23/09/2017

LA MULȚI ANI, PROF.DR. DOREL COSMA

Sănătate, bucurii și împliniri în zi de naştere, Prof. Dr. Dorel Cosma, manager al Centrului Cultural Municipal „George Coşbuc” și președinte al Uniunii Mondiale de Folclor.

Cu ocazia acestei minunate zile, în care se mai adaugă un trandafir în buchetul vieții, colectivul Centrului Cultural Municipal urează cele mai bune gânduri și mult succes în proiectele pe care Prof. Dr. Dorel Cosma le derulează și pe care le pregătește pentru viitor.

 

La mulţi ani, Prof.Dr. Dorel Cosma!

13612338_1034059600022593_3527231782100186155_n

VIENNA MAGIC CHRISTMAS EDITION – PENTRU PRIMA DATĂ LA BISTRIȚA !

Palatul Culturii Bistrița vă invită joi, 15 decembrie 2016, ora 19:00, la un concert extraordinar ”Viena Magic Christmas Edition” susținut de Johann Strauss Ensemble & Russel Mcgregor, director artistic Erich Buchmann. Intrarea la concert se va face pe baza de bilet, iar acesta se poate achiziționa de la sediul Palatului Culturii Bistrița în fiecare zi de luni până vineri inclusiv, între orele 10:00 – 12:00 și 16:00 – 18:00 sau online de pe www.bilete.ro / www.ticketnet.ro .

Vino să simți magia sărbătorilor de iarnă alături de artiștii orchestrei Johann Strauss !

 1028201615122114882345_1082641458499189_7453635930621779815_o

”ADEVĂRATA SARMIZEGETUSA ESTE LA HAȚEG-SUBCETATE”

Cealalta poveste a capitalei lui Decebal

O teorie indrazneata si neacceptata pana acum este sustinuta de scriitorul si profesorul devean Gligor Hasa: adevarata Sarmizegetusa Regia nu se afla la Gradistea, in Muntii Orastiei, ci la Subcetate, in Hateg. Pasionat cercetator al istoriei Tarii Hategului si a Ardealului, Gligor Hasa este posesorul unor informatii rare, despre antichitatea dacica si despre evul mediu romanesc, lucruri pe care nu le poti gasi in nici un manual de istorie. Un complex de inferioritate care ne-a fost indus cu samavolnicie a lasat colbul si uitarea sa se astearna peste trecut, dar nu implacabil, caci e suficient sa le sufle un om cu minte si inima. Gligor Hasa, de pilda. Un pasionat al istoriei, cu care am purtat o discutie fascinanta, despre “locurile albe” din istoria noastra, intr-o zi torida, de vara, in Deva, alaturi de statuia lui Decebal, realizata de celebrul sculptor Ion Jalea. Si, poate deloc intamplator, tocmai cand se implineau 100 de ani de la trecerea in lumea de dincolo a celui ce a sadit samanta “dacologiei” prin opera sa fulminanta, “Dacia preistorica”: marele istoric roman, Nicolae Densusianu.

Un colonel pe urmele istoriei

- Care sunt, domnule profesor Gligor Hasa, sursele pe baza carora v-ati construit dumneavoastra teoria conform careia adevarata Sarmizegetusa Regia ar fi la Hateg-Subcetate, si nu in Muntii Orastiei, cum se credea pana acum?

Prof. Gligor Hasa - Deva - Profesorul Gligor Hasa

- Cea mai importanta sursa a fost una “mijlocita” prin cunoasterea invatatorului Florescu din Hateg, un dascal adevarat, ce avea un cult pentru istorie. L-am cunoscut in 1970 si am intretinut cu el o stransa legatura multi ani, pana la moartea sa. Invatatorul il insotise pe colonelul topometrist Constantin Zagorit, in toate cele trei calatorii de cercetare pe care acesta le-a facut asupra cetatii de la Hateg-Subcetate, intre anii 1922-1938. In 1922, dupa Marea Unire, un batalion al regimentului de topografi militari, condus de generalul Papp, a primit misiunea sa faca un releveu topografic al principalelor zone ale Ardealului. Si asa, colonelul Zagorit a ajuns sa faca asta in zona tarii Hategului, la confluenta Streiului cu zona Padurenilor, si in zona Banatului deluros.L-au suprins, de la inceput, pe colonelul Zagorit (era un militar cu o pregatire speciala, sef de promotie la Scoala Superioara de Razboi, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai reliefului Romaniei, specializat in modificarile artificiale ale terenului) – informatiile localnicilor si traditia orala a locului. Cu privirea sa experimentata, a vazut pantele dealului de la sud-est de orasul Hateg, descoperind urmele unei vechi cetati. Locul de la poale se numea, din vechime, Subcetate. Simpla asezare pe un defileu ce strajuia marele drum al Daciei antice, Orsova – Alba Iulia, la rascrucea cu drumul ce venea din Oltenia, din Valea Jiului, punct in care se intalnesc si potecile ce coborau din muntii dimprejur, nu-i lasa nici o indoiala ca se gaseste in fata necunoscutei capitale a regelui Decebal (Sarmizegetusa din Muntii Orastiei nu fusese inca explorata si, deci, nici numita ca atare).

Prof. Gligor Hasa - Deva - Biserica reformata din Deva, unde este asezata piatra descoperita de Nicolae Iorga

In conceptia sa, cetatea Sarmizegetusa nu e numai incinta fortificata, ci intregul deal, ca o prisma cu sectiunea dreptunghiulara, cu patru “umeri”, trei varfuri si un mic platou. Cetatea e dispusa in panta, trei dintre culmi strajuind pe a patra, ultimul refugiu al combatantilor. Incinta fortificata i s-a parut colonelului “un maret cuib de vulturi”, avea doua fierarii ce lucrau armele soldatilor si doua izvoare tainuite in inima dealului, pe valea Barandului si Valea Plesitei. Zagorit a realizat primele ridicari topografice si a facut primele patru harti ale dealului cetatii. A vazut cele cinci porti ale cetatii dacice, murii cetatii, care erau din val de pamant ars intarit cu palisade, cu sant de aparare la poale. Interesant este ca, pana astazi, pe acest val de pamant, nu creste vegetatie, decat muschi si licheni, atat de bine a fost ars. Pentru continuarea cercetarilor sale, care luasera un caracter particular, Zagorit a revenit pe teren in 1936 si in 1938, pe cont propriu. Zagorit si-a publicat ideile despre Sarmizegetusa intr-o revista cu caracter didactic, de la Ploiesti, si apoi intr-o carte, in 1937, “Sarmizegethusa, unde cred ca s-a gasit in adevar”, pe care am descoperit-o si eu, printre resturile bibliotecii unui carturar hategan ce mi-au revenit dupa moartea sa.

Razboiul cetatilor

- De ce teoria lui Zagorit nu a fost acreditata in epoca?

