24/06/2017

ANIVERSAREA CENACLULUI ROMÂNESC “MIRCEA ELIADE” DIN DENVER, COLORADO

Abia s-au stins acordurile Periniței cu care s-a încheiat elegantul revelion organizat în sala socială a Bisericii „Sf. Dimitrie cel Nou” de lângă capitala statului Colorado al Americii, că forfota pregătirilor anunța în 8 ianuarie  2017 prima reuniune culturală a Cenaclului “Mircea Eliade” în noul an.  Ing. dr. Răzvan Sîrghie a pregătit o prezentare în power point a activității Cenaclului, acum când tocmai se împlinesc cinci ani de când profesorii Sebastian Doreanu și Simona Sîrghie, împreună  cu preotul Ioan Bogdan,  au pus bazele noii structuri culturale din dorința de a întreține interesul pentru literatura, istoria și, în general,  pentru  cultura și arta noastră națională. Așa cum anunța afișul manifestării, invitatul special era doamna  conf. univ. dr. Anca Sîrghie, sosită de la Universitatea “Alma Mater” din Sibiu și care tocmai povestea cu încântare cât de frumoase au fost Sfintele Sărbători de Iarnă în această comunitate a conaționalilor noștri, care, vestimentați în costume naționale, timp de câteva zile, au trecut  cu colindul pe la casele celor dornici să-i primească, așa cum cere tradiția. Fără precedent a fost și spectacolul artistic al copiilor de la Școala duminicală în ziua de Crăciun când doamnele  Bianca Bogdan, Lavinia Ball, Simona Sîrghie și Geta Popa au pregătit în detaliu  sceneta susținută de vreo 30 de copii, actanți cărora Moș Crăciun le-a adus daruri desfătate.

     Tot de la Școala duminicală la primul cenaclu al noului an copiii Sabrina Miklos, Paula Maxim și Daniel Bogdan au recitat versuri din poeziile lui Mihai Eminescu, spre emoția asistenței. Tema conferinței anunțate a fost “Mihai Eminescu și “fratele lui mai mic”, Lucian Blaga”, titlu care a stârnit curiozitatea participanților prin ineditul ideii, după cum remarcase directorul Sebastian Doreanu, dând cuvântul oaspetelui sibian. Anca Sîrghie a atribuit sintagma “fratele mai mic”, Lucian Blaga, tocmai poetului de la Lancrăm, care atunci când era întrebat de prieteni de ce nu se consideră o personalitate mai valoroasă decât Mihai Eminescu, pentru că a creat un sistem filosofic bine structurat, este cel mai mare dramaturg expresionist al culturii române și a publicat numeroase cicluri de poezie, el răspundea imperturbabil că se socotește nu altceva, ci doar “fratele mai mic al lui Eminescu”.

  Conferențiarul a precizat că între Eminescu și Blaga, cei doi poeți-filosofi, există niște apropieri de biografie artistică, de la copilăria rustică la paradigma germană a formării lor și atracția  pentru mitul autohton, cronotopul eminescian fiind Dacia, iar Blaga pivotând pe conceptul de “țară”. După ce au debutat amândoi la vârsta de 15 ani, atât Eminescu cât și Blaga au întocmit câte o culegere de folclor pentru uz personal, semn al înțelegerii  tezaurului de frumuseți pe care îl cuprinde lirica populară.

Admirația  mai tânărului Blaga față de personalitatea lui Eminescu nu s-a manifestat ca o atitudine abstractă de prețuire. Dimpotrivă! Putem afirma că nimic nu a lipsit din arsenalul blagian al admirației față de “fratele său mai mare” în ale poeziei românești, Mihai Eminescu, pe care l-a editat, l-a tradus în limba germană, gest artistic pentru care în 1935 i se oferă Premiul Hamangiu din partea Academiei Române. Blaga l-a apărat polemic pe Eminescu împotriva primului  denigrator, Alexandru Grama de la Blaj, așa cum în timp nu au făcut decât Șerban Cioculescu și D.R.Popescu. Nu mai puțin, Blaga l-a apreciat pe Poetul-Luceafăr în studiile sale, ca și la date calendaristice sărbătorești ori în discursuri solemne. Atunci când răspunde  la discursul  de recepție al lui N. Crainic primit în Academia Română în 22 mai 1941, Blaga apreciază că “legăturile gândirismului, zic, cu  trecutul, se trag de la marele copac: Eminescu”.Tot în acel discurs revine asupra ideii, trimițând la versul “povești și doine, ghicitori, eresuri”. Este o dovadă că Lucian Blaga îl purta pe Eminescu în suflet, ca permanent reper. În concluzia conferențiarei sibiene, Lucian Blaga a adus o contribuție substantială la susținerea lui Eminescu, apărat cu instrumentele fabulei-pamflet și promovat într-o diversitate impresionantă de forme, cum prea puțini dintre urmașii lui au făcut-o.

