24/05/2017

ESTE ROMANUL UN GEN DESUET?

La această întrebare răspund cu plăcere poeții. Lumea nu mai are răbdare, s-a învățat cu telecomanda, poezia e pe placul utilizatorului de net, rețele, etc.

Peter Boxall and Bryan Cheyette observă în introducerea la monumentala lor operă  “The Oxford History of the Novel in English, Volume 7: British and Irish fiction since 1940″ că genul romanesc manifestă tendința de a se redefini odată la două decenii.

Mai multe voci sunt de acord că românul şi-ar fi epuizat cele mai bune posibilități între 1910 şi 1930. Valabil şi pentru noi dacă ne gândim la Rebreanu.

Alți critici, printre care Bergonzi, susțin că romanul a supraviețuit într-o stare hibridă, stare care i-a permis să supraviețuiască, dar l-a făcut să nu mai fie roman.

Cu toată preferința evidentă a mulți autori contemporani pentru poezie, nu vom şti niciodată ce poate aduce ziua de mâine.

Internetul  (încă) nu este ultima frontieră.

ZORIN DIACONESCU 

LA MULȚI ANI, CORNEL UDREA!

Întreg colectivul ”Palatului Culturii” Bistrița, împreună cu managerul, prof.dr. Dorel Cosma, urează scriitorului, umoristului și dramaturgului, Cornel Udrea, un sincer și călduros ”La mulți ani!”, multă sănătate și fericire, astăzi, la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani !

La mulți ani, maestre !    

INTERESANT ! DRAPELUL ROMÂNIEI !

Iată de ce drapelul României este roşu, galben şi albastru.  Începând cu anul 175 după Hristos, stindardul dac  s-a impus ca stindard al majorităţilor legiunilor romane, triumfând şi în a doua jumătate a secolului al IV-lea, cu prilejul vizitei la Roma a împăratului Flavius Iulius Constantinus, fiul împăratului Constantin I ( după istoricul Ammien Marcellius).

Ce-I  interesant de abia de acum apare, căci conform datelor  cuprinse în Notitia Dignitarium, un document militar al arhivelor imperiale romane, stindardul de luptă al dacilor purta culorile roşu, galben şi albastru, aceleaşi culori de la primele legiuni geto-dace cantonate în Bretania şi  Capadocia, în care fruseseră recrutaţi ca mercenari  luptătorii daci.

După căderea Imperiului Roman de Apus,  stindardul dacilor a fost preluat şi folosit de armatele  bizantine până la finele secolului  X.
Împăratul bizantin Justinian, a înfinţat  în anul 535 după Hristos, două cetăţi dunărene,   Recidava şi Literatta, locuite de luptători descendenţi  ai dacilor care şi-au păstrat emblema stindard de luptă a  strămoşilor. Ca un semn de preţuire a efectului moral  exercitat asupra războinicilor, stindardul folosit în  legiunile romane şi ulterior bizantine era împodobit cu  aur şi pietre preţioase.
În anul 1185,  fraţii valahi Petru, Asan şi Caloian, au condus o armată  contra bizantinilor, ai cărei oşteni aveau pe suliţe  flamuri cu reproducerea dragonului-lup al dacilor, plus cele  trei culori.
Culorile stindardului au străbătut veacurile  fără nicio altă menţionare documentară, părând   pierdute pentru totdeauna.
Dar iată că în  anul 1821, culorile roşu, galben şi albastru se regăseau  pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu, iar în  anul 1848 au devenit culorile drapelului de stat, cunoscute  şi astăzi.
Ce înseamnă memoria ancestrală a unui popor,  şi cum nu poate fi ea ştearsă nici de atotputernicul  Timp.

 Stăm şi astăzi sub semnul lui Zamolxes,  chiar dacă unii dintre noi nu avem habar de  asta.

INTERESANT !  DRAPELUL ROMÂNIEI !

INTERESANT ! DRAPELUL ROMÂNIEI !