- Aparitia cartii lui Zagorit a iscat o polemica intre istorici. Constantin Daicoviciu, la vremea aceea tanar asistent universitar al celebrului profesor A. D. Teodorescu, respingea supozitia, desi profesorul Teodorescu insusi era inclinat sa creada ca mai multe si mai solide erau argumentele lui Zagorit, care aratau ca Subcetate ar putea fi adevarata Sarmizegetusa, pentru ca era la intretaierea a trei drumuri importante ce traversau Regatul Dac si la confluenta unor mari rauri. La randul sau, Daicoviciu sustinea, in urma sapaturilor facute in Muntii Orastiei (intre 1945-1953 s-au descoperit cetatile de la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Fetele Albe si cetatea de la Gradistea) ca nu poate fi adevarat. Disputa dintre asistent si profesor a degenerat intr-o ura mocnita, care s-a stins cu moartea suspecta a profesorului (zice-se, muscat de o vipera cu corn), chiar in timpul unor sapaturi arheologice in cetatea Costesti, pe care le facea cu Daicoviciu.

Prof. Gligor Hasa - Deva - Inscriptia care arata ca romanii din sec. XVI se revendicau din geto-daci

Dupa ce acesta i-a luat locul, imediat, manuscrisele profesorului Teodorescu au disparut, cercetarile lui au fost date uitarii si niciodata dupa aceea, Daicoviciu nu l-a citat si nu l-a pomenit pe marele sau profesor. In schimb, odata cu instaurarea comunismului, el a devenit primul istoric intrat in gratiile lui Petru Groza si apoi ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, devenind al treilea om in stat, ca putere, ca vicepresedinte al Consiliului de Stat, dupa Chivu Stoica. Pozitie din care a relansat polemica inceputa in 1938, atacandu-l furibund pe Zagorit si amenintandu-l, direct sau prin intermediari, sa nu mai publice nimic pe tema aceasta. Zagorit a murit prin anii ’50, iar Constantin Daicoviciu, devenit si rector al Universitatii din Cluj si director al Muzeului de Istorie a Transilvaniei, a girat, din aceasta pozitie, falsificarea istoriei, in acord cu interesele noului regim. Daicoviciu a slavizat istoria noastra din evul mediu timpuriu, lucru pe placul ocupatiei sovietice. Mostenirea lui s-a transmis la Hadrian Daicoviciu (care, din fericire, nu ii semana la caracter batranului sau) apoi altor istorici de la Cluj, care au transformat Muntii Orastiei in propria lor “feuda”, din punct de vedere arheologic. Geograful grec Ptolemaios ne-a lasat o harta a lumii antice, intitulata “Tabula Peutingeriana”, pe care se gasesc principalele localitati din Dacia. Aici apare si Sarmizegetusa. Dar coordonatele sale pe harta grecului, meridianul si paralela, indica locul Hateg-Subcetate.

Prof. Gligor Hasa - Deva - Hateg, Tara Dacilor

Atunci, urmasii de la Cluj ai lui Daicoviciu au modificat aceste coordonate, ca sa bata la 20 de kilometri mai departe, la Sarmizegetusa din Muntii Orastiei, anume ca sa se potriveasca teoriilor daicoviciste. In 1969, am fost prezent la o intalnire “Tineretul si istoria”, de la cetatea Stanca-Costesti, si acolo cineva a deschis discutia despre Zagorit. Invatatorul Florescu era de fata, ca si colaborator al colonelului si continuator al ideilor lui, dar a fost direct amenintat de Constantin Daicoviciu, prezent si el, sa nu mai indrazneasca sa emita asemenea teorii. Teorii care contraziceau propriile lui descoperiri, pe baza carora isi scrisese cele mai importante carti si isi construise buna parte din cariera. La randul lor, discipolii lui Daicoviciu ii apara cu cerbicie opera, pentru ca si ei au scris “opera din opera”, adapandu-se de la izvorul otravit.

Argumente

- Care sunt argumentele care pledeaza pentru adevarata Sarmizegetusa la Subcetate?

- Zagorit insusi isi intemeiaza teoria pe “consideratiuni militare, geografice, topografice si fortificatiuni gasite pe teren”. Cetatea din muntii Orastiei nu poate fi decat capitala religioasa, spirituala a dacilor, un loc in care traiau si se rugau marii preoti, in care acestia implineau ritualurile si sacrificiile.

Prof. Gligor Hasa - Deva -

O cetate mica, intr-un loc stramt, intre stanci, care nu putea fi o garnizoana ce trebuia sa gazduiasca trupele de daci, sa le asigure hrana, apa si aprovizionarea. In incinta cetatii nu se gasea nici un izvor, ci doar in afara ei, pe cand la Subcetate erau doua izvoare, cuprinse chiar intre zidurile sale. Aceasta era mult mai mare, oferea vizibilitate pe toata zona dimprejur, fiind pe un deal (mamelon) din sesul Hategului (asa intelegem si scena de pe columna, care infatiseaza, la poalele cetatii, soldati culegand spice, lucru care n-ar fi posibil in cetatea din munti), pe cele trei drumuri importante ce se incrucisau, chiar la poala cetatii (dinspre nord, pe Mures, dinspre sud-vest, de la Orsova, dinspre est, prin pasul Vulcan-Merisor, si dinspre nord-est si Gradiste, prin platoul Luncanilor, urmand plaiul Varful lui Patru, Sureanu, Dealul Negru). La Subcetate s-au descoperit si urmele unor ateliere de fierarie, unde erau facute armele soldatilor, iar una dintre cele cinci porti de intrare in cetate era mai larga, pe unde scoteau berbecele. Exista, deci, o capitala a regelui si una a marelui preot. Vasile Parvan insusi identifica, mai tarziu, capitala lui Decebal, cu numele fondatorului ei, Sarmis, Sargetia, care este Streiul, apa care curge pe la poalele Subcetatii (istoricul antic Dio Cassius spunea: “Capitala dacilor se spala in raul Sargetia”).

Streiul, ascunzatoare pentru aurul dacilor

Ulterior, la sfarsitul anilor ’40, cand au fost descoperite cetatile de la Gradistea si Costesti, Zagorit a argumentat din nou ca Sarmizegetusa Regia, a regelui Decebal, nu putea fi acolo, pentru ca: toate fortificatiile din muntii Orastiei au un perimetru restrans si n-ar fi putut adaposti o armata, darmite o capitala politico-administrativa; ele sunt prea retrase si prea inaccesibile pe timp de pace, puteau sluji doar de refugiu pe timp de razboi.

Prof. Gligor Hasa - Deva - Rest de fortificatie de piatra pe valul de pamant ars al cetatii

In schimb, Sarmizegetusa de la Subcetate ocupa o pozitie intermediara intre Ulpia Traiana si cetatuile din Muntii Orastiei. Acest masiv deluros, sub forma de triunghi, este asezat la rascrucea a trei drumuri mari si a mai multor altor drumuri si poteci ce coboara din munti. Localizarea facuta de Constantin Zagorit rezuma functia strategica a zonei, functie despre care eminentul geograf militar, generalul Ianescu, se exprima cu entuziasm, dupa aflarea teoriei colegului topograf: “Constantin Zagorit a atasat cartii sale patru harti, dintre care una arata cum masivul deluros triunghiular de la Subcetate e impartit in patru compartimente, fiecare dintre ele putandu-se apara separat, dupa caderea celorlalte trei; fiecare reprezinta un punct de sprijin pentru apararea intregului masiv; primele trei apara compartimentul al patrulea, adica inima intregului; relieful e brazdat de valcele si vai, dintre care doua (Valea Barandului si Valea Plesitei) au izvoare care nu seaca; de la Sud la Nord si de la Vest la Est curg doua ape – Streiul si Farcadinul (Galbena), dintre care una poate fi cautata Sargetie.”