    Intrând pe un teren al speculației ideatice, Anca Sîrghie a apreciat că succesiunea Eminescu-Blaga și continuitatea lor era una legică. Dacă finalul secolului al XIX-lea este așezat sub strălucitul triumf eminescian, atunci Blaga va strălumineze anul 1919 cu dublul lui debut, cel poetic cu Poemele luminii și ca filosof cu  aforismele intitulate Pietre pentru templul meu, admirabil primit de presa culturală a momentului, care vede în el un tânăr ardelean care “înalță brațe de energie spre tainele lumii”.

     Eminescu și Blaga au fost doi excepționali creatori de limbă românească, tocmai pentru că au înțeles importanța ei. Despre această zestre încredințată de înaintași, respectiv de poeții “ce-au scris o limbă ca un fagure de miere”, Eminescu va aprecia că ea este ”măsurariul civilizației unui popor”, socotind că “Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră“, ea dezvoltând cugetarea neamului care o vorbește. La rându-i, L. Blaga  definea limba drept ”întâiul  mare poem al unui popor.“ Plămădind-o, fiecare dintre cei doi poeți a zămislit universul lui liric inconfundabil, pentru că ei au fost înzestrați cu o vocație creatoare, au avut sensibilitate la misterul cosmic, la esențele de adevăr ale mitului, iar saltul pe care l-au marcat, glisând de la sensul propriu la cel figurat, metaforic, al cuvântului românesc, susține revoluția  la care au supus ei graiul strămoșesc. De acolo de unde îşi trimite razele spre noi, românii de pe diferite meridiane ale Terrei la început de secol XXI, Eminescu ne priveşte îngăduitor, ştiind că versul său ne poate oblădui rănile sufletului, ne este imbold în luptele cotidiene, iar cuvântul său de publicist al secolului al XIX-lea este şi astăzi mai actual ca niciodată. Călin Georgescu, director executiv ONU, într-un interviu recent nu ezită să-l considere pe Eminescu “ cel mai mare om politic al națiunii române.”

     Dacă întoarcem faţa de la marele Emin, avem numai de pierdut, pentru că ne vom lipsi de o pildă sublimă, cea mai înaltă în slovă românească,  de  a trăi pentru un ideal  de nobilă demnitate. Aşa  este admiraţia pentru natura izvoarelor  și a lacurilor cu nuferi din Povestea codrului, Lacul, Freamăt de codru  şi a malului de mare din Mai am un singur dor. Eminescu a pictat în cuvânt poezia  codrilor de aramă în Călin-file de poveste şi a cerului cu luna-regină și cu  luceferi din elegia Melancolie, alături de iubirea ca “floare albastră”, înţeleasă în complexa ei accepţie de  “dulce durere”. Nimeni nu ne-a apropiat ca Eminescu  de patria identificată cu limba “ca un fagure de miere” şi nu  a cultivat în conştiinţele celor tineri  admiraţia pentru un trecut dramatic, în care el vedea înaintând “falnic armia română” în înfruntările cu cotropitorii de veacuri din Scrisoarea III. Lecţia existenţială a versului eminescian  din Scrisoarea I și din Luceafărul te îndeamnă şi astăzi  să rămâi  “privitor ca la teatru”  din Glossă în faţa degringoladei  groteşti a politicului şi să trăieşti având în faţă “de-a pururi  ziua cea de azi”, care este în orice timp  şi indiferent de generaţie  pivotul tuturor împlinirilor tale.

    În mod cert, posteritatea a așezat altfel valoric pe cei doi creatori de geniu, căci ceea ce a însemnat Mihai Eminescu pentru lirica românească a secolului al XIX-lea, va fi Lucian Blaga pentru secolul XX. Ca două entități distincte și creatori singulari care au ridicat prin forță metaforică spiritualitatea românească la nivelul valorilor universale, ei au avut clare apropieri elective, iar “frate mai mic” a fost Lucian Blaga numai ca așezare calendaristică. Ei s-au născut poeți, cultura fiind mediul lor de viață. Despre Eminescu, G. Călinescu afirma că este ”cel mai cult dintre poeții noștri, cu cea mai ridicată putere de folosire (creatoare) a tuturor factorilor de cultură.” Ei au provocat o revoluție metaforică, făcând posibilă, prin deschiderea creată, evoluția ulterioară a lirismului românesc. În marea trecere spre eternitate, romanticul Eminescu, acel “fulger neîntrerupt“luminând “calea timpilor ce vin”  și expresionistul Blaga, căutătorul de „stele-n apă”, stau cu cinste alături, frați legitimi ai aceleiași mame, marea Poezie.

