28/05/2017

CITIND, AM ÎNVĂŢAT CE ESTE RUGĂCIUNEA

Citind cartea preotului Nicolae Feier, „Puterea rugăciunii”, cu subtitlul „Perlele coroanei liturghiilor ortodoxe”, apărută în Colecţia „Identităţi”, Editura Karuna, Cluj-Napoca 2016, cu binecuvântarea arhierească a mitropolitului Andrei, nu se poate să nu înveţi rugăciunea, în spiritul şi legea ei, ca la carte, aşa cum trebuie, după ce un învăţător, precum părintele Feier,  explică, din interior, aspecte multiple în legătură cu această practică ortodoxă. Cartea conţine eseuri pe tema rugăciunii, de la „Roadele rugăciunii potrivit sfintelor”, până la „Împăcarea omului cu Dumnezeu”.

Conţinutul cărţii nu este doar teoretic, ci şi aplicat, cu exemple. Dacă în prima parte sunt prezentate abordări ale rugăciunii, din cartea sfântă, în cea de-a doua sunt chiar rugăciuni, ce ajută la buna înţelegere a vindecării de orice fel, prin rostire.

„Cartea aceasta ne propune un popas în Raiul bucuriei Învierii, ne învaţă rugăciunea neîncetată ca model de comuniune vie cu Domnul nostru Iisus Hristos, Cel străpuns pentru păcatele noastre şi Înviat din morţi, spre a ne înveşmânta cu har, aşa încât să devenim bine-plăcuţi locuitori statornici ai Împărăţiei Învierii Sale, să trăim experienţa înveşnicirii noastre prin părtăşanie la starea liturgică- euharistică, stare ce uneşte Cerul cu Pământul într-o singură cântare de slavă şi mulţumire…”, scrie Nicolae Feier în motivarea lucrării.

Într-adevăr, coborârea cerului pe pământ e unul dintre dezideratele primordiale ale armoniei şi păcii, pentru că „ce ne putem dori mai mult decât să avem în familii, la serviciu şi în inimile noastre cerul pe pământ”, preluând din rugăciunea  „Tatăl nostru” sintagma „precum în cer aşa şi pe pământ”, stare liturgică prezentă şi în colindul românesc: „Cerul şi pământul în cântări răsună/ Îngeri şi oameni cântă împreună”.

Din cuprinsul cărţii, se desprind următoarele apropieri ale rugăciunii, ca nişte definiţii răspândite în univers. Rugăciunea e corabie, ce ne duce spre viaţa veşnică, într-o lume liberă, fără lacăt pe dinafară, pentru că „în iconografie, uşa nu are mâner pe exterior, ci numai în interior, vrând înadins să arate că Mântuitorul ne respectă libertatea”. Corabie fiind, singuri alegem să călătorim cu ea, să facem ca viaţă să merite trăită. Rugăciunea e calea şi „e important drumul, dar nu e destul”: „cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”. Rugăciunea este Cruce, având două dimensiuni: una verticală şi alta orizontală. Pe verticală este relaţia cu Dumnezeu, iar pe orizontală este relaţia cu semenii. După aceste trei asocieri ale rugăciunii cu elemente ale vieţii, aflăm de fapt cheia mult aşteptată, şi anume că „răbdarea este coroana tuturor rugăciunilor”, de laudă, de cerere, de mulţumire şi că „omul e fericit sau nefericit în funcţie de cât şi cum se roagă şi cu cine se compară”.

De ce este răbdarea coroana rugăciunilor? Poate pentru că Nicolae Feier slujeşte la Biserica de la „Coroana” şi, în timp, şi-a pus întrebări despre menirea lui şi a rugăciunilor prestate în locul nostru. Pentru că în această Biserică de la „Coroana” şi-a găsit pacea, liniştea de-a medita, de-a înţelege şi de-a scrie.

Rugăciunile date de model, spre rugă, exerciţiu şi învăţare, sunt grupate într-un capitol distinct, pentru a putea fi folosite, la rigoare, fără ca scriitorul să intervină aici prin comentariu, lucru pe care l-a săvârşit deja cu mult înainte, atunci când Nicolae Feier i-a pregătit pe  credincioşii cititori. Sunt rugăciuni pentru cei chemaţi, pentru credincioşi, pentru cuminecare, de pomenire, de mulţumire, pentru pace, de iertare şi dezlegare.