Prof. Gligor Hasa - Deva - Sant de aparare

Zagorit insusi conchide, la finalul cartii sale: “Asezarea Sarmizegetusei la locul aratat va da o explicatie mai aproape de adevar ascunderii de catre Decebal a averilor sale in albia raului Sargetia, care in cazul de fata ar putea fi identificat prin raurile Strei sau Farcadin, care curg prin imediata apropiere”. Or, cele doua mari comori descoperite in sec. al XVI-lea, obiecte de orfevrerie, sloiuri de aur si mii de cosoni, nu s-au gasit in Muntii Orastiei, ci in vadul Streiului, aici, la Subcetate – Orlea, de catre iobagii care carau pietris si de catre pescarii vlahi veniti cu lotca de sus, de pe Mures si de pe cursul superior al Streiului, dupa cum atesta doua surse, cronicarul austriac Martin Hochmeister si Gheorghe Sincai. Convingerea mea este ca vechea Sargetie este Streiul de astazi, care curge cotind spre nord, pentru a se varsa in Mures, pe langa adevarata Sarmizegetusa, astazi Subcetate. Ostenelile si jertfa personala a lui Zagorit au trecut in umbra tristetii, atunci cand Scoala de la Cluj, in frunte cu Daicoviciu, i-a pus pumnul in gura. Dar a lasat cu limba de moarte ca adevarata Sarmizegetusa de la Subcetate sa nu fie “scobacita” de oameni fara pricepere, ci sa fie protejat si “crutat sufletul acestui glorios si tainic monument, sfanta sfintelor neamului nostru”. Aviz cautatorilor de comori, care au devalizat si au profanat toate cetatile dacice, manati de lacomia lor nesabuita.

- Cand ati capatat convingerea ca adevarata Sarmizegetusa este la Subcetate, v-ati putut face auzit glasul printre istorici?

- Am incercat sa public convingerile mele in reviste de specialitate, dar nu am gasit prea mare ecou in timpul regimului comunist, si atunci le-am publicat sub forma romantata, in anii ’70-’80, intr-un ciclu dacic, in romane istorice si povestiri inspirate de traditiile orale culese din zona si intemeiate pe o documentare solida. Cartile au fost foarte gustate de public, in epoca, si cred ca ar fi si acum, daca ar fi reeditate. “Comoara lui Decebal”, “Sceptrul lui Decebal”, “Razbunarea gemenilor”, “Rabdarea pietrelor” si altele, sunt carti care mi-au adus si premii din partea Uniunii Scriitorilor din Romania, iar printre cei ce m-au indemnat sa scriu s-a aflat chiar Sanziana Pop (scriitoare, creatoarea revistei “Formula AS”, despre care cred ca e mai citita astazi decat a fost “Universul” in perioada interbelica), si care a avut atunci, la inceputuri, incredere in destinul meu de scriitor. Respectul pentru fiinta nationala, pentru limba romana, pe care am predat-o de-a lungul carierei mele de dascal, impletita intotdeauna cu povestirile istorice si pentru istorie, l-am invatat de la dascalii mei din centrul spiritual al Transilvaniei, de la Blaj (eu fiind de loc de acolo), dascali care erau, in buna parte, mari profesori universitari, goniti din Cluj de regimul comunist si exilati prin tara, unii fiind si veterani de razboi, care luptasera contra rusilor.

Inscriptia de pe piatra de mormant

- Documentandu-va pentru romanele dvs. istorice, ati gasit dovezi despre faptul ca romanii ar fi urmasi ai dacilor, neamul cel mai viteaz dintre traci?

Prof. Gligor Hasa - Deva - Titus Blaj, calauza noastra la Sarmisegetusa – Subcetate

- Da, exista asemenea dovezi. Una dintre ele, o piatra de mormant de la 1554, se afla adapostita in Biserica Reformata din Deva. Ea a fost descoperita de Nicolae Iorga in 1905 si a fost pusa de el insusi la loc ferit, ca sa nu se piarda. A gasit-o pe locul unui vechi cimitir, fiind pusa pe mormantul sotiei unui castelan al locului, Dominic Dobo (Dobo, nume dacic), si al pruncului lor, morti de ciuma. Inscriptia, in limba latina, atrage atentia inca de la inceput: “Cum regret Dacos montilasque Getas…” tradusa in: “Pe cand era stapan Dominic Dobo peste dacii si getii care locuiau in munti…” – facand referire la locuitorii din Muntii Poiana Rusca si, mai departe, in Muntii Zarand. Este un document epigrafic de o extraordinara importanta pentru istoriografia romaneasca, doveditoare a continuitatii romanilor ca urmasi ai daco-getilor, pana in secolul al XVI-lea. Nu stiu alt istoric, dupa Nicolae Iorga, sa se fi interesat de aceasta inscriptie.

- De cand dateaza, domnule profesor, pasiunea dvs pentru daci si pentru dacologie? De ce v-a atras subiectul acesta, care pare sa-i stinghereasca pe majoritatea istoricilor de azi?

- Am fost un rebel vizavi de istorie, am avut un alt fel de a o invata, nu din manuale, ci din documentele cercetate si din izvoarele nescrise, din traditia orala. Am avut inca din anii de liceu sentimentul frustrant ca suntem pagubiti de un trecut glorios, pe care trebuia sa-l ascundem, ca suntem furati, in domeniul in care suntem si noi bogati, ca istoria noastra a fost rastalmacita, scrisa mereu de altii (mai ales de unguri si evrei), si foarte rar de romani. Ca s-au perpetuat neadevaruri strigatoare la cer despre noi, ca neam, intre neamurile lumii. As vrea ca descoperirea lui Zagorit sa intre in constiinta romanilor: am incredere mare, acum, in istoricii tineri de la Bucuresti. Iasul sta rau, Clujul aproape a disparut ca scoala istorica. Acum sper ca aceasta polemica sa resuscite interes din partea tinerilor istorici, iar cercetarile incepute de Zagorit sa se bucure de atentia cuvenita, sa nu aiba si acestea trista soarta a tablitelor de la Sinaia. De altfel, una dintre tablitele de la Sinaia infatiseaza o poarta falnica de cetate si conturul ei, ce se potriveste perfect cu conturul pentagonal al cetatii de la Subcetate. Cu aceasta tablita am si ilustrat, de altfel, cartea mea, editata anul trecut, intitulata “Hateg, adevarata Sarmizegetusa”.

