24/06/2017

BIBLIOTECA DIN TURNUL PALATULUI

Leonardo Padura, Ereticii

 

Un roman care începe în Cuba anilor 30 din secolul trecut si se sfârșește în zilele noastre cu deportarea imigranților clandestini pentru unii si refugiați pentru alții. Este un roman in care găsești toate elementele genului, de la suspansul unui tablou de Rembrandt care dispare misterios până la politica spectaculară a zilelor noastre.

Conde este un detectiv care este mai degrabă precoupat de dezlagarea tainelor subconștientului unei societăți tulburate decâ de rezolvarea misterului unei crime, un personaj complet si complex pe care cititorul îl poate indragi de la prima pagină.

Romanul are 500 de pagini, deci e loc si pentur o incursiune în Amsterdam, nu cel de acum ci din secolul 17, pentru satisfacția cititorului îndrăgostit în aceeasi măsură de exotic și de ezoteric.

Pe scurt este o carte care sfidează toate categoriile si genurile literare, un adevărat regal pentru cititior, editor si traducător.

 

[Leonardo Padura, Heretics, Farrar, Straus & Giroux,  2017]

DE ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI

Tâlcul scrisului după Derek Walcott

 

Despre poezie ca rugăciune:

Niciodată nu am separat poezia de rugăciune. Am crescut cu aceasta credință despre vocația religioasă a poeziei. Ce am descris în O alta viață despre omul ajuns pe coama dealului, omul care vede disoluția dimprejur – este o experiență trăită frecvent de scriitorii tineri. Am simțit si eu dulceața acestei melancolii, sentimentul ca ești muritor, sau uneori te simți nemuritor, recunoștința față de frumusețea pământului, frumusețea vieții din preajma noastră. Toate acestea contribuie la forța scriitorului tânăr iar pe unul vârstnic îl îndeamna la plâns. E vorba doar de lacrimi, nicicum de grimase sau schimonoseli, e un flux energetic care se reproduce natural. Trupul se topește în cele văzute și nevăzute. Acest flux își gaseste sălașul în poet. El poate fi exprimat într-un fel, dar cred că toți continuăm să purtăm în amintirile noastre senzația acelei contopiri. E exteaz,… de fapt e recunoștință.

[Din The Paris Review, interviu cu Edward Hirsch, 1986] 

POEZIA

Ce e poezia? „Înger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea”, la Eminescu, „jurnalul unui animal marin care trăieşte pe uscat şi ar vrea să zboare”, la Carl Sandburg, poezia rămâne poezie, indiferent de poeţi. E alt anotimp, e primăvară, e prima zi de primăvară, primăvara poeţilor.

Poezia e acolo unde se termină tot şi începe tot. Poezia este Crezul celui care crede în poezie. „E uşor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune/ Înşirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune”, e iar Eminescu. Poate că poezia la români e Eminescu. Ideea de Eminescu.

Poezia e uşoară pentru că e grea.

Poezia nu trebuie luată în deşert.

Poezia nu e competiţie. Nu se trezeşte la bătrâneţe.

Poezia e veşnic tânără.

Îndemnul de-a scrie poezie e bumerang, lipsit de recunoştinţă. Poetul „făcut”, nu „născut” uită. Creatorii sunt orgolioşi. Poezia nu are asemenea trăsături.

Poezia toarce în inimile noastre. E respirare, e gramul de viaţă, fără de care ne-am stinge mai degrabă.

Cine nu iubeşte poezia, nu iubeşte nimic şi pe nimeni. E sărac şi gol.

Copilăria poeziei şi gravitatea poeziei, adevărul poeziei şi frumuseţea poeziei se rostogolesc zi şi noapte peste pământul poeziei.

Poezia e continent de rezervă, e anotimp de trecere, e dor de nimic şi de nicăieri, e murmur de chemare, de aşteptare, de îngânare, e ritual zilnic, ca mişcarea.

Nu toate sunt poezie, dar poezie e în toate.

Poezia înseamnă „cuvinte potrivite”, după Arghezi, „necuvintele”, după Nichita Stănescu.

De ziua ei, să ne gândim la poezie ca la o fiinţă dragă, căreia i-am făcut rău sau bine, să o iubim, să o iertăm, ca să ne iubească şi ca să ne ierte.

ELENA M. CÎMPAN 

Muza Adormită de Constantin Brâncuşi / Valoarea imensă a unei opere avangardiste

Muza a fost cumpărată de proprietara unei firme de consultanţă în domeniul artei şi va rămâne în Statele Unite. Operele realizate de Brâncuşi sunt destul de rare la licitaţii. Modelată în lut, ‘Muza Adormită I’ aparţine primilor ani petrecuţi de marele artist român la Paris şi a fost dusă în Statele Unite în 1913.  