Desigur, există cunoscutele „Cărţi de rugăciuni”. Ceea ce aduce nou cartea preotului Nicolae Feier este tocmai această rugăciune împreună, de parcă scriitor şi cititor se roagă în cor, aşa cum există învăţatul prin repetare. În această carte, suntem ca nişte elevi ce învaţă să se roage, de pe buzele preotului cărturar. Vegherea şi supravegherea lecţiei despre rugăciune poartă o încărcătură spirituală deosebită. Există aici responsabilitatea celor spuse şi împărtăşite, cu tot harul şi darul pe care Nicolae Feier le are.

În demersul său literar, Nicolae Feier îi ia cu sine, preluându-le din stil, din atitudine, din trăiri, pe Blaga, atunci când aduce în discuţie „marea trecere”, pe Eminescu, vorbind despre „valurile, vânturile” rătăcirii, pe Cioran, din „pe culmile disperării”, pe Giovanni Papini, făcând apel la omul sfârşit.

În ziua de azi, când de multe ori simţim sau credem că nu mai ştim încotro să mergem, repetând până la epuizare „Quo vadis, Domine?”, cartea lui Nicolae Feier, „Puterea rugăciunii”, are menirea de-a ne arăta mereu nordul, ca o busolă ce promite să nu se strice niciodată, să nu ne inducă în eroare sub nicio formă, să ne repete la infinit, până pricepem că trebuie „să mergem pe propriile noastre picioare şi dincolo de graniţele lumii acesteia, de o mână cu Dragostea şi de cealaltă cu Rugăciunea”. Şi pentru aceasta, îndemnul de final este totul: „Rugaţi-vă neîncetat!”

ELENA M. CÎMPAN

646x404

LITERATURA CA CETATE

Pentru fiecare locuitor al literaturii, aceasta oferă un cadru de creştere, de educare, de manifestare şi afirmare, ca o adevărată casă, de unde pleci şi unde te întorci ( ai unde), cu drag. Pornind de la această idee, completată cu cea de grupare literară, ansamblu de locuiri şi locuinţe, imaginea unei cetăţi literare prinde contur la Bistriţa, oraş cu specific medieval, cu vechime, cu o anume efigie culturală, dobândită în timp, prin mulţimea de evenimente de atracţie naţională şi internaţională, desfăşurate aici frecvent.

Recentul simpozion, organizat de Societatea Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, a propus şi dezbătut rolul intelectualilor de-a lungul vremii, influenţa lor asupra istoriei. Astfel, perspectiva dialogului a fost aşezată cu temeinicie într-un prezent continuu, al personalităţilor participante la manifestare.

În primul rând, Andrei Marga a pornit de la ideea genială a construirii unui program organizat, alcătuit din toate acţiunile, care să înalţe valoric piramida spre un înalt desăvârşit de talente. Este, cu certitudine, singura cale de impunere la nivel de ţară. Deşi mulţi recunosc, sunt de acord cu acest principiu, cu această stare de fapt, totuşi, lucrurile se mişcă foarte greu în acest sens. Privirea de ansamblu a profesorului Andrei Marga, gândirea holistică şi exprimarea concisă, directă, asupra problematicii culturale actuale, au contribuit încă de la bun început la calitatea unei lecţii necesare de filosofie, istorie, sociologie, cultură şi literatură.

În al doilea rând, Aurel Rău a înnobilat cu prezenţa lui  societatea de la „Conexiuni”, printr-un discurs aplicat, de respiraţie filologică, pornind de la noua lui apariţie ( re- apariţie, ediţie revăzută ) a cărţii „Andrei Mureşanu în răsăririle magicului”. În anul bicentenarului naşterii autorului Imnului Naţional al României, „Deşteaptă-te, române!”, mai mulţi cărturari bistriţeni aduc contribuţii însemnate la păstrarea simbolului paşoptist, infirmând, cu mărturii, afirmaţia că Andrei Mureşanu ar fi poetul unei singure poezii. În lista acestora, se numără Mircea Gelu Buta, Adrian Onofreiu şi Ion Buzaşi.

