26/09/2017

TĂRTĂRIA

Crucea cu raze de la Tărtăria, cel mai vechi simbol religios al lumii

Herodot amintea de unul dintre cele mai glorioase și nobile triburi ale vechimii: teutarii, cărora le mai spunea și tartari sau tatani. Din aceste denumiri deriva “tătarii”, cu înțelesul de “tatani”, străbuni, neavând nici o legătură cu tribul nomad care a apărut în istorie multe secole mai târziu.

Acelor “teutari” străbuni li se atribuie tumulele (movile țuguiate din pământ, care indica morminte) și fortificațiile munților Carpați, acele ziduri ciclopice ce se întind pe culmile muntoase, ale căror ruine se văd și astăzi între Turnu Roșu, Sibiu, Miercurea, Sebeș, Oraștie, Hațeg, Vulcan și-n munții Buzăului. Peste tot unde se găsesc aceste fortificații, împreună cu cioburi de vase purtând simboluri stranii, oamenii spun că acestea au aparținut uriașilor sau tatarilor străvechi. Homer relatează că aceștia erau “favoriții zeilor” și că îi întreceau pe toți în înălțime, forță și frumusețe”, de aceea erau dăruiți cu o viață mai lungă decât toți ceilalți oameni. Ei au fost cei dintâi care au ridicat altare zeilor, iar aceste mese pentru ofrande erau enorme. Tot ei au fost cei care au înălțat dolmene și menhire și au confencționat cel mai frumos cizelate unelte din piatră. Aristotel le atribuie cele dintâi construcții sub formă de turnuri și fortificațiile ciclopice de apărare, ridicate pe culmi.

În anul 335, creștinii ortodocși au preluat imaginea ca semn al Învierii! Complexul de cult de la Tărtăria este un izvor de cunoastere transmisă neîntrerupt de peste 7000 de ani. Printre alte simboluri, a dăruit omenirii „crucea cu raze, odor veselitor al Cuvântului”

Arheologul italian Marco Merlini a observat că la Tartaria s-a trecut la alt cult decât cel de tip matriarhal de la Parta.

Cultura Tărtăria s-a dezvoltat în mileniul V i.C. în arealul actualului județ Alba, de-a lungul malului stâng al Mureșului și a fost descoperită de cercetatorul clujean Nicolae Vlassa. Religia practicată este una solară, evidențiată de simboluri sacre care dăinuie până în prezent, atât în forma imagistică, dar și ca forme de ritual rămase în tradiția folclorică românească. Ceea ce deranjează cel mai mult pe istoricii ”clasici” este strămutarea primei civilizații din spațiul mesopotamian – așa cum se instituise la nivel internațional prin recunoașterea primordialității civilizației sumeriene – în spațiul carpato-danubiano-pontic. Tăblițele confecționate din lutul autohton, acoperite cu semne pictografice, găsite lângă un schelet, devansează istoria cu pește un mileniu, fiind anterioare celor asemănătoare, descoperite la Djemer Nasr, Kis și Uruk, datate la 3300 i.C. Profesorul italian Marco Merlini, unul dintre cei mai renumiți arheologi contemporani ai Europei, a avansat ipoteza că „Tărtăria marchează o tranziție de la un cult de tip matriarhal, al Mamei Primordiale, zeiță a fecundității, la o altă formă de cult”.
Un alt simbol sacru primordial, scărița „H”, indică divinitatea.