 ”Muza adormită ” a atras atenția lui Mary Harriman Rumsey , tânara moștenitoare a averii familiei Harriman, care deținea căile ferate și care avea să devină un client fidel și sponsor al artistului român de­-a lungul anilor. A cumpărat capul de lut în 30 aprilie 1913, reprezentând una dintre primele lucrări ale lui Brâncuși care ajunge într-o colecție americană. Capul de lut prezentat la Armory Show a continuat să rămână în proprietate privată americană, fiind revândut în diferite ocazii. Recent a fost oferit de casa Christie’s la New York, în cadrul licitației de artă impresionistă și modernă de primăvară. Întâia “Muză Adormită” a fost sculptată de Brâncuși în marmură albă între anii 1909 și 1910, pentru ca până în anul 1912 să realizeze alte 3 versiuni, între care și aceasta. Există, de asemenea, și 5 versiuni în bronz.                                                    

 Operele lui Brâcuși se bucură de un succes uriaș printre colecționari. În 2012, “Prometeul” din bronz al artistului a fost adjudecat cu peste 12 milioane și jumătate de dolari, iar in 2009, sculptura “Madame LR” a întrecut toate așteptările: a fost cumpărată cu 36 de milioane de dolari. Lucrarea(Muza), modelată în lut, înfățișează un cap de femeie cu ochii închiși și a fost realizată de Brâncuși îin primii ani ai perioadei sale de artist independent, la Paris.                                          Model i-a fost baroneasa Renée­ Frachon. Casa de licitatii a estimat sculptura lui Brâncuși între 8 și 12 milioane de dolari. Ofertele pentru lucrarea modelată în lut au pornit, îinsă, de la 6 milioane de dolari. Într-un final, și-a găsit un nou proprietar, pentru suma de 9.125.000 de dolari, cumpărătorul fiind proprietara unei firme de consultanță din domeniul artei private.

 Pe site-ul casei de licitatii Christie’s găsim chiar o descriere completă a operei de artă. Brooke Lampley, director Departamentul de Artă Impresionistă și Modernă: ”Muza adormită, prin forma ovoidă și trăsăturile stilizate, a fost prima dintr-un lung șir de lucrări care definesc poezia vizuală și, fără îndoială, modernă a lui Brâncuși.”  Lucian Dobârtă0321201709045717275011_1485805281450957_1823709152_n0321201709050517328111_1485805268117625_2009955600_n0321201709051217321762_1485805248117627_145273989_n0321201709063317439506_1492986840732801_179638578_n0321201709063917409913_1492986854066133_1454089081_n

„CULOAREA NU RĂMÂNE ÎN LOC”, AFIRMĂ ONIŢA MUREŞAN, ARTIST PLASTIC

Recentul vernisaj din foaierul Palatului Culturii din Bistriţa, „Dintre atâte primăveri…”, autoare Oniţa Mureşan, m-a dus cu gândul la Dimitrie Anghel, poetul grădinilor, şi la poezia lui „Din grădină”: „Miresme dulci de flori mă-mbată şi mă alintă gânduri blânde…/ Ce iertător şi bun ţi-e gândul, în preajma florilor plăpânde!/ Râd în grămadă; flori de nalbă şi flori de mărgărint,/ De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.”

Într-un simbolism aparte, în lucrările Oniţei Mureşan îşi dau mâna parfum, culoare, sunet, generând o stare de admiraţie, ca-n faţa unui tablou din natură. Pentru că rolul unei pânze care prezintă natură, fie că sunt flori, copaci, stânci, mare, este de-a aduce aproape, în faţa ochilor, peisajul trăit şi oferit spre trăire mai departe.

Operele Oniţei Mureşan sunt ample, în dimensiuni mari sau mici, inspirate şi pictate pe muzică celebră: Concertul nr. 2 din Rachmaninof oferă un tablou în trei părţi, Simfonia în alb de Ceaikovski se potriveşte bujorilor ca de balerină, Simfonia în roz, de Chopin, Celest al lui Liszt, Fortissimo, al lui Prokofiev, creează o adevărată muzică a florilor, grupată sub genericul „Dor de primăvară”, cu lucrări surate, ce se caută, se aşteaptă şi se completează una pe cealaltă, ca-ntr-o grădină, unde florile înfloresc pe rând, la timpul lor.

Oniţa Mureşan face din culori mişcare, drum, poveşti. Ea spune şi crede că o culoare nu rămâne pe loc. Ea trece, se transformă. De aceea, albul de ghiocel, scrijelit, zgâriat, murdărit, crăpat, oferă etape ale culorii atât de simplă şi atât de semnificativă.