Apoi, preşedintele filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, poetul Ioan Radu Văcărescu, a adus în actualitate rădăcinile lui George Coşbuc de la revista „Tribuna”, legăturile trainice cu Bistriţa şi a citit un frumos poem despre condiţia umană.

Anca Sîrghie şi Muguraş Maria Petrescu au vorbit despre fenomenul „Lumina lină”, de la New York, patronat de părintele profesor, poetul Theodor Damian, au lansat cărţi, „Lucian Blaga şi ultima lui muză”. A fost  prezentat un tânăr prozator, care trăieşte în Canada, Cristian Medelean, şi care scrie păstrând tradiţia de la bunici, cu credinţa că istoria, copilăria nu trebuie uitate.

Din partea membrilor Societăţii „Conexiuni” de la Bistriţa, au citit poeme deosebite, potrivite cu tema simpozionului şi pe gustul participanţilor la eveniment, poeţii Elena M. Cîmpan, Dorel Cosma, Menuţ Maximinian, Alexandru Cristian Miloş.

Chiar dacă timpul, de fiecare dată, nu este de partea noastră, chiar dacă ideile rostite nu pot fi pe deplin comentate, deşi cetatea are, poate, în ultimul rând nevoie de literatură, manifestarea de la „Conexiuni”, a deschis porţile spre exterior, lăsând să intre soarele blând al tuturor gândurilor frumoase.

EDUARD CĂLINESCU

1405411510289109805389043800219049238828814n

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BISTRIȚA ÎMPREUNĂ CU PALATUL CULTURII BISTRIȚA AU ORGANIZAT ÎN PERIOADA 24-28 AUGUST 2016, ”TÂRGUL MARE AL BISTRIȚEI”

Prieteniile adevărate și sentimentul că dintr-o dată ești bine venit la Palatul Culturii din Bistrița făcând parte dintr-o mare și frumoasă familie de artiști sunt, în zilele noastre, un lucru din ce în ce mai rar. Activitatea culturală a bistrițenilor se desfașoară de ani de zile sub conducerea Prof. Dr. și scriitor Dorel Cosma,  Directorul și sufletul Centrului Cultural Municipal ,,George Coșbuc’’ Bistrița care, împreună cu Ovidiu Teodor Crețu,  Primarul Municipiului, și întregul personal al Palatului Culturii nu precupețesc niciun efort în a organiza și oferi locuitorilor acestui oraș, invitaților la manifestările culturale, musafirilor sau turiștilor, momente deosebite, care vor rămâne adânc întipărite în sufletul și amintirea tuturor participanților. Manifestările culturale de orice fel, precum și personalitatea Prof. Dr. Dorel Cosma, împreună cu feluriți artiști bistrițeni, au trecut demult și cu succes granițile țării. Oriunde ar fi, pe meleaguri natale sau în străinătate, directorul Palatului Culturii este bine primit, simțindu-se ca la el acasă. Bistrițenii sunt neobosiți. Sunt aici și pretutindeni. Relațiile lor internaționale se extind cu repeziciune. Ar fi atât de multe de spus… Dar pentru toate vizitele din acest an voi enumera doar două: întâlnirea din luna mai de la Vatican cu Sfântul Părinte, Sanctitatea Sa, Papa Francisc, care s-a îndreptat către delegația română din Piața San Pietro, binecuvântând Palatul și orașul Bistrița,  și proiectata vizită a lui Dorel Cosma, împreună cu poeții Elena M. Cîmpan și Menuț Maximinian la New York, la invitația bunului lor prieten Pr. Prof. Univ. Dr. și scriitor Theodor Damian, fondatorul cenaclului ,,Mihai Eminescu’’, a revistelor Lumină Lină și Romanian Medievalia.