    După o conferință densă ca documentare, susținută de 25 note bibliografice, conferință ascultată cu o atenție încordată și aplaudată de asistență, a venit momentul recitalului interactiv, care a pus în lumină preferințele membrilor cenaclului pentru versurile celor doi poeți. S-a cântat Sara pe deal cu întreaga asistență, s-au recitat versuri din memorie, căci doamna profesoară Elena Vasiliu știe și la vârsta înaintată pe care a împlinit-o, chiar trăind departe de țară, textul poeziei “Veniți după mine, tovarăși” de L.Blaga, poezie pe care a și interpretat-o pentru a atrage atenția participanților asupra frumuseții ei. Participanții de toate vârstele au citit versurile lor preferate, vârstnicii dovedind o pasiune ce pare că nu s-a clintit întreaga lor viață pentru poeziile eminesciene, care le pot alina și astăzi nostalgiile și neliniștile. Recitalul de poezie a fost susținut de Georgeta Popa,  Natalia Maxim, Pr. Ioan Bogdan,Monica Doreanu, Simona Sîrghie și Patricia Bratulescu.

    Domnul Mircea Fotino și-a amintit răstimpul celor aproape cinci decenii, când el cu soția erau singurii români din Denver și se bucură să vadă ce oază de cultură s-a creat în ultimii 5 ani prin activitatea cenaclului, la care sunt invitați scriitori locali sau sosiți din țară. Directorul Cenaclului, Sebastian Doreanu, intervenind ca mare iubitor și cititor împătimit de carte, a ținut să menționeze că Anca Sîrghie, căreia i se datorește ideea înființării acestui cenaclu,  a lansat în cei 5 ani volume foarte interesante, ca Aurel Cioran, fratele fiului risipitor și Dăltuiri,  de Radu Stanca, ambele îngrijite ca ediții împreună cu Marin Diaconu și publicate în 2012. Au urmat  cele două volume intitulate “Radu Stanca. Profil spiritual”, editate în aceeași colaborare după 3 ani, iar în 2016 Anca Sîrghie a semnat noua carte „Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai”. Cenaclul se mândrește cu faptul că a găzduit toate aceste lansări.

   Autoarea însăși a luat cuvântul spre a explica de ce primele lansări ale cărților ei recente s-au făcut la Cenaclul Românesc “Mircea Eliade “ din Denver și nu în țară, cum ar fi fost firesc. Efortul repetatelor corecturi ale unei noi cărți, suprapus peste examene cu studenții de la facultate și  cu scoaterea revistei  academice“Lumina slovei scrise”, ajunsă în prezent la al XVIII-lea volum, unde este singurul redactor ( “one man show“, cum spunea Nicu Băciuț despre revista lui scoasă la Tg. Mureș în aceleași condiții) făceau ca editorul să-i aducă prima tranșă exact în preziua plecării spre Denver. Bucuria de a vedea noua carte a determinat-o pe Anca Sîrghie, de fiecare dată, să accepte ca lansarea să înceapă tocmai la Munții Stâncoși, nu acasă, la Sibiu. Cea mai mare surpriză s-a produs tocmai în primăvara trecută, când Anca Sîrghie se afla în America, dar a aflat că “Lucian Blaga și ultima lui muză”, apărută în 2015, obținuse Premiul “Octavian Goga” la filiala sibiană a Uniunii Scriitorilor din România, ceremonie la care autoarea nu a avut cum să participe. Din păcate!

    Florina Opran și-a amintit cum a lansat cartea ei memorialistică Sub cortina de fier și după căderea ei, iar acum a evocat anii ei de carieră biblioteconomică la București, când a contribuit la stucturarea unor volume ale ediției de “Opere” ale lui Mihai Eminescu.

