PILDA FIULUI RISIPITOR

Pedeapsa „pozitivă”. Nu prin deposedare sau descalificare, ci prin dăruire și primenire
Textul evangheliei:,,Zis-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: tată, dă-mi partea care mi se cuvine din avere; atunci el le-a împărțit averea. Dar, nu după multe zile, feciorul cel mai tânăr, strângându-și toate, s-a dus într-o țară depărtată; și acolo și-a risipit toată averea, viețuind în desmierdări. Și, după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să fie în lipsă. Și, ducându-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei țări și acesta l-a trimis la țarinile sale să pască porcii. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele ce mâncau porcii, însă nimeni nu-i da. Dar, venindu-și în fire, a zis: câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier de foame! Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. Și, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar pe când era încă departe, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă; și, alergând, a căzut pe grumajii lui și l-a sărutat. Atunci i-a zis feciorul: tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slujitorii săi: aduceți haina cea mai bună și-l îmbrăcați; puneți inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui; apoi aducând vițelul cel îngrășat îl junghiați. Să mâncăm și să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat. Și au început să se veselească. Iar feciorul lui cel mare era la țarină; când s-a întors și s-a apropiat de casă, el a auzit cântece și jocuri. Atunci, chemând pe unul dintre slujitori, l-a întrebat: ce înseamnă acestea. Iar acela i-a răspuns: fratele tău a venit și tatăl tău a junghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos. Și s-a mâniat și nu voia să intre; dar tatăl lui, ieșind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: iată de atâția ani îți slujesc și niciodată n-am călcat porunca ta; și mie tu niciodată nu mi-ai dat un ied, să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care a mâncat averea ta cu desfrânatele, ai junghiat pentru el vițelul cel îngrășat. Însă tatăl i-a zis: fiule, tu în toată vremea ești cu mine și toate ale mele, ale tale sunt; se cuvenea însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat.” Lc.15,11-32)
Pilda Fiului risipitor așa cum este înscrisă în calendar,este cea mai extinsă,în care Mântuitorul Iisus Hristos spune mai mult decât în celelalte pilde pe care le-a rostit. Pilda aceasta numai Dumnezeu o putea spune; căci limba omenească nicicând n-a putut cuprinde în mai puține cuvinte, mai simplu și mai profund, toată tragedia omului peste care El revarsă un ocean de iubire și înțelepciune. Trei sunt personajele acestei parabole: fiul rătăcitor, fratele fiului rătăcitor și părintele acestuia, fiecare întruchipând o anumită atitudine față de aproapele nostru. Iar un mare teolog Lagrange,mare biblist al secolului trecut ,comentând această pildă spunea că dacă tot Noul testament s-ar pierde,sau toată biblia ar fi pierdută și ar rămânea numai parabola aceasta a fiului risipitor,s-ar putea reconstitui din ea toate atributele lui Dumnezeu.Toată relația lui Dumnezeu cu omul,toată relația omului cu Dumnezeu,dar și a omului cu om.Aceasta ne învață Biblia,spunea el ,ce este Dumnezeu,în ce raport se găsește Dumnezeu cu omul,în ce relație se găsește omul cu Dumnezeu și omul cu omul de lângă el.O perlă a întregii scripturi,giuvaerul noului testament.Prin pilda Fiului risipitor,Dumnezeu vrea să ne învețe că pocăința nu este niciodată prea târzie ,cu condiția ca aceasta să fie sinceră și deplină.Uneori și păcatul este un mijloc și o cale de a privi spre Dumnezeu,el poate deveni sursă și prilej de reorientare,dar și conștientizarea unei stări de fapt,devenind începutul îndreptării noastre. Cine este fiul rătăcitor? Este fiul neascultător, care forțează tiparele bunei purtări. Este cel care nu a învățat încă din greutăți, dar este capabil de această învățare. Este cel care caută obstacolul, ocazia pentru a se ilumina. Are însă o mare calitate: experiența limită îl trezește, îl înfrumusețează și înnobilează spiritual, „venindu și în sine”. Mai mult decât atât, el este gata de pocăință, de acceptare a unui statut inferior, dar în casa sa, a părintelui său. Dorul întoarcerii acasă este însoțit de căința sinceră: „Sculându mă, mă voi duce la tatăl meu și i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă mă ca pe unul din argații tăi” (Luca 15.18 19). De la fiul rătăcitor am putea învăța – că oricât de „rătăciți” am fi, putem descoperi Calea spre Tatăl ,spre casa părintească.