Prof. Gligor Hasa - Deva - Piatra de sacrificiu (numita de localnici Patul Jidovilor) de la Sarmisegetusa – Subcetate

Am luat drumul pieptis, printre ciresi salbatici si ceri (stejari) tineri, am mers pe culmea valului de pamant ars, acoperit de licheni si muschi, ce inconjura cetatea, am urmarit santul de aparare, intrerupt acolo unde padurea facea zid natural de aparare, am vazut locurile unde erau portile de intrare in cetate, mi-am intins privirea pana la Portile de Fier ale Transilvaniei – Muntii Poiana Rusca, ce albastreau in zare, am vazut apa Streiului, Sargetia sacra a dacilor, am pipait stanca de sacrificiu, sub forma unui cap de taur, roasa de apele ce se scurg, de mii de ani, la poalele ei (numita de localnici si Patul Jidovilor, “jidov” fiind aici numele dat uriasilor despre care abunda legendele in zona), am calcat pietrele de rau care fusesera urcate acolo pentru a alcatui fundatii de case, ori ulite. Dar incredibile au fost nu doar toate aceste privelisti, ci si faptul ca, odata ajunsa sus, nu am mai simtit nici un fel de oboseala a urcusului, ci o pace launtrica, o serenitate m-a cuprins, de parca eram in fata unui lucru maret si coplesitor, iar aerul parea atat de curat si de tare, ca parca ma hraneam cu el, prin fiecare celula. Nu as mai fi plecat de acolo. Tintuita parca in pamant, simteam cum energia buna a locului urca prin toate fibrele fiintei mele. (Geologia demonstreaza ca aceste structuri megalitice, menhire, vestigii ale unor culte pagane, erau plasate in zone de inalta intensitate a energiilor telurice; multe catedrale gotice au fost ulterior construite pe locul acestor vechi altare, din aceleasi considerente.) Am facut restul drumului aproape zburand, fara nici cel mai mic semn de efort, cu sufletul preaplin de senzatia ca in locul pe care tocmai calcasem, se zamislea puterea dacilor, care-i purta in batalii si-i facea sa fie mereu invingatori. Multumiri ghidului nostru, artistul plastic Titus Blaj din Hateg, un pasionat al istoriei locului, care ne-a confirmat ca toti cei pe care i-a insotit acolo, istorici, turisti ori simpli curiosi, au avut acelasi sentiment coplesitor, calcand pe un pamant sacru, pe istoria noastra ingropata in adanc, al carei glas urca spre noi, din strafunduri. Cred ca e vremea sa se faca, in sfarsit, auzit!

SURSA: http://www.formula-as.ro/

atlantis

SEMNIFICAȚIA METAFIZICĂ A DURERILOR FIZICE

Durerile fizice afecteaza un numar alarmant de mare de oameni si, deseori, apelam la medicina clasica pentru a le trata. Insa, facand acest lucru, pierdem legatura cu intelepciunea straveche conform careia tot ce exista in planul fizic este doar o manifestare a ceea ce exista in planul metafizic.

Cand suntem raniti, intr-un mod sau altul, remediul nu este tot timpul intr-o pastila. Este o durere mult mai profunda. Corpul nostru fizic primeste un mesaj de la fiinta noastra metafizica, acolo unde se afla energia si spiritualitatea noastra. Deseori interpretam gresit aceste mesaje din planurile superioare si, in loc sa cautam adevarul mai adanc in interior, preferam sa cautam remediul in sursele externe, cum ar fi medicina moderna.

Medicina moderna trateaza durerea cu medicamente si operatii – se amortesc receptorii de durere din corp sau se inlatura complet un organ. Sunt si situatii in care aceasta abordare este pe deplin justificata si necesara, insa, de cele mai multe ori, durerea nu face decat sa ne spuna ca, undeva, in interior, este un dezechilibru.

“Spiritul este ceva ce nu poate fi definit, insa este un fenomen care poate fi studiat ca oricare altul,” explica dr L. H. Heyse-Moore, Director la Ospiciul St Joseph.

Dr. Susan Babel, psiholog specializat in depresiile cauzate de traume, a scris in “Psihologia Azi” (Psychology Today), “Studiile arata ca durerea cronica nu este cauzata numai de rani fizice, ci si de probleme emotionale si stres. Deseori, durerea fizica are rolul de a atrage atentia unei persoane ca are de rezolvat o problema de ordin emotional.”

Exista mai multe niveluri energetice asociate cu vindecarea holistica a unui individ – fizic, emotional, mental si spiritual. Daca suferi de oricare dintre urmatoarele dureri, foloseste aceste observatii generale pentru a incerca sa cauti vindecarea. Iti poti extinde capacitatea de intelegere dincolo de viata ta, pentru a intelege cum lipsa de armonie poate veni din lumea din jurul tau, fie ca este vorba de familie, comunitate, tara sau univers.

Cap

Dureri de cap: O durere frecvent intalnita la intreaga populatie, indica o indepartare de adevar, indiferent de forma sa. Medicina chineza sugereaza ca fiecare tip de durere de cap transmite un mesaj specific.

Vertex (crestetul capului): Crestetul capului reprezinta conectarea noastra cu spiritualitatea si starea de fericire sublima. Cand simtim durere in aceasta zona, inseamna ca suferim de indepartarea de divin.

Fruntea: Fruntea reprezinta intuitia, imaginatia, intelepciunea si abilitatea de a gandi si a lua decizii. Durerea in aceasta zona sugereaza o indepartarea de propria Fiinta Interioara.

Lobul temporal: Durerea de o parte si alta a capului este asociata cu o lipsa de curaj de a infrunta lumea. Migrenele, care de regula apar in jumatatea dreapta sau stanga a capului, sunt legate de o ruptura personala – refuzul de a privi in interior sau in jur. Durerile accentuate din spatele ochilor si sensibilitatea la lumina sunt asociate cu un numar de meridiane care traverseaza aceasta zona (conform medicinei chineze).

Lobul occipital: Durerea resimtita in spatele capului are legatura cu o situatie din trecut care nu este finalizata si iertata. Lobul occipital este considerata zona responsabila de experientele spirituale, iar durerea localizata aici apare ca urmare a refuzului de a privi in interior pentru a cauta adevarul suprem si intelegerea.

Spate

Coloana: Coloana este sistemul de sprijin cel mai important al corpului, iar durerea localizata la acest nivel, cauzata de o coloana deformata, de exemplu, arata o neimpacare cu drumul ales in viata, iar spasmele au legatura cu incapacitatea de a primi sprijin.

Umeri: Cand suntem coplesiti, deseori suntem incordati si umerii se contracta. Durerea care apare este cauzata de sentimentul de povara si raspundere, in special cand nu vrem sa ne asumam si sa depasim situatia. Medicina chineza crede ca spatele corpului este partea Yang – partea activa, agresiva, expusa. Ea reprezinta presiunea trecutului – a ceea ce a ramas in spate. Durerea de spate este un conflict nascut din refuzul de a trece peste si a merge inainte.

Zona centrala a spatelui: Aceasta zona face legatura dintre umeri si zona lombara si poate deveni vulnerabila din cauza unei tensiuni a umerilor. Greutatea responsabilitatilor poate fi intensificata in aceasta zona.

