24/06/2017

SĂRUTUL, SIMBOL DE MEDITAȚIE

Sărutul face parte dintr-o serie de sculpturi ale lui Constantin Brâncuși începută în anii 1907-1908.

Prima versiune, pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte a Ansamblului monumental din Târgu-Jiu,  este un exemplu timpuriu al stilului proto-cubist de non-reprezentare literală. Sculptura a fost expusă în 1913 la Expoziția internațională de Artă Modernă „Armory Show” și publicată în „Chicago Tribune” din 25 martie 1913. Sculptura originală în piatră de Marna se află în Muzeul de Artă din Craiova, România și este clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural național.

Tema operei este una simbolistică, cu cei doi îndrăgosiți îmbrațișați, reprezentați în numroase opere încărcate de erotism,de la Auguste Rodin și Edvard Munch, la Gustave Moreau. Sculptura este considerată prima sculptură modernă a secolului al XX-lea, cu o tratare arhaizantă a formelor și deschizătoare a marilor cicluri brâncușiene.

Brâncuși a creat mai multe versiuni ale Sărutului, simplificând mereu formele geometrice și liniile la fiecare versiune, ducând de fiecare dată mai departe tendința spre abstractizare. Stilul său abstract subliniază liniile geometrice simple care echilibrează formele inerente în materialele sale cu aluziile simbolice ale artei figurative. Aici, forma originală a blocului de material este menținută, sculptura fiind a doua lucrare la care Brâncuși folosește tehnica „tăierii directe”. Sărutul este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Brâncuși, alături de Muza adormită (1908), Prometeu (1911), Domnișoara Pogany (1913), Nou-născut (1915), Pasărea în spațiu (1919) și Coloana Infinitului, cunoscută și sub numele de Coloana fără sfârșit (1938).

O versiune a Sărutului (din 1910) servește ca piatră funerară în cimitirul Montparnasse din Paris, Franța. Altă versiune poate fi văzută la Muzeul de Artă din Philadelphia.

0306201712395917141756_1476053959092756_1329434217_n0306201712400517161070_1476053935759425_501195281_n0306201712401017161155_1476053995759419_513035675_n0306201712401517197693_1476053932426092_1948656523_n0306201712402417197810_1476053962426089_710258232_n0306201712403017198323_1476053979092754_860533938_n