În calitatea ei de director al Cenaclului, profesoara Simona Sîrghie  a amintit alte evenimente importante din cei 5 ani de activitate aniversați, ea referindu-se la cele susținute de autori ca pr. Aurel  cu cărți teologice, Horia Ion Groza cu,“Ochiul diasporei”-eseuri, Cătălin Pavel - Operation “Purple Four” sau Mircea Hortensiu Tomuș, care a prezentat într-o reuniune cartea“Printre tristeți și bucurii”, apărută în 2013, „Călător prin amintiri”, ajuns la al 3-lea volum, „Idei , Dezbateri, idealuri”, după ce vol. 2 s-a intitulat „Locuri, oameni, frământări”, 2015. Cu emoție au fost menționate și numele unor soliști vocali, cum a fost  tenorul Costel Busuioc, invitat recent la Cenaclu, unde a dat un recital de neuitat. Demne de apreciere au fost și reuniunile tip șezătoare sau cele dedicate fiecărui anotimp ilustrat în poezie și pictură. Observând că la reuniunile Cenaclului nu participă decât o mică parte a membrilor comunității, anume cei care iubesc cultura, cei ce înțeleg rostul lecturii, așadar, cei mai cultivați, parcă mereu aceiași, doamna Simona Sîrghie a ținut să citeze opinia lui Nicolae Manolescu despre rostul lecturii:“La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută.” Există în comunitatea românilor de la Denver chiar absolvente de filologie, care declară că, fiind nevoite să activeze într-un domeniu practic, cum este cofetăria, nu mai sunt în stare să se apropie de o carte, oricât ar fi ea de interesantă. În realitate, este o problemă de filozofie personală și de rigoare a distribuirii timpului, căci hrana spiritului este la fel de necesară ca și cea biologică, iar pierderile pe care le înregistrezi astăzi, sub apăsarea ignoranței și inerțiilor de tot felul, se recuperează extrem de greu în viitor și se resimt la generațiile de tineri, care nu au în familie un model de preocupare intelectuală.

    Luând cuvântul pentru final, universitara de la Sibiu a simțit nevoia să atragă atenția asupra importanței pe care trebuie să o dea colectivitatea românilor de la Denver copiilor, generația de mâine, exemplificarea ei plecând de la cuvintele adresate în aprilie 1986 de filozoful Constantin Noica liceenilor cu care dialoga:”Lumea oamenilor se împarte în două: în subiecte umane și obiecte umane. Sunteți la vârsta la care trebuie să vă hotărâți să încercați să ajungeți subiecte umane. Dacă vreți să rămâneți obiecte umane n-aveți decât. Vă folosește realitatea într-un fel sau altul…Astăzi, tineretul de pretutindeni nu mai este valabil prin ceea ce este, ci prin ceea ce știe (s.n.) Merită să încercați. Este vârsta la care încercarea trebuie făcută.“ Anca Sîrghie a sfătuit părinții să valorifice aptitudinile și talentele copiilor lor, cărora să le asigure o  bază culturală temeinică, astfel ca să nu pățească rușinea unor studenți la Universitatea Harvard, care, oricât ar fi de inteligenți, nu știu prin ce se desparte America de Europa. În încheiere, dânsa a mulțumit profesorului Doreanu pentru semnalarea revistei “Buletinul Bibliotecii Române. Studii și documente române”, care apare într-o nouă serie la Freiburg în Germania, unde comunitatea conaționalilor noștri este puternică. Iată o altă parte a diasporei române care are inițiative importante, ce merită cunoscute.

   În tot răstimpul celor două ceasuri, cât a durat emoționanta reuniune aniversară, pe ecranul sălii sociale s-au proiectat imagini ilustrative, care au susținut trăirea participanților, încântați să rememoreze atâtea momente de curată trăire românească și de necesară îmbogățire spirituală din cei 5 ani de activitate culturală la Denver.

DANA ANADAN

0127201712563716357855_1359013194169548_1899380569_o 0127201712564516325645_1359013250836209_186539498_o

 

GÂNDURI TURNATE ÎN CUVINTE, CUVINTELE, TURNATE-N CĂRȚI. TREI AUTORI, O SEARĂ DE EXCEPȚIE LA ”CONEXIUNI”

