20/08/2017

MUZA ADORMITĂ, SIMBOLUL OULUI PRIMORDIAL

Muza adormită sau Muză dormind este o sculptură de bronz creată de Constantin Brâncuși în 1910. Acesta a fost inițial sculptată din marmură, având-o pe baronesa Renée Irana Franchon ca model. Finisând sculptura, Brâncuși a prelucrat mai multe variante în bronz, care sunt acum în muzee din întreaga lume, inclusiv la Muzeul Metropolitan de Artă din New York City și la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris.  La numai doi ani după crearea Somnului, în care fața nu este bine definită din blocul de marmură, Muza adormită realizeaza miracolul: capul alungit, abia atingând suprafata soclului, într-un echilibru fragil; muza este într-o lume aparte, o lume a ei, transmisă de materialul care a creat-o. Brâncuși realizează câteva variante de Muză adormită, un simplu craniu oval bine șlefuit.
Artistul nu este interesat de detaliile feței, ci încearcă să exprime sensibilitatea figurii prin forma ovoidală, el considerand oul, forma mamă a capului uman. Brâncuși va inaugura seria capetelor de copii culcate pe dreapta, începutul acelei etape care îl va duce treptat spre desăvârșitele forme ovoidale. Stilul lui Brâncuși s-a transformat prin folosirea luciului. Brâncuși realizează două variante, una aflându-se în colecția Katia Granoff, iar cea de-a doua la Institutul de Artă din Chicago .

Sculptura este un model al unui cap, fără corp, cu marcaje pentru anumite caracteristici, cum ar fi părul, nasul, buzele și cu ochii închiși. În lucrarea A History of Western Art (O istorie a artei occidentale), Laurie Adams spune că sculptura are „o curbiliniaritate abstractă, de calitate și un contur neted care crează o impresie de eleganță.” Prin turnarea lor în metal, cu un finisaj fin, aceste sculpturi au „forme arhetipale moderne, autosuficiente”.Lucian Dobârtă0313201712372217238789_1485805264784292_212038877_n0313201712372717274826_1485805251450960_1688019550_n0313201712373317275011_1485805281450957_1823709152_n0313201712373817328111_1485805268117625_2009955600_n

DESPRE MITURI

Azi: Despre mitul că te naști poet.

 

Din naștere unele persoane stăpânesc gramatica, vocabularul şi au o mai bună dexteritate la scris sau se exprimă mai uşor. Înseamnă că s-au născut poeți? Fals.

Măsura în care stăpânești scrisul e direct proporțională cu efortul depus. Poate vă amintiți că Rebreanu era un taciturn şi se intâmpla să scrie un singur rând într-o noapte. Totuşi a ajuns părintele romanului românesc.

Ați citit desigur rețeta infailibilă: talent plus muncă. Accentul cade întotdeauna pe muncă.

Adăugăm perseverența şi răbdarea.

Poeziile lui Eminescu au zeci de variante în manuscris. El nu a publicat nici un volum de versuri în timpul vieții.

Un sfat de la bătrânii înțelepți: ce ai publicat nu se poate lua înapoi. Deci scrieți mult şi publicați cu zgârcenie. Vă asigur că nu veți regreta.   ZORIN DIACONESCU