale din diferite părți ale Europei.

Manifestarea, organizată de Uniunea europeană şi extraeuropeană de folclor I.G.F. , este menită să promoveze muzica populară, tradițiile și soliștii vocali din diferite părți ale lumii. Caravana a debutat acum trei ani, prin efortul deosebit depus de președintele I.G.F. – prof.dr. Dorel Cosma – dar și cu ajutorul a patru Federaţii Naţionale de folclor : România, Italia, Franţa şi Spania.

În acest an Caravana I.G.F. va debuta în Portugalia iar de acolo ștafeta culturală va fi predată Spaniei unde dl. Antonio Vinas Mira – preşedintele Federaţiei de folclor din Galiţia şi vicepreşedinte I.G.F. va găzdui artiștii europeni în oraşul Ourense. Manifestarea culturală va continua în Franţa, unde preşedintele Confederaţiei franceze- dl. Nicolas Charlety – preşedinte adj. I.G.F. va primi delegația artiștilor europeni timp de trei zile în localitatea domniei sale Voiron. În cele din urmă Caravana I.G.F. va poposi în Italia – la dl. Benito Ripoli care este şi vicepreşedintele I.G.F. – unde se va și încheia în data de 29 iunie cu un impresionant Bal cultural prin care se vor decerna premii pentru artiștii participanți la Caravană.

Artiştii participanţi la această impresionantă manifestare sunt solişti valoroşi de muzică popular din : România, Italia, Spania, Bulgaria, Israel, Serbia, Lituania, Croația și Belarus. Toţi vor primi distincţii şi diplome iar în spectacole vor fi invitate ansambluri folclorice de mare valoare din ţările organizatoare. Sperăm ca manifestarea să fie apreciată de toţi spectatorii şi ne dorim ca și această ediție să fie un nou pas în realizarea, într-un viitor apropiat, a unei ediţii Eurovision de muzică populară.

10502243_831683493593539_3015923010263068718_n Anamaria Marti Dajana Garic image002 img IMG_5139 Inoria Bande accordion player Ion Dragan Isidora Javier Lopez Novoa Jovana

SLUJBĂ ECUMENICĂ, ASTĂZI DE LA ORA 19:30, LA BISERICA EVANGHELICĂ !

Astăzi de la ora 19:30, la Biserica Evanghelică din Bistrița, cetățenii Municipiului Bistrița sunt invitați la rugăciunea ecumenică. Ceremonialul este organizat pentru comemorarea tristului eveniment din istoria orașului – incendiul care a afectat grav turnul și Biserica Evanghelică, în urmă cu șapte ani.images img6722

Slujba Ecumenica

SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU !

Luni, 15 Iunie 2015, la Galeriile de artă ”Casa cu Lei” de la ora 17:00 va avea loc un deosebit eveniment ”Să ne amintim de Eminescu”.

În cadrul acestei întâlniri, moderate de președinta societății ”Conexiuni” – Elena M. Cîmpan – va avea loc și un simpozion: ”Poetul din Oglindă” dar și o prezentare de carte – ”Blues Politic” – a autorului Daniel Sidor.

La aceast eveniment participă membrii societății ”Conexiuni”, scriitori, jurnaliști, cititori și alți intelectuali.

Vă așteptăm cu drag !

1 11401217_883564138381125_4751221122731978708_n images