SCRIITORI BISTRIȚENI, PE URMELE MITROPOLITULUI IACOB STAMATI DIN GLEDIN, ÎNTEMEIETORUL MITROPOLIEI IAȘI

Puţină lume ştie că judeţul nostru a dat Moldovei unul dintre cei mai vrednici mitropoliţi, Iacob Stamati, cel care a ridicat sediul Mitropoliei, acolo unde se află şi Biserica Mitropolitană cu moaştele Cuvioasei Parascheva. Prezenţi la evenimente culturale în Iaşi, scriitorii bistriţeni Dorel Cosma, Zorin Diaconescu şi Menuţ Maximinian, alături de părintele Theodor Damian de la New York, au participat la o slujbă derulată la Biserica Banu, păstorită de părintele Dumitru Merticariu. O istorie ce datează din anul 1705, biserica ctitorită de Savin Banu, este un loc în care s-a slujit de la început numai limba română faţă de alte biserici. De numele acestei biserici se leagă şi cel al mitropolitului Iacob Stamati, muzeul acesteia găzduind şi un bust al înaltei feţe bisericeşti. Mitropolitul Iacob Stamati s-a născut la 24 iunie 1749, la Gledin. A păstorit în Moldova în vremuri tulburi, în care au avut loc schimbări dese la domnie. Astfel, în timpul arhipăstoririi sale, la tronul Moldovei s-au succedat cinci domni în şase domnii: Alexandru Moruzi, Mihai Suţu, Alexandru Callimachi, Constantin Ipsilanti, Alexandru Suţu şi, din nou Alexandru Moruzi. Mitropolitul a fost chemat să reprezinte un factor de stabilitate, într-un context în care instituţia domniei trecea printr-o perioadă de instabilitate politică, pe fondul prăbuşirii ordinii otomane în Ţările Române. Mitropolitul Iacob Stamati a desfăşurat la Iaşi o bogată activitate administrativ-gospodărească şi culturală. Între realizările sale gospodăreşti, se numără ridicarea Palatului mitropolitan, care se păstrează până astăzi. În interiorul Reşedinţei chiriarhale, mitropolitul a ridicat un paraclis cu hramul Tuturor Sfinţilor. Din pisania acestui paraclis, aflăm că mitropolitul a făcut reparaţii şi la bisericile din incinta mitropoliei, „Stretenia“ şi „Sfântul Gheorghe“. Personalitatea mitropolitului Iacob Stamati s-a impus contemporanilor încă din timpul vieţii, rămânând ca o pagină luminoasă în istoria Mitropoliei Moldovei. „Odată, a doua zi de Paşti, era prânz mare la mitropolitul Iacob. Cei mai însemnaţi fruntaşi din Iaşi erau la dânsul, la masă. Era pe la mijlocul prânzului. Deodată intră un servitor în sală şi vesteşte că în curtea mitropoliei era o femeie din Ardeal, care doreşte să vorbească cu Preasfinţia Sa. «Să vie să o văd» – zice mitropolitul, doritor de a vedea pe cineva din locul naşterii sale. Îndată intră o femeie bătrână, îmbrăcată ţărăneşte, cu văl alb pe cap, cu zeche neagră, cu fotă şi încălţămine de opinci. Mitropolitul cunoscând într-însa pe mamă-sa, se ridică de la masă, o sărută, o ia de mână şi o aşează în locul său, în fruntea mesii, zicând: «Aici este locul dumitale! D-ta eşti astăzi oaspetele meu cel mai de frunte». Şi întorcându-se către oaspeţii uimiţi, le zise: «Da, fraţilor, în fruntea mesii, în locul meu trebuie să şeadă cea care mi-a dat viaţa şi a sădit în sufletul meu, de când eram mic copil, frica lui Dumnezeu. Dânsa este mama mea şi mama este tot ce am mai scump pe pământ; iară cât pentru înfăţişarea ei ţărănească, să ştiţi că îmbrăcămintea ce o vedeţi pe dânsa este podoaba şi fala sufletului meu»“. Managerul Palatului Culturii, dr. Dorel Cosma, a stabilit pentru perioada următoare o serie de conferinţe menite să facă cunoscută personalitatea mitropolitului Stamati, prima dintre ele urmând să aibă loc în perioada Postului Mare, când în oraşul nostru va fi prezent părintele Dumitru Merticariu de la Biserica Banu. De asemenea, bistriţenii noştri au vizitat şi Mitropolia Iaşiului şi Biserica Sfinţii Trei Ierarhi, unde se află racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva. Doris Cosma0306201712472817197764_10212126546743005_365160668_n0306201712473317160989_10212126546663003_1594010081_n0306201712474017160364_10212126546703004_215365711_n

CONEXIUNI BISTRIȚENE LA BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ IAȘI

Biblioteca Centrală Univesitară Mihai Eminescu Iaşi a găzduit Zilele revistei Lumina Lină, publicaţie editată la New York de prof. univ. dr. Theodor Damian. Evenimentul a fost moderat de Lucian Vasiliu, directorul revistei Scriptor şi s-a derulat în cadrul celebrului cenaclu Junimea. Au opinat despre revista Lumina Lină, dar şi despre cea mai recentă carte a părintelui Theodor Damian – „Lazăre, vino afară!”, criticii Theodor Codreanu, Ioan Holban, scriitorii Gellu Dorian, Simona Modreanu, în sală fiind prezenţi şi Casian Maria Spiridon, Aurel Ştefanachi şi alte nume cunoscute ale scrisului ieşean. Având o legătură deosebită cu revista Lumina Lină şi cu directorul acesteia, Theodor Damian, managerul Palatului Culturii Bistriţa, dr. Dorel Cosma, a fost prezent la eveniment alături de scriitorii Zorin Diaconescu şi Menuţ Maximinian. În acest cadru s-a vorbit despre puntea culturală dintre Bistriţa şi New York, concretizată prin realizarea unei ediţii a Zileleor Lumina Lina la Bistriţa dar şi prin schimbul cultural ce a avut loc în metropola americană anul trecut, dintre Cenaclul Mihai Eminescu şi Societatea Scriitorilor Bistriţeni Conexiuni. În cadrul cenaclului Junimea au fost lansate cărţile Duminica în Manhattan – Dorel Cosma, Conexiuni de noiembrie – Dorel Cosma şi Menuţ Maximinian şi revista Conexiuni, oferite mai apoi tuturor participanţilor prezenţi la eveniment. Manifestarea dedicată revistei Lumină Lină şi pr.Theodor Damian a fost realizată de Consiliului Judeţean Iaşi, Uniunea Scriitorilor din România, Cenaclul şi Editura Junimea. Doris Cosma0306201712440317141754_10212126498261793_2032859350_n0306201712440817140885_10212126498301794_1343769175_n0306201712441417124867_10212126498221792_621188696_n0306201712441917160667_10212126498181791_1101354846_n

DOREL VIȘAN REVINE LA BISTRIȚA PE 27 MARTIE – DE ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI!