Observația profesorului Marco Merlini este foarte valoroasă și se poate dovedi printr-o comparație cu altă descoperire extraordinară de pe teritoriul țării noastre, aceea a sanctuarului numit de arheologi ”Casa cerbului” de la Parta, din mănoasa luncă a Timișului, unde au înflorit așezări sedentare în aceeași perioadă, mileniul V i. C.  Sanctuarul, o construcție făcută din lut și nuiele, în care comunitatea își venera zeitatea duală, era compartimentat în două  camere, cea a altarului și cea în care se aduceau ofrandele. În camera altarului se afla un soclu de formă paralelipipedică, lucrat din lut, pe care erau așezate două statuete care făceau corp comun, dar aveau două capete, unul de taur, iar celălalt un cap de femeie cu fața acoperită de o mască rituală. Aceasta alăturare dintre taur și femeie simboliza forța creatoare. Era un cult al fecundității și fertilității, venerat în organizările de tip matriarhal. Placuța dreptunghiularăde la Tărtăria reprezinta un astfel de sanctuar, cu sala altarului care adăpostește zeitatea duală, în centru, precedată de camera în care avea loc abluțiunile și urmată de camera unde se aduceau ofrandele. Zeitatea duală din camera altarului de la Tărtăria difera de cea de la Parta doar printr-un simbol: în dreapta capului taurin nu mai apare femeia cu masca ritualică, ci crucea cu raze !
Sumerul mesopotamian, crucea cu raze era simbolul zeului suprem ANU.

Pana la ora actuala, la Tartaria apare cea mai veche reprezentare a acestui simbol, crucea cu raze. Interpretarile care s-au dat simbolurilor de pe placutele de la Tartaria sunt multiple, multi sugerand ca nu pot fi puse in corelare cu simbolurile sumeriene, care aveau sa apara o mie de ani mai tarziu. Numai ca in Sumerul mesopotamian au aparut ca scriere deja structurata! Conform scrierii sumeriene, pe placutele ritualice de la Tartaria apar zeul Su (pronuntie Saue), reprezentat de simbolul „H” – scarita – si zeul Anu, reprezentat de „crucea cu raze”. Este pentru prima data in istorie cand apar ambele simboluri religioase. Casta preoteasca a perpetuat aceste simboluri, oriunde a ajuns in peregrinarile misionare. Si poate nu intamplator Tartaria se afla la poalele Muntilor Su.Re.Anu, trei ipostaze ale divinitatii solare primordiale, regasite in cultul de la Tartaria, in religia egipteana si in religia mesopotamiana.   Toate avand ca simbol crucea cu raze si ca animal devotat sarpele, simbol al energiei. Su sau Saue de la Tartaria este cel mai vechi si cel mai enigmatic zeu al timpurilor de inceput. Este reprezentat cu doua fete privind in directii opuse si a fost venerat, dupa cum s-a dovedit arheologic, pentru prima data pe aceste meleaguri, in sanctuarul de la Tartaria. O mie de ani mai tarziu a fost preluat sau pur si simplu ”dus” cu vreun val migrator in Sumer, unde era zeitate secundara, numit Saue – grafic ”H”-, Usmu si Ara. El i-a cedat locul de zeitate suprema si simbolul (crucea cu raze) lui Anu, asa cum reiese dupa un cilindru neobabilonian aflat in Muzeul Britanic. In Egipt, apare mai tarziu ca Re si Ra, avand ca simbol initial crucea in cerc, apoi discul inaripat. Crucea cu raze apare la noi si pe ceramica din Muntii Orastiei, iar zeul cu doua capete apare pe monedele dacice.
Pe icoanele de sticla, mesterii populari ii infatiseaza pe Sfintii Constantin si Elena intre Sfanta Cruce cu raze

Virgiliu a lasat marturie ca un zeu cu doua capete ajunsese si pe meleagurile italiene, cand populatia autohtona traia in semisalbaticie. Tot de la Virgiliu stim ca il chema Ion (rebotezat de romani Yanus) si era fiul Soarelui facut cu o pamanteanca, fiica regelui Atenei. Deci un semizeu, fiu al lui Saue, care ii preluase insigna de zeu cu doua capete, dar si furca solara, „Y”. Misteriile cultului lui Sa se regasesc si azi in dansul solar al calusarilor. Crucea cu raze mai apare si pe ceramica foarte veche si necercetata din Muntii Buzaului, iar in Argedava, cetatea lui Burebista, apare si in zilele noastre in cimitirul din Popesti-Novaci, pe cruci din secolul trecut.
O contopire a celor doua simboluri, taur si Soare, a fost descoperita in satul Cumpana