Relațiile noastre de colaborare și prietenie cu bistrițenii sunt deosebit de strânse. S-a creat un fel de obicei și, cam o dată la trei luni, suntem invitați în acest burg medieval ca să participăm la vreun eveniment deosebit organizat de ei. Dar câte evenimente culturale deosebite nu se organizează aici? De data aceasta surprizele aveau să se țină lanț. Deși știam de anul trecut, ne-am prezentat acum la Palatul Culturii (Str. Albert Berger, Nr. 10).  O clădire construită acum vreo două sute de ani în urmă de sașii orașului și care dintotdeauna a avut doar un scop cultural. Elegant și impunător, palatul este așezat în parcul din centrul orașului. Un amestec foarte plăcut, discret și distins, cu un aer de vag mister, de renovări ultramoderne, înnobilate de arhitectură veche. Intrăm curioși. De la început rămânem uimiți. Totul este maiestuos și impresionant. Bunul gust și rafinamentul, discreția decorațiunilor, atmosfera plăcută pe care o imprimă culorile, o liniște interioară amestecată cu un sentiment de respect pătrund în suflet. Birourile sunt spațioase. Este greu să descrii sala de teatru în cuvinte: mare, elegantă, impunătoare. Încerci, fără greutate, să-ți imaginezi ce reprezentații teatrale vor fi acolo în viitor. Nu putem omite echipamentele de sunet și lumini de ultimă oră. Oricare centru cultural din țară sau din străinătate s-ar mândri cu o astfel de clădire.

         Ca și noutate față de edițiile precedente, anul acesta, evenimentele au fost mai numeroase dat fiind faptul că sărbătoarea orașului a fost marcată pe parcursul a cinci zile.

         După cum vedeți, ne-a fost greu să alegem unde să mergem. Din lipsă de timp, noi am participat doar la manifestările culturale de vineri 26 august. De la ora 11:00 în sala ,,Conexiuni’’ a avut loc o prezentare a revistei bistrițene cu același nume. De fapt, a fost o întâlnire organizată de Prof. Dr. Dorel Cosma și poeta Elena M. Cîmpan, Președinta Societății Scriitorilor Bistrițeni ,,Conexiuni’’. (Înregistrarea poate fi vizionată pe TV Bistrița și AS TV). Tema a fost: ,,Literatura – Cetate în cetate’’.

 Moderatoarea, Elena M. Cîmpan a dat cuvântul invitaților, printre care menționam: Prof. Univ. Dr. Andrei Marga,  cetățean de onoare al orașului, care a evidențiat în alocuțiunea sa activitatea culturală intensă de aici, sugerând ca într-un viitor poate nu prea îndepărtat, Bistrița să devină și un important centru universitar.

Dialogul a fost continuat de Dr. Alexandru Uiuiu,  reprezentant local al Ministerului Culturii. Acesta a menționat unele realizări culturale, în ciuda dificultăților de tot felul pe care autoritățile le-au avut de întâmpinat, mulțumindu-i Prof.Univ.Dr. Andrei Marga pentru tot sprijinul pe care l-a acordat în vederea înfiinţării Extensiei Bistriţa a Universităţii „Babeş-Bolyai”.

         Cu ocazia acestei întâlniri, Menuț Maximinian, scriitor și Director al ziarului local

Răsunetul  a prezentat amplu cartea lui Aurel Rău, Andrei Mureșanu în răsăririle magicului (Editura Charmides, Bistrița, 2016, 194 pp.). Anul acesta s-au împlinit 200 de ani de la nașterea acestui poet, care pe nedrept a fost considerat autorul unei singure poezii, intitulată inițial Un răsunet, dar care, în prezent, este imnul nostru național. În afară de această sărbătorire, bucuria a fost și mai mare pentru faptul că această carte este cea de a II-a ediție, apărută la Editura Charmides, fondată de Dr. Gavril Ţărmure, directorul Centrului Judeţean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.

 El a mai spus că a donat orașului Chișinău, pe Aleea Personalităților, bustul acestui mare patriot român, subliniind faptul că primarul orașului a recitat în întregime și pe de rost, poezia lui Andrei Mureșanu, Deșteaptă-te, române!

         Ca un semn de mare mândrie și onoare, Prof. Dr. Dorel Cosma a subliniat faptul că în sală se aflau trei cetățeni de onoare ai Bistriței: Prof. Univ. Dr. Andrei Marga, scriitorul Aurel Rău și cosmo-poetul Alexandru Cristian Miloș. Prin protestul pe care a avut curajul să-l organizeze în 1982, acesta din urmă a reușit să salveze de la demolare Casa memorială ,,Andrei Mureșanu’’, care poate și astăzi să fie vizitată la Bistrița.