La Palatul Culturii a avut loc joi, de la ora 18.00, lansarea a trei cărți apărute în ultimul timp, evenimentul fiind organizat de Centrul Cultural Municipal „George Coșbuc” și Societatea ,,Conexiuni” a Scriitorilor Bistrițeni și moderat de jurnalistul și scriitorul Menuţ Maximinian, alături de care au fost scriitorul, jurnalistul şi traducătorul Zorin Diaconescu şi autorii: prof.dr. Dorel Cosma, Elena M. Cîmpan şi Dorin Arsinte.
Despre cartea de poezii „Întors din iad”, de Dorin Arsinte (până de curând director al cotidianului Mesagerul de Bistrița-Năsăud), apărută la Editura „Mesagerul” din Bistrița, a vorbit preotul profesor Nicolae Feier, care a rostit un erudit eseu, plecând de la istoria veche a Gledinului, de unde vine Dorin Arsinte, pe care l-a situat în același neam cu descendenții Sfântului Pahomie, de asemenea, rudă cu familia scrisă în documentele secolelor XVII-XIX „Kranga”, adică Creangă, cu care se ținea „cimotie” și actorul Radu Beligan. Deschis spre text, preotul Feier a găsit cartea foarte interesantă și i-a prilejuit asocieri cu învățătura sfântă, seducător expuse, despre purificarea prin suferință și mântuire. Pentru Elena M. Cîmpan, Dorin Arsinte scrie: „O poezie altfel, cu care nu suntem obişnuiţi, pentru că Dorin Arsinte nu se înscrie în tipare. Câţi dintre noi n-ar dori, dacă ar şti că renasc atât de frumos în poezie, să treacă prin experienţa poetului şi să scrie cu atâta dăruire Întors din Iad, ca şi cum ar fi Întors din Rai”, iar Alin Cordoș a observat că poezia volumului se nutrește din atmosfera rock.
Cea de a doua carte prezentată a fost „Cinci poeţi germani”, în traducerea Elenei M. Cîmpan (președintele Societății ,,Conexiuni”), apărută la Editura ,,Karuna” Bistriţa, în 2017. Autoarea a mărturisit că i-au fost recomandați cei cinci poeți de o colegă a sa, profesoară de germană, și că a lucrat cu interes și plăcere la traducerea poeziilor în limba română, iar prof.dr. Dorel Cosma a exprimat opinia că traducerea poeziei germane contemporane este un fapt rar. Elena M. Câmpan a citit câteva poezii ale volumului, iar Dorel Cosma, de pe copertă, ,,Contaminare”, în limba germană.
Prefațând alocuțiunile despre cartea „Duminica în Manhattan”, de Dorel Cosma (directorul Centrului Cultural Municipal ,,George Coșbuc”), apărută la Editura „Nosa Nostra” din Bistriţa, Menuţ Maximinian a amintit beneficele prezențe culturale la New York, în Malaiezia și Vatican, unde a avut prilejul să se întrețină foarte scurt cu Papa, să-i ofere însemnul Palatului Culturii și să primească binecuvântare pentru Bistrița, despre volumul care evocă plăcutele întâlniri literare de la New York vorbind și Elena M. Câmpan. În continuare, Zorin Diaconescu, prefațatorul cărții, a vorbit despre o duminică simbolică a vieții: „Starea de duminică este o stare de grație, o sărbătoare a spiritului și o bucurie a sufletelor care se deschid în fața lumii. Este o închinare adresată frumosului, o frântură din zborul fiinţei eliberate”.
Semnificația duminicii a fost abordată şi de părintele Feier, iar protopopul Bistriței, Alexandru Vidican, despre cum e prezentată moartea într-o poezie excepțională a poetului Grigore Vieru. Poetul Al.C. Miloș a făcut un excurs pornind de la călătoria teriană, la cea galactică, trecând prin diverse epoci ale civilizației umane.
Din alocuțiunea densă, mărturisitoare, a lui Dorel Cosma despre ce au însemnat prezențele românești la New York, Panckor și Vatican, dar și despre reușita lansare de carte, găsim semnificativă sintagma ,,Oprește-te, clipă!” din Faust, de Goethe, rostită de autor în germană.

Victor Știr

0127201712454516300244_1172408282855839_4725779351234179383_o 0127201712461416299958_1172408556189145_159837593323438311_o 0127201712462916251788_1172408419522492_3218817229553311373_o 0127201712342316251788_1172408419522492_3218817229553311373_o

