DUS- ÎNTORS

Pagini din jurnalul altuia

Citesc în „Jurnalul …” lui Marin Preda, Ed. Art, București, 2014. Cine are urechi de auzit, de citit:

„Zaharia Stancu mi-a povestit că, într-o zi, l-a chemat Gheorghiu- Dej la o cafea și i-a spus:

– Mă, Stancule, să-ți povestesc ceva care nu e trecut în nici un document, dar care explică hotărâri și evenimente din viața țării. Prin 1949, am plecat la Moscova să-l văd pe Stalin. Luasem puterea, și politică și economică, și ne aflam într-o situație în care aveam nevoie de un sprijin. Unde să ne ducem în altă parte? Ajuns la Moscova, am fost găzduit într-un hotel special și mi s-a spus să aștept că voi fi anunțat telefonic de ora și ziua când Stalin o să-mi dea un semn. M-am așezat lângă telefon, crezând că în câteva ceasuri voi fi primit. Eram șeful unui stat. Am așteptat trei zile… După trei zile, sună telefonul.

– Mâine, la ora cutare, poftiți la tovarășul Stalin, mi s-a spus.

La ora respectivă, Stalin m-a primit în biroul lui și m-a întrebat cu multă căldură în glas:

-        Ce e, Gheorghe? Ce s-a întâmplat?

-        Tovarășe Stalin, i-am spus, am venit după sprijin. Am luat puterea, dar burghezia, cu cadrele ei, e în picioare, ne pândește, se uită la noi cum guvernăm, cum nu ne pricepem, și râde de noi, de nepriceperea noastră, lansează anecdote despre miniștrii noștri analfabeți și domină opinia publică prin toate cozile și codițele cu care are legături în toată ierarhia aparatului nostru de partid și mai ales de stat. Și, ce e mai rău, stăm prost economic.

(…)

      M-am întors la hotel și am început să aștept. După câteva zile, mă cheamă iar Stalin și mă duce în fața unei hărți a României, în relief, cu toți munții și toate apele.

-         Uite, Gheorghe, m-am gândit și iată ce-ai să faci. În chestiunea politică (și Stalin pune mâna pe-un băț și îl înfige undeva pe Dunăre, pe lângă Cernavodă) cu cadrele burgheziei, care stau și te pândesc și râd de tine, faci un canal care să unească Dunărea cu Marea Neagră și bagi să-l sape toate cadrele astea burgheze. (…) Până termini canalul ăsta, vezi, te întărești între timp și cadrele astea burgheze o să învețe și ele acolo cum să se poarte cu proletariatul care conduce destinele poporului. (…) Asta în chestiunea politică. În chestiunea economică, în ce privește creșterea prețurilor la produsele alimentare, procedezi în felul următor. Faci o reformă monetară în care schimbi banii și nu dai voie să se schimbe în banii noi decât un salariu, cel al muncitorului și funcționarului. (…) În felul ăsta te mai redresezi. Te mai ajutăm și noi cu ce putem… (…) Ai grijă, când iei aceste măsuri, să nu provoci disensiuni. Cine nu e de acord, îl convingi de justețea acestei măsuri; dacă nu înțelege, înseamnă că ai în conducerea partidului deviaționiști. Ori, după cum știi și tu, cunoști poziția lui Lenin față de tot felul de deviaționiști din sânul partidului.

      Gh. Gh.-Dej a mulțumit, s-a întors acasă și prima măsură, deschiderea canalului Dunăre- Marea Neagră, s-a produs chiar în acel an. Doi ani mai târziu, în 1952 ! în ianuarie ! s-a făcut și reforma monetară. În iunie în același an, au căzut Ana Pauker, V. Luca și Teohari Georgescu, ca deviaționiști… Erau principalii dușmani ai lui Gh. Gh.- Dej, cel care, încă de mic, copil, a declarat că el va ajunge rege. A ajuns mult mai mult decât atât… Căci niciodată un rege nu a avut în mâinile lui concentrată atâta putere…” (vol. 2, pag. 44-45-46).

ELENA M. CÎMPAN

646x404

Leave a comment