19/08/2017

UN PUNCT CU VEDERE LA PALATUL CULTURII BISTRIȚA

Există o categorie de negativişti, foşti călăreţi imaginari, deşelând cai albi şi speriaţi de ovaţii şi urale inexistente, actualmente descălecaţi şi insularizaţi, în aşteptarea lui Vineri, într-o zi de joi, ca să li se dea şi lor atenţie şi să vorbească lumea despre ei măcar o zi.
Aşezaţi temeinic hemoroidal pe scaunul din faţa calculatorului, se zburlesc la toţi şi la toate, inventează jocuri infantile de cuvinte, de genul Palatul Inculturii, iar cuvintele, săracele, ce să facă, se supun, scrâşnind semantic din dinţi. Verişori siamezi cu aceştia sunt cei care au probleme de culoare, fiind specialişti în cromatică ambientală (design vizual interior), îşi spun părerea total neavizată, sub forma străvechiului de gustibus…
Aceştia sunt „specialiştii” care spurcă orice fac ceilalţi, ei fiind, de obicei, puturoşi în interes de serviciu, leneşii clasici, pe care proverbele îi acostează din mers. În cazul nostru, acest Savonarola împerecheat contra naturii cu Robespiere, ignoră unicitatea acestui Palat Cultural din Municipiul Bistriţa, făcând referiri otrăvite la adresa ambientului, fără să ţină seamă, eludând voluntar marile realizări de spirit, literatură şi folclor, deschiderea spre lume.
Amintim, aici, ca un argument inextricabil, Festivalul „Nunta Zamfirei”, care a adus la Bistriţa 31 de ţări cu folclorul lor, de asemenea Reuniunea Corală Internaţională de Muzică Religioasă a reunit formaţii din Serbia, Bulgaria, Grecia şi 6 oraşe din ţară, să ne amintim de Serbările Bistriţei Medievale, de Zilele Operei „Constantin Pavel”, ori de Festivalul Etniilor, cu formaţii din 11 oraşe, de Festivalul Internaţional al Fanfarelor, Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură „Liviu Rebreanu”, şi lista ar putea continua, şi musai trebuie să aşezăm aici, ca semnătură managerial organizatoare pe cea a prof. Dorel Cosma, şi cred că avem o construcţie inteligentă de spirit şi ofertă culturală unică în România.
Şi uite că vine, de undeva, de nicăieri, mergând spre niciunde, un ameţit dornic de afirmare, care nu găseşte altceva mai bun de făcut decât să aibă cârlig defect asupra culorii cu care a fost vopsită, în interior, această Casă cu oferte culturale pe care nu o întâlneşti peste tot, nici chiar în municipiile cu ştaif.
Aceşti negativişti sunt răul activ din crescătoria cu suficienţi, mişună şi în politică, dar mai mult în exerciţii de obedienţă şi întreabă dacă nu este nevoie, la schimb, de un măgar, pentru că Don Quijote a pierdut-o pe Rosinanta, la o probă de hipism cabalin (pleonasm de dragul artei), aşa cum a pierdut-oşi pe Dulcineea din Toboso, mama bolnavilor de diabet.

Cornel Udrea

be6a8233