”27 martie este data oficială la care se sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului. Din multe puncte de vedere, fiecare zi ar trebui considerată o zi a teatrului, fiindcă avem datoria de a purta mai departe tradiţia divertismentului, de a educa şi de a lumina publicul, fără de care noi nu am exista” – JUDI DENCH.

Pe 27 martie 2017 la Bistrița, de Ziua Mondială a Teatrului, în sala mare de spectacole a Palatului Culturii, va avea loc un recital poetic extraordinar Eminescu intitulat – ”Eminescu – om, geniu și poet divin” în interpretarea binecunoscutului actor, Dorel Vișan.

Dorel Vișan s-a născut pe 25 iunie 1937, la Tăușeni, Cluj. Este actor, director și poet român, și până în prezent a interpretat peste 40 de roluri în teatru, în cea mai variată gamă, de la Moliere la Shakespeare, de la Marivaux la Buechner, iar în film a avut peste 50 de roluri în producții românești și internaționale.

Într-un interviu acordat revistei ”Jurnal Spiritual” în noiembrie 2016 declara cu o oarecare părere de rău, despre teatrul din ziua de astăzi:

”Mă uit la teatru şi la film unde am o oarecare specializare, cât de mult s-a îndepărtat teatrul de misia lui, de a fi dialog între oameni, de a propovădui cum a spus Aristotel, dar şi marii cărturari, de a potoli patimile oamenilor prin învăţături. Noi nu potolim, noi răscolim patimile oamenilor. S-au făcut mari modificări pentru că au dispărut apărătorii limbii române, valorile care să apere valoarea. Au devenit valoroase lucruri care nu erau nimic.

Eminescu spunea „Oamenii din toate cele fac icoane şi simbol/numesc sfânt, frumos şi bun ce nimic nu însemnează,/ îşi împart a lor gândire pe sisteme diferite“. Ori noi nu avem nevoie de sisteme.”Luni, 27 martie,  vă invităm să-l revedeți pe Dorel Vișan – unul din cei mai importanți actori de film din România, care de-a lungul carierei sale, a fost laureat cu numeroase premii, find decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler ”pentru prestigioasa carieră artistică și talentul deosebit prin care a dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”. Doris Cosma03062017114555afis-ziua-teatrului

”TAKE, IANKE ȘI CADÎR”, PE 13 MARTIE LA BISTRIȚA

Celebra comedie “Take, Ianke și Cadîr” de Victor Ion Popa poate fi vazută luni, 13 Martie 2017, începand cu ora 19.00 pe scena Palatului Culturii Bistrița !
Timp de 2h și 30 min publicul este invitat să redescopere o capodoperă a teatrului românesc, acum în noua și excelenta interpretare a unei echipe de actori clujeni, să râdă la replici celebre și să se bucure de răsturnările surprinzătoare de situație, să plângă la finalul cu happy-end și să reconsidere ideea de Comunitate Europeană, imaginația aici de autor ca un model românesc de multiculturalitate, poate singurul viabil în lumea de azi. Și dacă acest model social – prin imperfecțiunile asumate – generează comedia, partea de melodramă necesară unui contrapunct artistic eficient vine – cum altfel – dintr-o surprinzătoare și foarte liberă reinterpretare a poveștii din “Romeo și Julieta” – dar… trebuie să vezi ca să o crezi!

În distribuție: Emanuel Petran (Take), Bacioiu Petre (Ianke), Ginuc Crisan (Cadîr), Bogdan Bob Radulescu (Ionel), Alexandra Tarce (Ana), Radu Largeanu (Ițic), Elena Ivanca (Safta) și Gigi Iordache (Strul).
Pret bilet: 25 lei

Costume și decor: Hurghis Ana / Regia Chris Nedeea
Spectacol produs de ”Mario Dance Atelier”.

Take, Ianke și Cadîr este o piesă de teatru în trei acte de Victor Ion Popa. Premiera a avut loc în 1932 la Teatrul Maria Ventura . O comedie devenită clasică, aparţinând literaturii interbelice şi aducând în scenă o temă de mare actualitate: relaţiile inter-etnice dintre un român, un evreu şi un turc. O piesă despre toleranţă, prietenie şi dragoste. Atmosfera de calm, replicile antologice pline de umor, prieteniile legate între localnicii cu religie, cultură şi tradiţii diferite l-au inspirat pe dramaturg. Simplitatea şi bonomia românului Take, flecăreala plină de umor şi şiretenia lui Ianke, dar şi înţelepciunea şi bunătatea turcului Cadîr sunt surprinse de autor cu multă inspiraţie.  Spectacolul a avut zeci de montări pe toate scenele teatrelor din ţară în ultimele opt decenii şi publicul continuă să fie fascinat de cei trei eroi.