Zona lombara: Legata de sprijin – sprijin financiar, emotional din partea familiei si a prietenilor si sprijin divin – durerea din aceasta zona poate indica faptul ca ne-am asumat mai mult decat putem duce.

Coccis: Durerea de coccis arata teama de a cere ajutor, ca si cum am sta jos si ne-am plange de mila in loc sa ne ridicam si sa facem ceva.

Picioare

Solduri: Cand mergem, miscam intai soldul, apoi piciorul, iar durerea din aceasta zona poate arata ca o persoana inainteaza prea repede in viata. Soldurile sunt reprezentative pentru decizii, mai ales ca au legatura cu miscarea inainte. Trebuie sa te opresti, sa te uiti in jur si sa nu te grabesti cand decizi sa faci urmatoarea miscare.

Coapse: O zona de legatura intre solduri si genunchi, cei din urma reprezentand mandria, durerea la nivelul coapselor este legata de lipsa de dorinta si decizie de a progresa si de teama de esec.

Genunchi: Simbol al mandriei, durerile de genunchi arata refuzul de a ne recunoaste teama. Genunchii reprezinta in acelasi timp si umilinta, care este intelepciunea de a accepta o schimbare.

Gambe: Vazute ca o legatura slaba, gambele (in mare parte doar os) sunt componenta cea mai dura din corp, dar pot fi si foarte sensibile si se pot rupe usor. Cand avem dureri la gambe, poate fi vorba de o teama de viitor sau de dorinta de a merge mai departe.

Glezne: Reprezentative pentru flexibilitate, mobilitate si directie, durerea din aceasta zona este asociata cu refuzul de a merge inainte in fata unei schimbari.

Talpi: Simbol al conexiunii noastre cu Pamantul Mama, talpile dureroase indica relatia cu Mama, ruptura de cea care ne-a dat nastere.

Gat: Centrul comunicarii, al exprimarii sentimentelor si al adevarului, durerea in gat este semnul unui blocaj care impiedica exprimarea adevaratei identitati. Cand exprimam altceva decat simtim, cream o presiune la nivelul gatului, care favorizeaza aparitia durerii.

Piept/Sani: Simbol al hranei si alimentand relatia cu “respiratia vietii”, medicina chineza considera partea din fata a corpului, zona Yin. Durerea in piept este considerata o negare a menirii de a fi Mama/de a-i ingriji pe altii, inclusiv pe sine.

Plexul solar: Simbol al valorii de sine, increderii de sine si respectului de sine, durerea din aceasta zona reflecta conflictele din viata unei persoane. Centrat pe manie, Egoul Negativ domina sentimentul de incredere si il impiedica sa se manifeste.

Stomac: Stomacul reprezinta capacitatea de a digera schimbarea: idei noi si modalitati noi de a face lucrurile. Din punct de vedere metafizic, procesam conceptele noi la fel cum digeram mancarea. Inghitim ideea si absorbim ceea ce avem nevoie pentru a ne hrani. Asa cum mancam pentru a fi sanatosi, trebuie sa ne hranim si corpul metafizic tot zilnic. Durerea de stomac poate fi un indiciu al unei frici de ceva nou si incapacitatea de a accepta schimbarile.

Romanian Journal: OASPEȚI DRAGI DIN BISTRIȚA LA CENACLUL DIN NEW YORK

Este întotdeauna o mare bucurie şi, în acelaşi timp, o onoare să primim la cenaclul literar ”Mihai Eminescu” din marea metropolă americană New York oaspeţi dragi din patrie.

În seara zilei de vineri, 14 octombrie, la restaurantul Boon (fost Bucharest) din Sunnyside, s-a desfăşurat sesiunea specială a cenaclului la care au participat, ca invitaţi de onoare, trei reprezentanţi de frunte ai culturii din oraşul ardelenesc Bistriţa: Dorel Cosma, Elena M.Cîmpan şi Menuţ Maximinian.

Preşedintele cenaclului, prof. dr. Theodor Damian, a urat oaspeţilor bun venit în mijlocul iubitorilor de cultură din New York şi a evocat deosebita ospitalitate cu care a fost primit în Bistriţa, unde lansase revista ”Lumină Lină”.

În cadrul acestei sesiuni speciale de cenaclu, au fost lansate cărţile: ”Bistriţa în revoluţie” şi ”Bilet de călătorie” de Dorel Cosma, ”Poezia noastră cea de toate zilele” de Elena M. Cîmpan şi ”Muchia dealului” de Menuţ Maximinian. De asemenea, a fost prezentată revista ”Conexiuni” editată de Centrul Cultural Municipal Bistriţa şi ”Bistriţa culturală”, suplimentul revistei ”Conexiuni”.

Despre cărţile și revistele lansate au vorbit cu admiraţie preşedintele cenaclului, scriitorul Theodor Damian, prof. Mariana Terra, editor al ziarului ”Romanian Journal”, şi prof. univ. Valentina Ciaprazi.

Distinşii noştri invitaţi au prezentat aspecte semnificative din multilaterala şi rodnica lor activitate pusă în serviciul iubitorilor de cultură de pe întreg cuprinsul României.

Din partea Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă̆ ”Capela Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din New York, a Cenaclului Literar ”Mihai Eminescu”, a revistei ”Lumină Lină”, (Gracious Light) din New York, domnul Theodor Damian a înmânat DIPLOMA DE EXCELENŢĂ fiecărui invitat de onoare din această seară ”pentru merite deosebite în activitatea internaţională de promovare a valorii culturii și spiritualităţii neamului românesc”.

Duminică, 16 octombrie, oaspeţii noştri au participat la slujba religioasă oficiată de preotul-paroh Theodor Damian în biserica ”Sf. Apostoli Petru&Pavel” din Astoria, Queens, după care, în sala socială, invitaţii au vorbit despre cultura românească şi au citit din creaţia personală.

Am solicitat domnului prof.dr. DOREL COSMA câteva opinii despre românii din New York pe care i-a cunoscut și despre activitatea sa în ţară şi în străinătate, având în vedere faptul că dânsul este preşedintele Uniunii Mondiale de Folclor şi director al Centrului Cultural Municipal ”George Coşbuc” din Bistriţa.

”Mă̆ bucur enorm că am putut veni în New York şi este pentru mine o reală încântare că am cunoscut români care respectă tradiţia, care îşi respectă etnia şi care se mândresc că sunt români. Am fost în multe ţări, am dus solia neamului românesc, tradiţiile noastre populare şi pot spune în deplină cunoştinţă de cauză că m-au impresionat românii de aici. Iar Statuia Libertăţii este un semn al faptului că în multiculturalismul şi multietnicismul din New York, românii au locul lor bine stabilit ca o comunitate unită, într-o ţară în care sunt cu adevărat liberi. Datorită ospitalităţii deosebite a preotului Theodor Damian, datorită doamnei Nicole Smith și domnului Mircea Ghiţă, care ne-au însoţit în multe vizite prin oraş, am văzut puncte de larg interes din New York. Am fost în centre-cheie din Manhattan, am vizitat o gospodărie americană, o fermă din Upstate New York, am văzut de aproape Statuia Libertăţii şi multe alte obiective turistice deosebite din acest imens oraş. Mă întorc acasă cu un bagaj de impresii pozitive puternice pe care voi încerca să le prezint în scris, apoi la radio şi la postul de televiziune. Vă mărturisesc că rar am întâlnit atâta grijă pentru oaspeţi, atât de caldă prietenie ca cea simţită la dumneavoastră aici, în New York. M-am simțit şi mă simt ca acasă şi este minunat. Îmi pare rău că trebuie să mă întorc acasă în această seară, dar duc cu mine bucuria de a fi întâlnit români de calitate, români care se mândresc cu etnia lor şi care transmit dulcele grai românesc copiilor şi nepoţilor lor”.

