„CULOAREA NU RĂMÂNE ÎN LOC”, AFIRMĂ ONIÅ¢A MUREȘAN, ARTIST PLASTIC

Recentul vernisaj din foaierul Palatului Culturii din Bistrița, „Dintre atâte primăveri…”, autoare Onița Mureșan, m-a dus cu gândul la Dimitrie Anghel, poetul grădinilor, și la poezia lui „Din grădină”: „Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde…/ Ce iertător și bun ți-e gândul, în preajma florilor plăpânde!/ Râd în grămadă; flori de nalbă și flori de mărgărint,/ De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.”

Într-un simbolism aparte, în lucrările Oniței Mureșan își dau mâna parfum, culoare, sunet, generând o stare de admirație, ca-n fața unui tablou din natură. Pentru că rolul unei pânze care prezintă natură, fie că sunt flori, copaci, stânci, mare, este de-a aduce aproape, în fața ochilor, peisajul trăit și oferit spre trăire mai departe.

Operele Oniței Mureșan sunt ample, în dimensiuni mari sau mici, inspirate și pictate pe muzică celebră: Concertul nr. 2 din Rachmaninof oferă un tablou în trei părți, Simfonia în alb de Ceaikovski se potrivește bujorilor ca de balerină, Simfonia în roz, de Chopin, Celest al lui Liszt, Fortissimo, al lui Prokofiev, creează o adevărată muzică a florilor, grupată sub genericul „Dor de primăvară”, cu lucrări surate, ce se caută, se așteaptă și se completează una pe cealaltă, ca-ntr-o grădină, unde florile înfloresc pe rând, la timpul lor.

Onița Mureșan face din culori mișcare, drum, povești. Ea spune și crede că o culoare nu rămâne pe loc. Ea trece, se transformă. De aceea, albul de ghiocel, scrijelit, zgâriat, murdărit, crăpat, oferă etape ale culorii atât de simplă și atât de semnificativă.

„Dintre atâte primăveri”… „Care lasă malurile, câte oare le vor  sparge/ Vânturile, valurile?…”

ELENA M. CÎMPAN 

Recentul vernisaj din foaierul Palatului Culturii din Bistrița, „Dintre atâte primăveri…”, autoare Onița Mureșan, m-a dus cu gândul la Dimitrie Anghel, poetul grădinilor, și la poezia lui „Din grădină”: „Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde…/ Ce iertător și bun ți-e gândul, în preajma florilor plăpânde!/ Râd în grămadă; flori de nalbă și flori de mărgărint,/ De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.”

Într-un simbolism aparte, în lucrările Oniței Mureșan își dau mâna parfum, culoare, sunet, generând o stare de admirație, ca-n fața unui tablou din natură. Pentru că rolul unei pânze care prezintă natură, fie că sunt flori, copaci, stânci, mare, este de-a aduce aproape, în fața ochilor, peisajul trăit și oferit spre trăire mai departe.

Operele Oniței Mureșan sunt ample, în dimensiuni mari sau mici, inspirate și pictate pe muzică celebră: Concertul nr. 2 din Rachmaninof oferă un tablou în trei părți, Simfonia în alb de Ceaikovski se potrivește bujorilor ca de balerină, Simfonia în roz, de Chopin, Celest al lui Liszt, Fortissimo, al lui Prokofiev, creează o adevărată muzică a florilor, grupată sub genericul „Dor de primăvară”, cu lucrări surate, ce se caută, se așteaptă și se completează una pe cealaltă, ca-ntr-o grădină, unde florile înfloresc pe rând, la timpul lor.

Onița Mureșan face din culori mișcare, drum, povești. Ea spune și crede că o culoare nu rămâne pe loc. Ea trece, se transformă. De aceea, albul de ghiocel, scrijelit, zgâriat, murdărit, crăpat, oferă etape ale culorii atât de simplă și atât de semnificativă.

„Dintre atâte primăveri”… „Care lasă malurile, câte oare le vor  sparge/ Vânturile, valurile?…”

ELENA M. CÎMPAN 

Recentul vernisaj din foaierul Palatului Culturii din Bistrița, „Dintre atâte primăveri…”, autoare Onița Mureșan, m-a dus cu gândul la Dimitrie Anghel, poetul grădinilor, și la poezia lui „Din grădină”: „Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde…/ Ce iertător și bun ți-e gândul, în preajma florilor plăpânde!/ Râd în grămadă; flori de nalbă și flori de mărgărint,/ De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.”

Într-un simbolism aparte, în lucrările Oniței Mureșan își dau mâna parfum, culoare, sunet, generând o stare de admirație, ca-n fața unui tablou din natură. Pentru că rolul unei pânze care prezintă natură, fie că sunt flori, copaci, stânci, mare, este de-a aduce aproape, în fața ochilor, peisajul trăit și oferit spre trăire mai departe.

Operele Oniței Mureșan sunt ample, în dimensiuni mari sau mici, inspirate și pictate pe muzică celebră: Concertul nr. 2 din Rachmaninof oferă un tablou în trei părți, Simfonia în alb de Ceaikovski se potrivește bujorilor ca de balerină, Simfonia în roz, de Chopin, Celest al lui Liszt, Fortissimo, al lui Prokofiev, creează o adevărată muzică a florilor, grupată sub genericul „Dor de primăvară”, cu lucrări surate, ce se caută, se așteaptă și se completează una pe cealaltă, ca-ntr-o grădină, unde florile înfloresc pe rând, la timpul lor.

Onița Mureșan face din culori mișcare, drum, povești. Ea spune și crede că o culoare nu rămâne pe loc. Ea trece, se transformă. De aceea, albul de ghiocel, scrijelit, zgâriat, murdărit, crăpat, oferă etape ale culorii atât de simplă și atât de semnificativă.

„Dintre atâte primăveri”… „Care lasă malurile, câte oare le vor  sparge/ Vânturile, valurile?…”

ELENA M. CÎMPAN         0321201709161617356981_1488789031152582_2039031268_o0321201709185817352759_1487573537940798_1501612051_n03212017091934img9275_0

Leave a comment