Vă invităm cu drag pe 13 martie la teatru !

Doris Cosma03062017111712ticbn

ISTORIA ”BABELOR” DIN MARTIE!

Conform tradiţiei româneşti, babele sunt personaje mitologice care apar la începutul lunii martie pentru a vesti venirea primăverii.

O veche legendă spune că Baba Dochia, responsabilă cu aducerea iernii, începe să îşi dea jos din cele nouă cojoace, câte unul în fiecare zi.

Astfel, pe zi ce trece este puţin mai cald, iar primăvara îşi intră în atribuţii. Fiecare român îşi alege o babă sau, mai bine zis, o zi. Şi, potrivit credinţelor populare, cum va fi vremea în ziua aleasă, aşa va fi şi firea omului în anul ce vine.

Legenda spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal. Traian, cuceritorul Daciei, se îndrăgosteşte de Dochia. Aceasta refuză să i se alăture şi se refugiază, împreună cu poporul ei, pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Dându-şi seama că nu poate scăpa de patima lui Traian, îi cere ajutor zeului suprem Zamolxis, care o transformă, împreună cu turma sa, în stâncă.

O altă variantă povesteşte despre Baba Dochia, care a avut un fiu, pe numele său Dragobete, care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea, fata se întoarce acasă.

Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie, crezând că este primăvară, deoarece Mărţişor îi putuse oferi o floare fetei. Porneşte îmbrăcată în 12 cojoace (unele variante povestesc de 9) în căutarea primăverii. Baba Dochia începe să se scuture de cele 12 cojoace cu care s-a îmbrăcat când a plecat cu oile la munte. Se spune că, de fapt, cele 12 cojoace simbolizează şase zile bune şi şase rele. Legenda babei Dochia reprezintă de fapt lupta dintre Bine şi Rău, dintre primăvară şi iarnă, luptă din care mereu iese victorios Binele.

Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să îşi scoată, rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc şi Baba Dochia îngheaţă. AMELIA CREȚIU0303201713293217101960_1227617117345924_1723613787_n0303201713293817093880_1227616977345938_174156125_n0303201713294417124788_1227617074012595_77996126_n

O SCRIITOARE DIN BISTRIȚA-NĂSĂUD, PREMIATĂ LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE ”POESIS” !

Festivalul Internațional a fost inițiat de revista și editura ,,Salonul literar”, Fundația Social-Culturală ,,Miorița” și Liga Scriitorilor din Vrancea-1998 (director Culiță Ioan Ușurelu), de revista online ,,Grai românesc”, editura ,,Liric-Graph” (director Sîmpetru Trandafir) și de Associazione ,,Poiesis”-Taranto, Italia (director Giovanni Monopoli). Juriul Internațional a fost alcătuit din Giovanni Monopoli (Italia), Carlo Sorgia (Italia), Florentina Macsim (România), Elena Spătaru (România), Culiță Ioan Ușurelu (România, președinte) și Diana Oltean (România, secretar literar). La categoria ,,Proză” Nada Linul Urian (Comuna Uriu, Bistrița-Năsăud) a câștigat locul I, locul II a fost ocupat de Ioana Codruța Tudoriu (Galați), iar locul III a fost obținut de Dumitru Dănăilă (Buzău) și Mariana Moga (Sebeș). La categoria ,,Poezie” s-au oferit, de asemenea, locurile I, II și III unor scriitori din Târgoviște, Tulcea și Italia, alături de alte mențiuni speciale, precum Premiul ,,Nicoleta Arturo Sîmpetru”, Premiul Special al revistei ,,Salonul literar” (București), Premiul Special al ,,Associazione Poiesis”(Italia), Premiul Fundației ,,Miorița”, Premiul revistei online ,,Grai românesc”, Premiul Special al Editurii ,,Liric-Graph”. Este pentru al doilea an consecutiv când Nadia Linul Urian cucerește o distincție importantă în Italia. În 2016, profesoara din Cristeștii Ciceului a câștigat Mențiunea de Onoare a concursului ,,Premio Letterario Internazionale Corona” pentru povestirea ,,Oala de lut”.  AMELIA CREȚIU0303201710475817124910_1227513850689584_1325247934_n0303201710475117092346_1227515517356084_68024330_n