Poetul Ioan Radu Văcărescu,   Președintele USR, Filiala Sibiu, a vorbit despre cartea Prof. Univ. Dr. Anca Sîrghie, Lucian Blaga şi ultima sa muză”, care, după ce a fost lansată în Statele Unite ale Americii și prezentată de autoare la diverse cenacluri românești din continentul nord-american, s-a întors acasă pentru a primi în 2015, Premiul ,,Octavian Goga’’ al acestei filiale. De asemenea, el a mai recitat și din creația proprie.

După ce a apreciat tot ceea ce realizează și profesionalismul colectivului Centrului Cultural ,,George Coșbuc’’ din Bistrița, Anca Sîrghie a prezentat un roman de debut La colibe (pe care l-a și prefațat) al scriitorului canadian de origine română, Cristian Medelean. În popasurile recentului turneu nord-american, Anca Sîrghie a ținut conferințe care au marcat cei 150 de ani, tocmai împliniți de la nașterea poetului bistrițean George Coșbuc. Cu mulțumire conferențiara a remarcat că mulți români ai diasporei americane lecturează și recită, chiar cu plăcere, versurile marelui poet.

Muguraș Maria Petrescu  s-a prezentat în fata auditoriului în calitate de redactor șef-adjunct al revisteiDestine Literare (Montreal), consilier literar al revistei Lumină Lină (New York), redactor al revisteiArdealul Literar (Deva), transmițând tuturor celor prezenți salutul acestor publicații de prestigiu. Amintind despre starea traducerilor literare românești în limbi de circulație internațională, vorbitoarea a arătat interesul scriitorilor români de a fi traduși și de a pătrunde cât mai mult în rândurile cititorilor străini. Așa se explică numeroasele proiecte de traduceri literare pe care ea le-a avut și le mai are încă în desfășurare cu Centrul Cultural de aici. Anul trecut a fost lansată antologia bilingvă Amintiri de pe o ilustrată care a cuprins poezii traduse în engleză, semnate de Dorel Cosma, Elena M. Cîmpan, Menuț Maximinian, Alexandru Cristian Miloș, Victor Știr. Anul acesta ea va traduce în engleză și în franceză poeziile lui Dorel Cosma adunate în volumul Malul tăcerii. Cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru ,,Liviu Rebreanu’’ se va juca în premieră absolută o scenă din piesa dramaturgului slovac Milan Richter,Scurta și nefericita viață a lui Marilyn Monroe.

         Întâlnirea s-a încheiat cu un recital de poezie susținut de Al.C.Miloş, Dorel Cosma, Menuţ Maximinian şi Elena M. Cîmpan.

          Apoi am vizitat clădirea vechiului Centru Cultural, care a fost amenajată ca muzeu-bibliotecă și care adăpostește fotografii, premii obținute de-a lungul activității prestigioase susținute de această instituție de cultură.

 A urmat un concert simfonic extraordinar susținut de Noua Orchestră Transilvană a Filarmonicii din Cluj, la Biserica Evanghelică. Spre încântarea numerosului public, au fost interpretate compoziții cunoscute de A. Dvorak, A. Vivaldi, M. Ravel, G. Verdi și J. Brahms.

         Organizatorii au oferit un spectacol stradal-paradă intitulat „Carul cu foc”, care alături de Toboșarii cetății au defilat prin Piața Mihai Eminescu – Gh. Șincai – Piața Centrală și  zona pietonală „Liviu Rebreanu”. Tot aici trupa „Amadeus” a încheiat seara.

         Dacă doar într-o singură zi, programul a fost atât de variat, vă imaginați câte spectacole, câte momente minunate și deosebite a putut să ofere grupul Centrului Cultural ,,George Coșbuc’’ de la Bistrița.

         Vă mulțumim că ne-ați invitat, dragi prieteni, să fim alături de voi într-o astfel de zi minunată!

 

Muguraș Maria Petrescu,

Jurnalist cultural,

Membru al UZPR

1 2 14051657_1028910660538936_6556427295579086143_n