Iată̆ un citat din poezia ”Emoţie”, inclusă̆ în cartea ”Biletul de Călătorie” al poetului Dorel Cosma:

”Energii interioare,

influenţe misterioase.

Devii sau te pierzi

în voinţa latentă

ce se unduieşte alene.

Un suflet de vânt

Sporeşte tăcerea

Exploziilor ascunse,

se zguduie

din temelii

întreaga esenţă.”

Doamna ELENA M. CÎMPAN şi-a exprimat bucuria de a fi cunoscut români de calitate în New York și este impresionată de activităţile pe care aceştia le desfăşoară:

”În comunitatea româno-americană de aici, dumneavoastră clădiţi, cărămidă cu cărămidă, edificiul spiritual al neamului, amintindu-ne de inegalabilul Eminescu. Daţi-mi voie să transmit mesajul meu de suflet către toți românii iubitori de cultură din New York. Continuaţi să creaţi şi să apreciaţi cultura română, ţineţi- vă aproape de ţară, fiţi la curent cu ce se întâmplă acolo. Multitudinea cărţilor și a revistelor este o bucurie, căci în acest fel putem alege. Fiţi mândri că aveţi o personalitate marcantă, cum este domnul Theodor Damian, care vă coordonează multiplele activităţi culturale de aici. M-aţi impresionat prin faptul că participaţi cu bucurie la evenimente literare şi că nu vă uitaţi limba şi cultura, deşi vă aflaţi la mii de kilometri de ţara natală.”

În cartea dânsei, ”Cabina de probă” (volum de proză scurtă), la început, este prezentat crezul autoarei în valoarea scrisului: ”Sunt note şi acorduri care vin dinăuntru. Sunt piese ale unei memorii încă tinere. E oglinda în care mă recunosc. Prozele sunt uş̦oare ca un pahar cu apă. Sunt rare însă şi aşteptate în deşert. Puştiul din noi, din voi, are nevoie, pe o etajeră, şi de această carte. Vitală. Fără ea aş fi mult mai tristă. Cu ea veţi avea porţia de singurătate, fără aer fresh, fără amintire. Ai fost cu mine, Tu, cel din nori. Când te voi întâlni, îţi voi da un autograf. Fără tine, Divinule, n-aş fi simţit înaripare. N-aş̦ fi trăit de mii de ori acelaşi rând. Viaţa mea a fost mult mai bogată în cărţi.

N-am mânuit existenţa așa cum aş fi vrut. Am fost, în schimb, în cărţile mele, stăpân”. Din volumul de poezii ”Lăcrămioare de zăpadă” a doamnei Elena M.

Cîmpan:

”tu eşti istoria mea

şi eu sunt poezia ta

aşa cum

eu aş fi istoria ta

şi tu poezia mea

din cărţi de lut

de la-nceput

şi poate că cineva

într-o viitoare zi

va mai scrie

o istorie a poeziei

sau

o poezie a istoriei.”

(Poezia istoriei)

Ziaristul MENUȚ MAXIMINIAN a fost bucuros să ne împărtăşească opinia sa despre New York și despre românii pe care i-a văzut aici.
”M-am simțit foarte bine. Am cunoscut români veniţi în America din diferite zone ale ţării. Când am trecut Oceanul, am fost emoţionat pentru că̆ nu ştiam ce ne va aştepta în New York. Norocul nostru este că am venit la a doua familie, la ”familia de duminică”, cum îi spuneţi dumneavoastră. M-a impresionat să aflu că vă întâlniţi în fiecare duminică, la biserică, că aveți cenaclu, cum a fost acela de vineri în care ne-aţi prezentat pe noi şi o parte din cărţile noastre. M-am bucurat că m-am întâlnit şi cu colegi jurnalişti de aici. Am citit două ediţii ale ziarului ”Romanian Journal” şi mi-a plăcut mult faptul că̆ aveţi întotdeauna articole despre comunitatea româno-americană din New York şi din alte state ale Americii. De asemenea, am văzut că prezentaţi cu mare grijă situaţia din ţară şi din lume. Vă felicit şi îl felicit pe directorul ziarului, domnul Vasile Bădăluţă, pe care l-am cunoscut, vă felicit pentru că scoateţi în evidenţă ce are mai bun românul. Eu lucrez ca redactor la ziarul ”Răsunetul” și în curând se vor împlini 200 de ani de la naşterea lui Andrei Mureşanu, autorul poeziei Imnului naţional. Vom organiza manifestări importante cu acest prilej. Am văzut atât de multe în acest scurt sejur american, încât pot spune că m-am încărcat sentimental pe viaţă. De la noi din ţară, America este privită ca un miraj, un vis peste Ocean. Mulţi români şi-ar fi dorit, şi-ar dori să se stabilească aici. Dar în acelaşi timp, cred că există şi un miraj pentru Europa, căci mulţi americani s-au stabilit acolo şi apreciază cultura, istoria milenară de acolo. Vreau să vă spun că am fost impresionat şi de faptul că americanii care m-au întrebat de unde sunt şi le-am spus că sunt român din Transilvania, mi-au spus că ştiu de Dracula, de Nadia Comăneci, de Ilie Năstase, de Gheorghe Hagi… Daţi-mi voie să vă felicit pe dumneavoastră  ziariştii, pentru munca pe care o faceţi cu pasiune şi pentru strădania de a păstra şi transmite tradiţiile noastre”. Din poezia ”Dincolo”, inclusă în volumul ”Muchia malului” a lui Menuţ Maximinian:

”Căutările

Au trecut gardul.

Peste stânci

E viaţa albastră.

Dacă mergi

Dincolo de cărări,

Întâlneşti oameni.

Dacă vrei,

Dincolo de viaţă

Îţi găşeşti calea.”