Odata cu preluarea puterii religioase si laice de catre barbati, crucea cu raze apare si pe scuturile razboinicilor. Din nou, cea mai veche reprezentare apare in Romania, mai stilizata, in mormantul getic regal de la Agighiol, sec. IV i.C., fiind un element protector obligatoriu pe coifurile daco-getilor.  Apoi il vedem mai elaborat pe scuturile dacilor, de pe Columna lui Traian si identic pe un sigiliu sumerian, reprezentand trei credinciosi care aduc ofrande in templul zeului Anu!. Vedem, deci, acest simbol transmis in timp si spatiu  de casta preotilor Zeului-Soare, apoi de colegiile militare, iar ulterior de colegiile funerare, care l-au folosit pe cruci pana in sec. XIX, dupa cum se poate vedea in cimitirul din Argedava  si din Scaieni.
Crucea cu raze se regaseste pe multe vase ceramice antice din Muntii Orastiei, pana in Muntii Buzaului

E bine de amintit ca pe Internet circula „istoria”  halucinanta a unor cercetatori maghiari, cum ca toate simbolurile descrise mai sus fac parte din ”scrierea runica maghiara”. Sandor Forrai a si publicat un volum intitulat ”Scrierea runica ungureasca antica”, in care ”identifica” runele maghiare (?) cu simbolurile aparute in cultura Tartaria, Turdas – Vinca! Maine-poimaine vom citi in ”analele” unor astfel de cercetatori despre vechimea naucitoare – 7000 ani  – a prezentei maghiare in acest areal! Noroc cu Muzeul Virtual organizat  la Departamentul XIV al Primariei din Roma, care acorda un amplu spatiu unui studiu, cu expertize competente, asupra artefactelor si asupra scheletelor gasite ”in situm”  la Tartaria si care au confirmat existenta aceleiasi tipologii umane ca a  populatiei care a trait intotdeauna pe aceste meleaguri. Si care „a inventat pentru prima data in istoria civilizatiilor scrierea sacra, ca mod de comunicare cu Zeul Soare”, dupa cum se exprima cercetatoarea americana Maria Gimbutas.
Pe crucile din secolul trecut din cimitirul din Argedava, crucea cu raze simboliza Invierea

La crestinii ortodocsi, crucea, cu raze in centrul ei, este semnul Invierii, e crucea datatoare de viata. Inaltarea Sfintei Cruci se sarbatoreste la 14 septembrie, din anul  335, de cand episcopul Macarie al Ierusalimului a aratat pentru prima data sfantul lemn al Crucii pe care a fost rastignit Cristos. In Acatistul Sfintei Cruci, in Icosul 2, imparateasa Elena i-a adus acest minunat si incarcat de semnificatii cant de slava, care nu poate sa nu ne aminteasca de vechimea si importanta religioasa a simbolurilor „H” si crucea cu raze, „odor veselitor al Cuvantului”:
”Bucura-te, semnul adevaratei bucurii/ Bucura-te, izbavirea vechiului blestem/
Bucura-te, comoara, pentru zavistie in pamant ascunsa/ Bucura-te, cea ce Te-ai aratat cu stele inchipuita / Bucura-te, Cinstita Cruce cu impatrite raze in chipul focului /Bucura-te, scara pe inaltime rezemata, mai inainte aratata („H”)/ Bucura-te, lumina ingerilor cea cu alinare inchipuita / Bucura-te, rana demonilor, cea mult suspinata / Bucura-te, odor veselitor al Cuvantului / Bucura-te, stingatoarea focului ratacirii /Bucura-te, Cinstita Cruce, aparatoare a deznadajduitilor / Bucura-te, tare aparatoare a celor ce bine calatoresc / Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!”.

1-tartaria-tablets-spoza-copy1 descărcare Tartaria