„Dintre atâte primăveri”… „Care lasă malurile, câte oare le vor  sparge/ Vânturile, valurile?…”

ELENA M. CÎMPAN 

Recentul vernisaj din foaierul Palatului Culturii din Bistriţa, „Dintre atâte primăveri…”, autoare Oniţa Mureşan, m-a dus cu gândul la Dimitrie Anghel, poetul grădinilor, şi la poezia lui „Din grădină”: „Miresme dulci de flori mă-mbată şi mă alintă gânduri blânde…/ Ce iertător şi bun ţi-e gândul, în preajma florilor plăpânde!/ Râd în grămadă; flori de nalbă şi flori de mărgărint,/ De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.”

Într-un simbolism aparte, în lucrările Oniţei Mureşan îşi dau mâna parfum, culoare, sunet, generând o stare de admiraţie, ca-n faţa unui tablou din natură. Pentru că rolul unei pânze care prezintă natură, fie că sunt flori, copaci, stânci, mare, este de-a aduce aproape, în faţa ochilor, peisajul trăit şi oferit spre trăire mai departe.

Operele Oniţei Mureşan sunt ample, în dimensiuni mari sau mici, inspirate şi pictate pe muzică celebră: Concertul nr. 2 din Rachmaninof oferă un tablou în trei părţi, Simfonia în alb de Ceaikovski se potriveşte bujorilor ca de balerină, Simfonia în roz, de Chopin, Celest al lui Liszt, Fortissimo, al lui Prokofiev, creează o adevărată muzică a florilor, grupată sub genericul „Dor de primăvară”, cu lucrări surate, ce se caută, se aşteaptă şi se completează una pe cealaltă, ca-ntr-o grădină, unde florile înfloresc pe rând, la timpul lor.

Oniţa Mureşan face din culori mişcare, drum, poveşti. Ea spune şi crede că o culoare nu rămâne pe loc. Ea trece, se transformă. De aceea, albul de ghiocel, scrijelit, zgâriat, murdărit, crăpat, oferă etape ale culorii atât de simplă şi atât de semnificativă.

„Dintre atâte primăveri”… „Care lasă malurile, câte oare le vor  sparge/ Vânturile, valurile?…”

ELENA M. CÎMPAN 

Recentul vernisaj din foaierul Palatului Culturii din Bistriţa, „Dintre atâte primăveri…”, autoare Oniţa Mureşan, m-a dus cu gândul la Dimitrie Anghel, poetul grădinilor, şi la poezia lui „Din grădină”: „Miresme dulci de flori mă-mbată şi mă alintă gânduri blânde…/ Ce iertător şi bun ţi-e gândul, în preajma florilor plăpânde!/ Râd în grămadă; flori de nalbă şi flori de mărgărint,/ De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.”

Într-un simbolism aparte, în lucrările Oniţei Mureşan îşi dau mâna parfum, culoare, sunet, generând o stare de admiraţie, ca-n faţa unui tablou din natură. Pentru că rolul unei pânze care prezintă natură, fie că sunt flori, copaci, stânci, mare, este de-a aduce aproape, în faţa ochilor, peisajul trăit şi oferit spre trăire mai departe.

Operele Oniţei Mureşan sunt ample, în dimensiuni mari sau mici, inspirate şi pictate pe muzică celebră: Concertul nr. 2 din Rachmaninof oferă un tablou în trei părţi, Simfonia în alb de Ceaikovski se potriveşte bujorilor ca de balerină, Simfonia în roz, de Chopin, Celest al lui Liszt, Fortissimo, al lui Prokofiev, creează o adevărată muzică a florilor, grupată sub genericul „Dor de primăvară”, cu lucrări surate, ce se caută, se aşteaptă şi se completează una pe cealaltă, ca-ntr-o grădină, unde florile înfloresc pe rând, la timpul lor.

Oniţa Mureşan face din culori mişcare, drum, poveşti. Ea spune şi crede că o culoare nu rămâne pe loc. Ea trece, se transformă. De aceea, albul de ghiocel, scrijelit, zgâriat, murdărit, crăpat, oferă etape ale culorii atât de simplă şi atât de semnificativă.

