20/08/2017

”VIS ÎMBĂLSĂMAT” – IOAN LAZĂR

Nepot al lui Ion și al Anei – eroii capodoperei rebreniene – , Ioan Lazăr, scriitor bistrițean, apare, în 2015, la Editura Karma din Bistrița, cu volumul de poezii inspirat intitulat, Vis îmbălsămat, prefațat de prof. dr. Dorel Cosma.

          Poezia în care își dezvăluie „obârșia” poartă titlul bunicilor, Ioan și Ana, și dezvăluie mândria nepotului: „eroi de neam”, „modelul țăranului român neostoit /  Sacrificat în lupta sa pentru pământ”, „cu suflet nobil [...] / De simpli oameni demni și iubitori de vatră”, „Trăind cu demnitate și onoare”, „frumoși și chipeși”…, dar și recunoștința față de acela care i-a făcut celebri, „domnișorul Liviu”…

          Puternic ancorat în realitatea noastră, poetului nu-i scapă „tarele” acesteia, stigmatizându-le, cu arma pamfletului în poezii precum: Slugoii, Teroriștii, Lupii patetici cu blănuri de miel, Hoții de ieri, de azi, de mâine, Făpturi mișcătoare, mirositoare.

          Poezia care dă și titlul volumului, Vis îmbălsămat, este dedicată femeii iubite: „ursitoare în galaxia sufletului”, „licăr de lumină”, „ancoră cerească”, „vis îmbălsămat”. Sunt poezii dedicate femeii-mamă (Mama de la țară), femeii-avocat (Cea care apără dreptatea), femeii-soții (Suprema alinare), surorii (Sora Lelea, Uța), fiicei (Mărgăritarul vieții).

          A fi poet se vrea o artă poetică, Ioan Lazăr enumerând calitățile acestuia („virtute”, „talent”, „povară a sufletului”, „dăruire pentru semeni”, „să știi să meșteșugești / Cu patimă versul”) în relație cu cititorul care „savurează slova / În spuma cupei de sublim”, descifrându-i mesajul.

          Existența – cu toate fațetele – este una din temele preferate ale poetului. Din Viața dură se desprinde „războiul dur și absurd /Al vieții…” poetului în apărarea ideilor și a viselor, lupta cu „soarta vieții… / Sub crucea ce o port de la destin”.

          Suflet pereche este o caracterizare a vieții de cuplu în „încrengătura vieții”, „la bine și la rău”.

          În Rebelul, poetul se autocaracterizează drept „rebel al virtuților”, așteptând să poată „opri nemurirea”, să descătușeze virtuți”. El este „un singuratic rebel, alegându-și libertatea”.

          Pensie umilitoare surprinde drama vârstei a treia, ca și Groparul bătrânilor, în timp ce Singurătate, este „fenomen care ucide / Lent și cu siguranță” izolează individul „pe tărâmul / Dintre neant și legi”.

          O parte însemnată a poeziilor din volum exprimă dragostea față de trecutul nostru istoric (Vitejii noștri strămoși), patriotismul (Dor de țară), atașament față de obiceiurile străvechi (Crăciunița, Pomul de Crăciun, Colindul). Toate aceste ultime poezii vizează Crăciunul: „Crăciunița – floare roșie, zâmbitoare – vestește „nașterea / Unui mare împărat”, „pom încoronat pentru Crăciun” este un „vestitor deosebit” al „unui an mai bun”, iar Colindul adună „copii în multe cete / Să colinde pe prieteni”, aducând „și la bătrâni / Multă, multă veselie / De Nașterea Domnului Sfânt”.

          Baladă pentru Ion și mamă, cu subtitlul Baladă pentru fiul blestemat, este concepută în stil popular și reconstituie drama mamei care-și pierde băiatul în floarea vârstei: Moartea lui are loc „într-o miercuri, spre seară” (la mijlocul săptămânii, la mijlocul vieții) „Lăsând frați îndurerați / [...], / Iar pe mama lui, săraca, / Plângându-și amarnic soarta”.

          Poetul imaginează un miracol: Ion, ieșind din groapă, ține un monolog tragic, apoi merge și își caută sora, pe Măriuța, lăsând-o acasă. Apoi s-a dus direct în mormânt.

          Mama și Măriuca s-au dus la mormânt, dându-i lui Ion iertare și blestemând pământul. Acesta o îndeamnă să nu uite că „Dumnezeu face legea”…, iar pe morți „În veci să îi pomenim”. Poetul folosește personificarea și împletește realul cu magia și fantasticul, pentru a transmite mesajul.

          În unele poeme, Ioan Lazăr particularizează prea mult: Regele dinților, Medicul de familie, Fotbaliștii stau prin închisori, Dentistul, Karma.

          Asupra unor poeme planează ironia (Femeie din Ardeal – a se renunța la subtitlul Fabulă!), iar altele conțin elemente de pastel, precum: Înfrigurată iarnă („flori de gheață”, „haină și voluptoasă, / Devoratoare a tot ce-i cald”, „mărită crăiasă”), Ploaie mocănească, Iarnă devoratoare („ciuma ta de frig”, „plapumă de plumb”, „torționarul frig”).

          Ancorat în realitate, reporterul face loc și vieții boeme printre poezii: La „Ceaina”, rememorând, Clubul Lions, La Ceaina Kami.

          Poeziile volumului nu sunt structurate în strofe, cele mai multe cultivând versul alb, în funcție de lungimea ideii poetice, poate pentru a ilustra titlul metaforic al volumului, dar conțin imagini artistice izbutite („snopă de stele”, „rază tumultoasă”, „fior de dans”, „o cunună de culoare”, „giuvaier aprins”, „cămara inimii” etc.).

          Ioan Lazăr promite a fi un poet autentic.

 

                                                                             Maria Toma-Damșa

0207201710020112238027_921003871329616_5737744136401636739_o