Prezenţa a trei dintre cei mai apreciaţi oameni de cultură din Bistriţa-România a fost o sărbătoare pentru membrii comunităţii româno-americane din New York. Mulţumim mentorului de gând şi simţire românească, domnului Theodor Damian, datorită căruia am avut plăcerea şi onoarea de a face cunoştinţă cu oameni de valoare ai unui neam de valoare. Căci întâlnirile din cadrul cenaclului literar ”Mihai Eminescu”, de la slujbele religioase din biserică, discuţiile bilaterale, toate aceste manifestări culturale de excepţie ne fac mai puternici, mai buni, mai mândri de etnia noastră milenară.

prof. Mariana Terra foto: Alex Marmara

Romanian Journal •  New York

prof. Mariana Terra foto: Alex Marmara

img20161015060749_1 k0a9606_0 k0a9613 k0a9619_0

REVISTA CONEXIUNI ŞI SCRIITORII BISTRIȚENI, LA NEW YORK

În organizarea Cenaclului literar “Mihai Eminescu” și a revistei “Lumina Lină” din New York a avut loc lansarea revistei “Conexiuni” a Palatului Culturii Bistrița şi a cărţilor scriitorilor bistrițeni.
Prof. dr. Dorel Cosma a prezentat pe larg activitatea culturală de la Palatul Culturii, oferind celor prezenţi revistele “Conexiuni”, “Bistriţa Culturală” şi “Stagiunea Culturală 2016″. Despre cărţile bistriţenilor Dorel Cosma, Elena M. Câmpan, Menuț Maximinian au vorbit Mariana Terra – redactor şef “Romanian Journal”, prof. univ. Valentina Ciaprazi-La Guardia College New York şi preşedintele cenaclului pr. prof. univ. dr. Theodor Damian.
Scriitorii bistriţeni au citit din cărţile lor, au oferit autografe şi cărţi prietenilor, jurnaliştilor şi scriitorilor americani.
Preşedintele Cenaclului a mulţumit delegaţiei bistriţene şi, în semn de respect pentru activitatea desfăşurată, a înmânat Diplome de Excelenta celor 3 membri ai delegaţiei bistriţene.
Evenimentul a continuat cu un dialog pe teme literare şi culturale, subliniindu-se începutul unei colaborări în diverse domenii artistice între Bistriţa şi New York, aşa cum şi-au manifestat dorinţa gazdele şi oaspeţii.
Programul delegaţiei continuat cu alte manifestări planificate şi organizate de pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, preşedintele Cenaclului literar “Mihai Eminescu” și al revistei ”Lumina Lină” din New York.

img20161015021403 img20161015060749 k0a9606 k0a9619

SCRIITORI BISTRIȚENI , ÎN MIJLOCUL TRADIȚIILOR AMERICANE

Halloween reprezintă pentru americani un moment important din tradiţiile specifice pregătite şi sarbătorite de sute de ani. Prin amabilitatea scriitorului Theodor Damian, delegaţia din Bistriţa, formată din Dorel Cosma, Elena M. Câmpan şi Menut Maximinian, a avut bucuria să vadă la faţa locului aşezări americane ornate cu elemente specifice acestei sărbători: bostani, costume de vrăjitoare, fantome şi oameni nerăbdători să întâmpine “spiritele” Halloween-ului. De la grădinile personale, la străzi, vitrine, parcuri, instituţii, până la atmosfera generală, senzaţia este de preocupare atentă asupra fiecărui detaliu care simbolizează un fenomen precreştin.
Cu o lună înainte de sărbătoarea efectivă, 31 octombrie, americanii se pregătesc intens de Halloween.
Însoţiţi de către Theodor Damian, cei 3 scriitori bistriţeni au trecut celebrul Brooklyn Bridge şi apoi pe Verazzano Bridge, prin Staten Island spre New Jersey, după care au mers spre ” Up- state” New York, ajungând la două aşezări tipic americane: Tarrytown şi Sleepy Hollow, unde au admirat varietatea decorului special pregătit de Halloween.

 img6921

img20161016003234 img20161016010617

TRUPA ”X-STYLE KIDS”, DESEMNATĂ CÂȘTIGĂTOAREA ACESTEI EDIȚII DE ”NEXT STAR”

Au impresionat în SUA cu mişcările lor, iar de această dată i-au dat pe spate pe juraţii de la “Next Star”. Trupa “X Style Kids” din Arad merge mai departe în competiţie.

Au făcut show exploziv iar asta i-a transformat în preferaţii juriului, care în unanimitate i-au declarat câștigătorii ediției din această săptămână.

Impresionat de prestația lor, CRBL îi invită să fie alături de el, pe 21 noiembrie, la Sala Palatului, la ultima apariție pe scenă a trupei Simplu. “În primul rând, felicitări coregrafului. În al doilea rând, voi aţi fost foarte buni, aşa că veţi dansa alături de mine la Sala Palatului”. 

Pepe: “Am văzut un moment wow. Coregrafia foarte bună, sincron, studiu mult. Mi-a plăcut”.

Dorian: “Mi-a plăcut foarte mult. Aţi dansat cu energie, cu suflet, un super sincron”.

Şi Alina a fost impresionată de micuţii dansatori aşa că le-a dat şi ea steluţa verde.

Dacă ți-a plăcut, votează și tu concurentul printr-un SMS la 1272 (cost 0.6 Euro tva inclus) cu textul „X-STYLE”, ca să ajungă în finala de popularitate. Câștigătorul va fi anunțat la „Neatza cu Răzvan și Dani”.

14650529_1510300195663163_5848191087742193577_n 14721687_599390566911118_283352504787018483_n 14724648_1114934638596971_579467865207114708_n

CENACLU LITERAR LA NEW YORK CU SCRIITORII DOREL COSMA, ELENA M. CÎMPAN ȘI MENUȚ MAXIMINIAN

Cenaclul Literar “Mihai Eminescu” și revista ”Lumina Lină” din New York - Director Theodor
Damian și redactor-șef M. N. Rusu – anunță că astăzi, 14 octombrie 2016 de la ora 7:00 PM, va avea loc lansarea de carte a scriitorilor bistrițeni, care vor lansa la New York următoarele volume:

”Bistrița în revoluție”  și ”Bilet de călătorie” de Dorel Cosma, ”Poezia noastră cea de toate zilele” de Elena M. Cimpan, ”Muchia malului” de Menuț Maximinian și se va lansa de asemenea revista Centrului Cultural Municipal ”G. Coșbuc” din Bistrița,  ”Conexiuni”.

Evenimentul va avea loc la restaurantul Boon (fost Bucharest), 40 Street cu Queens Blvd., Sunnyside, New York, după cum ne informează chiar directorul evenimentului Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian.

14591595_1112167942211758_2192537934240401727_n 14657538_1112181395543746_3406883695257012986_n img20161011220857

BOB DYLAN, PRIMUL MUZICIAN DIN ISTORIE DISTINS CU PREMIUL NOBEL

La 13 octombrie 2016, celebrul muzician american Bob Dylan a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură pentru “crearea unor noi expresii poetice în marea tradiție a muzicii americane”.

Marele muzician Bob Dylan (Robert Allen Zimmerman), în vârstă de 75 de ani, s-a născut în Duluth, Minnesota, SUA, la 24 mai 1941. A crescut în Hibbing, Minnesota, de la vârsta de 6 ani. A învățat să cânte la chitară și muzicuță, punând bazele unei trupe rock&roll numită Golden Chords, în perioada în care se afla în liceu, pe care l-a absolvit în 1959, după care a început să studieze arta la University of Minnesota din Minneapolis.