Cine este tatăl fiului rătăcitor? Dumnezeu, a toate înțelegător, iertător. Este marele pedagog, capabil de a converti situația de păcătuire în prilej de îndrumare și formare. Este părintele ce privește „cum se cuvine” fapta fiului său: „Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui” (Luca 15.22). Este tatăl ce valorifică o situație limită spre un scop nobil: copilul pierdut să se regăsească. Este pedagogul care folosește singura cale de îndreptare în situația dată: pedeapsa „pozitivă”. Nu prin deposedare sau descalificare, ci prin dăruire și primenire. Pilda care sa citit în această duminică,ne arată ,pe cât poate să cuprindă mintea noastră,necuprinsa și nemărginita bunătate a lui Dumnezeu:bunătate care iartă,bunătate care ajută și se bucură de întoarcerea fiecărui păcătos. Bunătatea unui tată care se revarsă asupra tuturor fiilor Săi fără deosebire,chiar și atunci când aceștia au greșit,împlinindu-se prin aceasta cuvintele psalmistului David care în psalmul 135,mărturisește de douăzeci și șase de ori că:,în veac este mila Lui”.
De la tatăl acestuia,a fiului risipitor putem să învățăm – că toți fiii, indiferent de căderile lor, trebuie așteptați, primiți, primeniți cu iubire pe măsura căderilor lor
Cine este fratele fiului rătăcitor? !este cel care oferă ca să primească.L-am putea numi ca fiind omul conformist, ascultător de porunci dar și dornic de a extrage foloase din acestea. „Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată n am călcat porunca ta. Și mie niciodată nu mi ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei” (Luca 15.29). Este prototipul individului orgolios, care oferă cu condiția să primească în aceeași măsură. De la el putem învăța că resentimentul ne face rău, situându ne cum nu se cuvine față de cel ce a păcătuit. Înțelegerea aproapelui și îndurarea sunt calități ce trebuie să prevaleze în fața egoismelor noastre. Fratele fiului rătăcitor ne propune următoarea întrebare: cine păcătuiește cu adevărat, cel ce a trecut de păcat sau cel ce se agață de el pentru a l coborî pe semenul său?Dacă ar trebui să ne oprim la fratele cel mare,am putea spune că nu i-a priit zilele în care fratele său s-a întors acasă.Să te vezi dintr-o dată pus pe picior de egalitate cu unul care și-a cheltuit partea de avere și totuși tatăl să-l primească,și să facă ospăț în cinstea lui,e o muncă teribilă cu tine însuți ,o confruntare cu cele mai ascunse răutăți din inima ta.Pentru că în noi sunt și fiul și fratele risipitor.E o continuă pendulare a noastră între atitudinile și alegerile celor doi.De modul cum reușim să-I împăcăm depinde însăși pacea noastră.Un lucru e sigur:nu-i putem aduce unul lângă celălalt,decât dacă-I punem pe amândoi în fața Tatălui ceresc.Acolo cei doi devin una,iar noi,una cu Dumnezeu. De la fratele fiului rătăcitor -am putea învăța că putem deveni „mici”, cu toată credința noastră arătată, dacă nu îi înțelegem pe cei care au păcătuit dar au avut forța să-și revină…
În contextual actual ca și mesaj al acestei cuvântări în încheiere m-aș opri la unul dintre marii scriitori ruși Dostoievski și ,care aflându-se pe patul de moarte și-a chemat soția și copii și a cerut să-i fie citită pilda fiului risipitor.Și apoi le-a zis:,,chiar dacă nenorocul vă v-a face să vă îndepărtați de Dumnezeu,să nu vă pierdeți încrederea în Dumnezeu care-i bun și vă v-a ierta”.Scrierile lui sunt asemănate cu sfintele evanghelii și dacă s-ar pierde toată sfânta scriptură și ne-ar rămâne pilda fiului risipitor ne-ar fi de-ajuns pentru că ea ne descrie zbuciumul sufletesc al omului care se îndepărtează de Dumnezeu.Toți ne îndepărtăm sau ne-am îndepărtat nu de puține ori de Dumnezeu într-un fel sau altul,dar este foarte important să ne reîntoarcem.Nu avem doar decât de câștigat..Amin !

preot Vasile Beni

02102017115408bkiuhg_1

Leave a comment