Iată de ce drapelul României este roşu, galben şi albastru.  Începând cu anul 175 după Hristos, stindardul dac  s-a impus ca stindard al majorităţilor legiunilor romane, triumfând şi în a doua jumătate a secolului al IV-lea, cu prilejul vizitei la Roma a împăratului Flavius Iulius Constantinus, fiul împăratului Constantin I ( după istoricul Ammien Marcellius).

Ce-I  interesant de abia de acum apare, căci conform datelor  cuprinse în Notitia Dignitarium, un document militar al arhivelor imperiale romane, stindardul de luptă al dacilor purta culorile roşu, galben şi albastru, aceleaşi culori de la primele legiuni geto-dace cantonate în Bretania şi  Capadocia, în care fruseseră recrutaţi ca mercenari  luptătorii daci.

După căderea Imperiului Roman de Apus,  stindardul dacilor a fost preluat şi folosit de armatele  bizantine până la finele secolului  X.
Împăratul bizantin Justinian, a înfinţat  în anul 535 după Hristos, două cetăţi dunărene,   Recidava şi Literatta, locuite de luptători descendenţi  ai dacilor care şi-au păstrat emblema stindard de luptă a  strămoşilor. Ca un semn de preţuire a efectului moral  exercitat asupra războinicilor, stindardul folosit în  legiunile romane şi ulterior bizantine era împodobit cu  aur şi pietre preţioase.
În anul 1185,  fraţii valahi Petru, Asan şi Caloian, au condus o armată  contra bizantinilor, ai cărei oşteni aveau pe suliţe  flamuri cu reproducerea dragonului-lup al dacilor, plus cele  trei culori.
Culorile stindardului au străbătut veacurile  fără nicio altă menţionare documentară, părând   pierdute pentru totdeauna.
Dar iată că în  anul 1821, culorile roşu, galben şi albastru se regăseau  pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu, iar în  anul 1848 au devenit culorile drapelului de stat, cunoscute  şi astăzi.
Ce înseamnă memoria ancestrală a unui popor,  şi cum nu poate fi ea ştearsă nici de atotputernicul  Timp.

                       Stăm şi astăzi sub semnul lui Zamolxes,  chiar dacă unii dintre noi nu avem habar de  asta.

drapelul-romaniei

SPECTACOLUL ”STRĂINI ÎN NOAPTE” SE VA JUCA DIN NOU LA BISTRIȚA!

Actorul Florin Piersic revine la Bistrița cu piesa ,,Străini în noapte” alături de actrița Medeea Marinescu. Evenimentul va avea loc la Palatul Culturii duminică, 7 mai, de la ora 19:00. Biletele s-au pus deja în vânzare contra sumei de 60 de lei la casieria Palatului Culturii.

În piesa ,,Străini în noapte”, de Eric Assous, Florin Piersic joacă rolul lui Pierre, un bărbat în floarea vârstei, care, după o noapte petrecută într-un bar, este condus acasă de Julietta (Medeea Marinescu), o femeie frumoasă și tânără. Ea știe cine este el și tocmai de aceea și-a propus să-l însoțească în apartamentul lui, iar el este cel care va afla în acea seară un lucru care îi va schimba viața. Până la dezvăluirea marelui secret, Julietta mărturisește mai întâi că este prostituată, apoi că este reporter și că face cercetări pentru următorul articol, iar aceste întorsături de situație sunt menite să dezvăluie cine sunt cele două personaje cu adevărat. Pierre este omul care simte că nu a realizat tot ce și-a propus în viață, iar Julietta este femeia care vrea să obțină ce își propune, să-și recapete o parte din viața pe care a pierdut-o în tinerețe. Drumurile lor se intersectează, pentru că fiecare vrea altceva de celălalt, iar acest lucru îi conduce spre alte secrete care trebuie dezvăluite.

Spectacolul te va ține cu sufletul la gură, fiind o comedie romantică, presărată cu răsturnări de situație, minciună, seducție și o lecție despre cum ne schimbă timpul. AMELIA CREȚIU