A început să cânte piese prin cafenele de când se afla încă în colegiu, sub numele Bob Dylan, luându-și numele de la poetul Dylan Thomas. Inspirat de Hank Williams și de Woody Guthrie, Dylan a început să asculte blues. A petrecut vara anului 1960 în Denver, unde l-a cunoscut pe cântărețul blues Jesse Fuller — cel care și-a pus amprenta asupra stilului componistic și de chitarist ale lui Dylan, potrivit site-ului www.bestmusic.ro.

Dylan a ajuns în New York în ianuarie 1961, impresionând comunitatea folk din Greenwich Village. A început să-l viziteze pe idolul său, Guthrie, când acesta se afla în spital. Tot atunci l-a întâlnit pe John Hammond (Columbia Records), care l-a ajutat să lanseze, în martie 1962, primul disc — o compilație de piese folk și blues. Un an mai târziu, a compus un număr impresionant de cântece, majoritatea cu mesaj politic. Unele dintre acestea au fost incluse pe al doilea disc — ”The Freewheelin Bob Dylan”. Albumul a avut un impact major asupra comunității folk din Statele Unite, mulți interpretând cover-uri după aceste melodii. Dintre aceștia, cei mai importanți au fost Peter, Paul & Mary, care au transformat melodia ”Blowin in the Wind” într-un mare hit al anului 1963.

Inspirat de poeți, precum Arthur Rimbaud și John Keats, versurile sale au căpătat o caracteristică mai literară și evocativă. A început să își extindă granițele muzicale, adăugând mai mult blues și R&B pieselor sale. ”Another Side of Bob Dylan” (vara lui 1964) reflecta toate aceste schimbări.

Turneul din 1965 a constituit principala sursă pentru documentarul ”Don’t Look Back” al lui D. A. Pennebaker. Dylan va capta atenția fanilor muzicii pop în vara aceluiași an, când single-ul ”Like a Rolling Stone” a ocupat locul 2. Peste 100 de artiști au interpretat cover-uri după creațiile sale în anii ’64 — ’66, înregistrând, în 1966, peste 10 milioane de discuri vândute în întreaga lume, precizează bestmusic.ro.

În toamna anului 1965, Dylan angajează trupa Hawks, care realizase backing pentru Ronnie Hawkins. Hawks și-au schimbat numele în Band în 1968, devenind cea mai cunoscută trupă de backing a lui Dylan. La 29 iulie 1966, Dylan are un accident de motocicletă în apropierea casei sale din Woodstock, New York, suferind traume la nivelul vertebrelor gâtului. La câteva luni după accident, Dylan s-a retras împreună cu Band și au înregistrat câteva demo-uri, surprinzând prin versurile directe și sound-ul înclinat mai mult spre blues, heavy country și folk. Câteva dintre acestea au apărut în 1975, pe albumul dublu ”The Basement Tapes”.

Revenirea artistului, după perioada de recuperare în urma accidentului, în decembrie 1967, cu ”John Wesley Harding”, a fost o surpriză pentru public, piesa devenind un hit și ajungând pe locul 2 în SUA și pe prima poziție în Marea Britanie.

În 1972, începe cariera de actor, interpretând rolul lui Alias în ”Pat Garrett and Billy Kid” (regia Sam Peckinpah — 1973). Tot el a compus și soundtrack-ul filmului, cuprinzând cântecul ”Knockin’ on Heaven’s Door” — cel mai mare hit al său după ”Lay Lady Lay”. Soundtrack-ul a fost ultima lansare, pe care Dylan a avut-o în colaborare cu Columbia, ulterior semnând cu David Geffen (Asylum Records).

Albumul ”Blood on the Tracks” (1975) a fost privit de critici ca o întoarcere la adevărata sa valoare, ajungând al doilea ”number one” al său. Urmează megaturneul ”Rolling Thunder Revue”, în timpul căruia va lansa ”Desire”. Tot acum apare și piesa ”Hurricane”.

La sfârșitul lui 1978, Bob Dylan a declarat că s-a ”născut din nou” creștin, lansând ulterior o serie de albume cu muzică religioasă. În 1983, a revenit cu înregistrarea ”Infidels” — un succes major.

În anii ’90, Dylan s-a împărțit între concertele live și pictură. În 1992, apare albumul ”Good As I Been to You”, o colecție de cântece tradiționale folk. Albumul ”Time Out of Mind” (1997) a fost triplu premiat cu Grammy, la categoriile ”Albumul anului”, ”Cel mai bun album de folk contemporan” și ”Cel mai bun vocalist rock”.

În anul 2000, a primit Polar Music Prize al Academiei Regale de Muzică a Suediei, premiu considerat ca fiind premiul Nobel în muzică. În același an, melodia sa “Things Have Changed”, care apare pe coloana sonoră în filmul ”Wonder Boys”, va câștiga Globul de Aur și Oscarul pentru cea mai bună melodie, potrivit site-ului www.cinemarx.ro.

În 2003, participă ca scenarist, actor și autor al muzicii în lung-metrajul ”Masked and Anonymous”. Cântecul său, “He was a friend of mine”, compus pentru Willie Nelson, va fi inclus de BSO în filmul “Brokeback Mountain”. Doi ani mai târziu, în 2005, cu ocazia lansării documentarului lui Martin Scorsese, “No Direction Home”, a apărut pe piață ”The Bootleg Series, Vol. 7”, care conține coloana sonoră și alte câteva melodii inedite.

Publicarea primului volum al memoriilor sale, ”Chronicles, Vol. 1”, a fost cartea cea mai vândută timp de 19 săptămâni în SUA. În august 2006, lansează ”Modern Times”, album cu 19 cântece noi care au ajuns în vârful topurilor în SUA și în numeroase țări din Europa.

În iunie 2007, Bob Dylan a primit Prince of Asturias Awards. La 1 octombrie, același an, Columbia Records a lansat ”Dylan”, un triplu album, unde sunt strânse cele mai bune melodii din întreaga sa carieră muzicală, precizează cinemarx.ro. La sfârșitul anului 2007, Dylan a înregistrat o versiune a melodiei “A Hard Rain’s A-Gonna Fall”.

Anul următor, Ace Records a lansat ”Theme Time Radio Hour With Your Host Bob Dylan”, un album cu 50 de piese. La 7 aprilie 2008, Bob Dylan a primit o mențiune specială a Pulitzer Prize Special Citations and Awards pentru profundul impact pe care l-a avut în muzică și în cultura nord americană, marcat prin compoziții lirice și cu o extraordinară putere poetică. În aceeași lună, Simon & Schuster confirma că Dylan lucrează la a doua parte a cărții ”Chronicles, Vol. 1” și a cărei publicare va putea fi posibilă la sfârșitul anului, conform cinemarx.ro.

În 2009, Dylan a relansat ”Together Through Life”, care a intrat din start în topurile britanice și americane. În 2012, a lansat albumul al 35-lea din carieră, ”Tempest”. În același an, a primit Presidential Medal of Freedom, precizează www.britannica.com.

SURSA: AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Irina Giurgiu)
bob-dylan-840x500