„Dintre atâte primăveri”… „Care lasă malurile, câte oare le vor  sparge/ Vânturile, valurile?…”

ELENA M. CÎMPAN         0321201709161617356981_1488789031152582_2039031268_o0321201709185817352759_1487573537940798_1501612051_n03212017091934img9275_0

DOREL COSMA, MENUȚ MAXIMINIAN ȘI ZORIN DIACONESCU, LA INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN DIN ISTANBUL

În cadrul evenimentelor dedicate Zilei Internaţionale a Poeziei (UNESCO), scriitorii bistriţeni Dorel Cosma, Menuţ Maximinian şi Zorin Diaconescu au fost prezenţi la Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul. Aici, bistriţenii au susţinut lecturi publice de poezie alături de colegi scriitori din Turcia Haydar Ergülen, Hilal Karahan, Mesut Şenol, Elçin Sevgi Suçin, Osman Öztürk şi Spania. De asemenea, au fost lansate cărţile „Duminică în Manhattan”, Flight( traducere în engleză de Muguraş Maria Petrecu) şi „Malul tăcerii” de Dorel Cosma ( traducere în turcă de Mesut Senol), „Trenul vieţii” şi „Muchia malului” de Menuţ Maximinian, Antologia Conexiuni de noiembrie – Dorel Cosma şi Menuţ Maximinian şi revista „Conexiuni” a Palatului Culturii. S-a subliniat faptul că Muguraş Maria Petrecu şi Mesut Senol sunt adevăraţi ambasadori ai Bistriţei prin proiectele derulate.
Poezia bistriţeană a fost apreciată, stabilindu-se parteneriate pentru următoarele întâlniri literare pe meridianele lumii.
A doua zi, la invitaţia directorului ICR, Nadia Tunsu, cei trei scriitori au fost prezenţi din nou la sediul instituţiei culturale româneşti din Istanbul, unde au vorbit despre rolul culturii româneşti peste hotare, fiind prezent şi poetul Mesut Senol. S-au stabilit o serie de proiecte ce urmează să se deruleze între Palatul Culturii Bistriţa şi Institul Cultural Român din Istanbul, următoarea invitaţie urmând a fi onorată în luna septembrie, când ICR pregăteşte un amplu eveniment de promovare a culturii tradiţionale româneşti. În acest cadru, directorul Palatului Culturii, dr. Dorel Cosma, a acordat directorului ICR, Nadia Tunsu, distincţia Palatului Culturii Bistriţa în semn de preţuire pentru promovarea culturii bistriţene.
Recitalurile de poezie de la Universitatea din Istanbul şi de la Institutul Cultural Român a scriitorilor noştri au fost un bun prilej de a face cunoscută poezia bistriţeană într-un cadru internaţional, fiind o bucurie că România a fost prezentă sub siglele Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir”, UNESCO și Asociației Liceo Poético de Benidorm din Turcia la acest important eveniment cu trei nume bistriţene.

Doris Cosma032120170913191735223415024428531233352232521542254012763n0321201709141417352250102115953123401037241977688976755817n0321201709143017353267102082716907822929192061035845038879n03212017091447img20170317104808

COMUNICAT DE PRESĂ

Ca o fructificare a unor preocupari constante de implicare in viata sociala a comunitatilor in care cu totii traim si folosind prilejul Zilei Mondiale a Apei 2017, Cluburile Rotary Bistrita Nosa si Rotary Nasaud, care fac parte din Districtul Rotary 2241 Romania-Republica Moldova, vor lansa Miercuri 22 Martie, incepand cu orele 13,00, ”Proiectul Educatia privind apa si igiena sanitara”, destinat informarii, constientizarii si educarii generatiei tinere – si nu numai – asupra utilizarii rationale a apei, ca si pentru asigurarea sanatatii personale si a celei publice prin igiena.

 

In cadrul ceremoniei de lansare a Proiectului Rotary, care va avea loc la Scoala Gimnaziala „ Lucian Blaga”, Sala Festiva, Str. Garoafei Nr. 8 , se vor prezenta materialele educationale realizate prin eforturi proprii, in sustinerea campaniei de informare privind apa si igiena sanitara,  materiale destinate a fi diseminate in perioada urmatoare in randul scolilor din mai mult de 10 judete din Romania si mai multe raioane din Republica Moldova, la care beneficiari vor fi aproximativ 20.000 de elevi, din peste 700 de clase.

 

La eveniment au fost invitati reprezentanti ai Inspectoratului Scolar Bistrita-Nasaud , Directia de Sanatate Publica Bistrita-Nasaud, elevi si profesori, precum si Rotarieni din Bistrita si Nasaud.

 

Rotary District 2241 Romania-Republica Moldova

Florin Iliescu-Responsabil Comisie de apa-sanitatie

Cu sprijinul
RC Bistrita Nosa – presedinte Cristian Tuturuga

 si

RC Nasaud – presedinte Sorin Dobricean

images

Rotary+Clubs+of+Calgary+and+Area