TRIPLĂ LANSARE DE CARTE LA ”CONEXIUNI”, LA PALATUL CULTURII BISTRIȚA

După ce în 15 ianuarie, cu prilejul Zilei Culturii Naţionale – Ziua Eminescu – Bistriţa a sărbătorit printr-un Festival Internaţional de Poezie, televiziunile naţionale din Malaezia şi Singapore prezentând, deja, imagini de la festival şi impresii despre România culturală şi Bistriţa culturală, joi am fost martorii unui alt eveniment.
Tot la Palatul Culturii, a avut loc un proiect cultural remarcabil, marca organizatorică a directorului Palatului Culturii – prof. dr. Dorel Cosma, o triplă lansare de carte – „Duminică în Manhattan”, o carte cu impresii de călătorie, cu o prefaţă de prof. Zorin Diaconescu, tradusă în limbi de circulaţie internaţională – engleză, franceză, germană, spaniolă, apărută la Editura Nosa Nostra, din Bistriţa, manageriată de Marin Ecedi, ţinuta grafică şi ccoperţile fiind realizate de artistul plastic Lucian Dobârtă. Cartea cuprinde vizita de la Vatican şi întâlnirea cu Papa Francisc, apoi „Acasă la Dante”, unde Coşbuc este repus în drepturi ca cel mai de seamă traducător al „Divinei Comedii”, urmată de „Spre insula concediilor permanente”, despre călătoria în Insulele Gran Canaria, apoi „Duminică în Manhattan” despre vizita delegaţiei scriitorilor bistriţeni – prof. dr. Dorel Cosma, prof. Elena M. Cîmpan şi directorul ziarului „Răsunetul”, jurnalistul-scriitor Menuţ Maximinian – în SUA, la New York, la invitaţia prof. dr. preot şi poet Theodor Damian, director al revistei „Lumina lină” revistă a Diasporei româno-americane, dar şi a Cenaclului Literar Românesc din New York „M. Eminescu” şi, în fine, „Altă duminică – alt Manhattan” despre prezenţa prof. dr. Dorel Cosma şi a lui Menuţ Maximinian la Festivalul Internaţional de Poezie din Malaezia. A urmat la prezentare cartea de traduceri a preşedintei „Conexiuni”, prof. Elena M. Cîmpan, cu poezii în limba română, tălmăcite de profesoara de limba germană de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, din lirica germană contemporană, la Editura Karuna din Cluj-Napoca, în carte fiind prezenţi cinci poeţi germani contemporani şi, în fine, o carte de poezii, la debut, „Întoarcerea din iad” de Dorin Arsinte, apărută la Editura Mesagerul din Bistriţa, lector de carte şi girant fiind scriitorul Victor Ştir.
Despre cărţile celor trei sărbători editoriale şi despre autorii sărbătoriţi la început de an 2017 au opinat, cu argumente şi texte lecturate din cărţile lansate: scriitorii Dorel Cosma, Elena M. Cîmpan, Menuţ Maximinian, ce a fost şi moderatorul evenimentului literar, Al. C. Miloş, Zorin Diaconescu, Victor Ştir, preacucernicii: părintele protopop ortodox de Bistriţa, preot Alexandru Vidican, părintele profesor preot Nicolae Feier, dar şi jurnaliştii Dorin Arsinte şi Alin Cordoş.
Într-o sală plină până la refuz, cu o participare selectă, de scriitorii de la „Conexiuni” au putut fi remarcaţi Victoria Fătu Nalaţiu, Gheorghe Mizgan, Marilena şi Gheorghe Toxin, V. Jimboreanu, Niculae Vrăsmaş, Ovidiu Pojar, Iulia Paţiu, Rodica Fercana, Lucreţia Bucur, dr. Elena Oprea, dr. stomatolog Cristiana Spaller, ec. Radu Salvan, apoi Ştefan Veşcari, tinerii de la Palatul Culturii: Doris Cosma, Maria Herineanu, Adi Puşcaş şi Mihai Berbunschi, prof. Vasile V. Filip, prof. Petre Anghel, jurnalistul Ioan Lazăr, prof. Pompei Ştefănescu, membri ai familiei autorilor lansaţi, iubitori de literatură şi de „Conexiuni” culturale.
A fost o reuniune literară remarcabilă densă ideatic şi estetic, diversă ca tematică, un pas cu dreptul în anul literar 2017. Sub Steaua lui Eminescu şi a culturii naţionale române.

Al. C. Miloș

0127201712334216300244_1172408282855839_4725779351234179383_o 0127201712335016113343_1172409079522426_4286468012692139738_o 0127201712340416178522_1172408106189190_1504655021681060995_o 0127201712341016179094_1172408102855857_9103027569536039618_o 0127201712341716179704_1172407979522536_553018275981537716_o 0127201712342316251788_1172408419522492_3218817229553311373_o 0127201712343216251931_1172407886189212_5583810871844938_o 0127201712344016299748_1172407989522535_3446100840955679491_o