25/09/2017

DANSUL POPULAR ROMÂNESC, MANIFESTARE A SPIRITULUI ȘI IDENTITĂȚII NAȚIONALE

Dansul popular este una din valorile noastre culturale, una din tradiţiile cu care noi ne identificăm ca neam şi ţara. Când vorbim de dans trebuie să ne referim la dansul popular autentic şi aici nu se poate să nu te gândeşti şi la portul popular, la puritatea şi curăţenia tradiţiilor populare. Parcă ne este frică să promovăm sau să amintim în vreun fel de cântecul şi dansul popular. Le lăsăm undeva la marginea societăţii ca şi cum nu sunt cele prin care noi ne facem diferiţi de celelalte ţări. Nu odată se aud strigăte de uimire din partea străinilor, care au ascultat sau au văzut dansatorii noştri evoluând pe scenele din ţara lor. Mai nou, au început să vină în România şi să cumpere case ţărăneşti, să petreacă sărbătorile aici, fermecaţi de tradiţiile şi obiceiurile de la sat. Nu conştientizăm şi nici nu avem ochi pentru adevăratele valori, trebuie să vină cineva din afară să ne spună “…Uau….voi ştiţi ce aveţi prin toate aceste tradiţii…cea mai mare bogăţie…aveţi identitate naţională…aveţi istorie.” Este brandul nostru – original, unic şi trebuie să-i dăm importanţa cuvenită dacă nu vrem să ne ia tăvălugul globalizării forţate.
Fiind o manifestare artistică a colectivităţii bazată pe tradiţie, dansul folcloric s-a dezvoltat fără încetare, s-a îmbogăţit prin contribuţia dansatorilor pasionaţi, care au transpus pe plan coregrafic, într-o manieră foarte expresivă, sentimentele şi aspiraţiile acestei colectivităţi. Fiecare dansator are o tendinţă continuă de îmbogăţire, o dorinţă permanentă de a-şi exprima sentimente în forme şi motive coregrafice noi. Acesta este secretul puterii inepuizabile a creaţiei coregrafice populare. Dansul popular românesc s-a întrepătruns întotdeauna cu viaţa colectivităţii şi individului deoarece la fiecare ocazie care implică manifestarea unei stări afective, cântecul şi dansul au ocupat un rol de prim ordin. Asemenea ocazii sunt zilele de sărbătoare, distracţiile, târgurile, sărbătorile legate de muncile agricole sau de păstorit, ceremoniile legate de munca şi de fertilitatea pamântului şi bineînţeles evenimentele importante ale vieţii: naşterea, logodna şi căsătoria. În toate cazurile, dansul nu este separat de muzică. Înainte de a fi acompaniat de instrumente, s-a dansat în acompaniamentul cântecelor şi în ritmul bătăilor de palme sau cel obţinut prin instrumente de percuţie: sucitoare, dube, etc.

Dar, pentru că suntem la început de mileniu trei, când tehnica şi descoperirile ştiinţifice au luat o amploare fără precedent, iar valorile culturale pierd din ce în ce mai mult teren, pentru că influenţa modernizării se simte peste tot, pentru că pe piaţa muzicală au apărut producţii de un gust îndoielnic, penibile ca text şi ca linie melodică, cenzura nemaiexistând la nivel instituţionalizat, selecţia făcându-se doar în funcţie de gradul de cultură şi civilizaţie a românului, în momentul de faţă, pentru că există emisiuni la diferite posturi de televiziune prin care folclorul se falsifică în mod revoltător, nouă educatorilor ne revine obligaţia morală de a apăra tânăra generaţie de „diavolul contemporan” despre care toată lumea vorbeşte dar nimeni nu face nimic. Prin implicarea elevilor în activităţi extraşcolare ce joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea fizică şi psihică a unui copil, îi ajutăm să-şi canalizeze energia către lucruri cu adevărat importante şi să-şi dezvolte spiritul de competiţie. Prin intermediul acestora, copilul va învăţa să interacţioneze mai uşor cu cei din jur şi va putea să exceleze în anumite domenii spre care are înclinaţii. Psihologii spun că astfel de activităţi, precum şi dansul şi cântatul sunt o alegere foarte bună, deoarece le dezvoltă copiilor imaginaţia şi creativitatea.

Dansul popular, ca activitate extraşcolară, are un rol deosebit în educarea, instruirea şi formarea personalităţii elevilor, care, alături de dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, duce la formarea personalităţii autonome şi creative.

 Importanța, locul şi sarcinile instructiv-educative ale dansului popular:

 Copiii sunt incluşi într-o activitate culturală permanentă, cu program şi orar bine definit, ceea ce propune o pregatire constincioasă şi ordine din partea lor.

– Copii se simt apreciaţi si importanţi în urma activităţilor lor.

– Copiii îşi cunosc/recunosc cultura populară – o lume care le va aduce bogăţie sufletească, identitatea, şi-şi vor dezvolta personalitatea.

– Prin combinaţiile de mişcări şi ordonarea, respectiv memorarea acestora copiii vor da randament mult mai bun la materii ca matematica, literatura, gramatica, ştiinţele naturii – dat fiind faptul că dansul popular se leagă strâns de folclor, etnografie şi natură.

– Se va contura un permanent interes faţă de tot ce se leagă de folclor, îndeletniciri populare, meşteşuguri populare.

– Copiii, de mici vor recunoaşte importanţa rădăcinilor, faptul că folclorul, cultura din zona unde trăim este o VALOARE unică în Europa – aportul nostru cel mai de seamă la universalism.

Dansul popular poate contribui la dezvoltarea personalităţii prin stimularea şi exersarea următoarelor calităţi intelectuale ale elevilor:

– spiritul de observaţie;

– memoria şi imaginaţia;

– judecarea şi gândirea, concretizarea prin interpretarea fenomenelor şi aspectelor natural.

Serbările şcolare, concursurile cultural artistice organizate de Inspectoratele Şcolare Judeţene, dar şi festivalurile de folclor organizate de Căminele cultural de la sat au fost mijloacele de punere în practică a unor datini şi obiceiuri, precum şi de a se întrece în dansul popular.

Valorificând tradiţiile populare, nouă, dascălilor, ne revine nobila sarcină de a-i arăta elevului că sunt lucruri nescrise ce trebuie respectate, ca o mărturie a vieţii comunităţii în care trăieşte. Studiul tradiţiilor populare, cunoaşterea şi conservarea valorilor identitare, stimularea interesului tinerilor pentru aceste valori, cultivarea aptitudinilor lor artistice sau meşteşugăreşti ar putea contribui mult la dezvoltarea personalităţii umane, la spiritualizarea şi socializarea tinerilor, la găsirea unui sens al vieţii, a unei motivaţii existenţiale, de care adeseori sunt lipsiţi. Intr-un cuvânt, putem spune ca patrimoniul valorilor identitare româneşti poate constitui, pentru societatea actuală, o alternativă educaţională, artistică, economică, cu un potenţial deloc neglijabil, o alternativă şi o soluţie a unora dintre dilemele, căutările şi neîmplinirile contemporane.

Prof. Teodor Pușcaș

05182016110029img_7719