28/05/2017

CLAUDE KARNOOUH, O VIZIUNE ANTROPOLOGICĂ ASUPRA POPORULUI ROMÂN

Volumul semnat de cunoscutul antropolog francez Claude Karnoouh, ”Pentru o genealogie a globalizării. Eseuri critic-filosofice ale unui sceptic în acțiune”, apărut la Alexandria Publishing House provoacă la o dezbatere incomodă pe marginea unei genealogii a globalizării.
Claude Karnoouh s-a născut în martie 1940 la Paris, unde și-a făcut și studiile superioare. Din 1959 și până în 1965 a urmat studii de științe (fizică și chimie) la Sorbona, iar din 1966 până în 1969 studii de științe umane (filosofie, antropologie socială, sociologie și lingvistică) la Universitatea Paris X Nanterre. Începând din 1970 este membru al Centrului National de cercetare științifică (CNRS) și a predat, de asemenea, la Universitatea Paris X Nanterre, Sorbona, INALCO, Universitatea din Gand (Belgia), Charlostville (Virginia, SUA), Urbino (Italia), ELTE (Budapesta). În 1973 a întreprins mai multe anchete de etnografie și folclor în satul Breb din Maramureș. Din 1991 și până în 2002 a fost profesor invitat al Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj unde, în cel de al doilea semestru al anului universitar, a susținut un curs despre aspecte ale modernității târzii în postcomunism, îmbinând diverse abordări (politice, culturale, economice). Este autor a șase cărti și peste o suta de articole și eseuri de antropologie culturală și politică, filosofia culturii și filosofie politică.
Volumul ”Pentru o genealogie a globalizării. Eseuri critico-filosofice ale unui sceptic în acțiune” face parte din Colecția Gândește a Alexandria Publishing House are o prefață semnată de Adrian-Paul Iliescu, profesor doctor la Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucuresti, seful catedrei de Filosofie politică și morală. Tot la Alexandria Publishing House, în 2014, a mai apărut și volumul ”Raport asupra postcomunismului”, volum prefațat de prof. univ. dr. Aurel T. Codoban.

Cartea lui Claude Karnoouh este, cu siguranţă, o enciclopedie în care se fac trimiteri istorice, politice, teoretice, iar încărcătura de citate şi de evocări, fapte şi întâmplări surprind cititorul, care trebuie să stea cu creionul în mână pentru că va afla foarte multe date interesante. Este un demers intelectual care nu duce lipsă de beneficii pentru cititori.

În scrierile sale, Claude Karnoouh vorbeşte  despre „specialiştii” care au umplut astăzi piaţa şi care nu-şi mai găsesc locul în societate tocmai din cauza inflaţiei. Acesta este de părere că specializarea nu este ţelul final al formării intelectuale deoarece aspirăm la o practică inteligentă, productivă. Este similar cu a înţelege o temă muzicală, dar asta nu înseamnă că înţelegi o întreagă cultură muzicală.

Volumul reuneşte eseuri de filozofie politică, de antropologie, de estetică care discută despre ceea ce a reprezentat substructura angajamentelor politice ale gânditorilor şi artiştilor în momentele cele mai tragice ale secolului al XX-ea european. Se vede în lectură nu doar cunoaşterea operelor marilor filozofi ai lumii, ci şi aprofundarea teoriilor acestora, cititorul fiind provocat ,pornind de la aceştia, să-şi exerseze propria gândire critică, provocându-l să reconstruiască arhitectura interpretărilor istoriei, ale culturii şi ale politicului. Filozoful atrage atenţia şi asupra faptului că „dacă intelectualul vrea să acţioneze, trebuie să-şi afunde mâinile în noroiul politicii”, ceea ce nu ar fi normal. Cu toate acestea, dincolo de discursurile academice, intelectualul nu poate fi un cavaler în alb, purtător al unei morale intelectuale, deoarece trebuie să se adapteze vremurilor.

Mai interesant în această carte este viziunea autorului asupra poporului român, ştiind faptul că ne-a cercetat mulţi ani tradiţiile. „Mă străduisem să traduc în cuvinte şi fraze, multiple impresii, imaginile, sentimentele, asocierile de idei şi de amintiri pe care le născuseră în mine toate acele cuvinte dintr-o limbă străină, dar care încet îmi deveniseră familiară, parcursul şi modul de a fi al oamenilor, ceea ce văzusem şi auzisem, mirosurile noi pe care le inhalam uneori până la greaţă, obiectele necunoscute pe care le pipăiam, mâncărurile din care mă hrăneam până la saţietate. Da, am învăţat mult să bat drumurile, potecile, cărările”, spune Claude Karnoouh.

Se pare că în satele noastre a descoperit forţa gândirii meditative în poesisul cuvântului ritual, al unei culturi în agonie pe cale de dispariţie. „Aici, ca şi în poezia limbii franceze, există ceva care-mi vorbeşte imediat. În desfăşurarea unei noi bogăţii insolente contrastând cu o mizerie arhaică omniprezentă, totul se arată mai clar decât în mediul nostru mai ipocrit şi şlefuit”, spune autorul, subliind faptul că regimurile comuniste au lăsat să subziste suprafeţe de autonomie socială.

A fost impresionat de faptul că pe teritoriul nostru a întâlnit ţărani care cultivă pământul încă arhaic, existând încă raporturi vii între om şi pământ, amintindu-ne încă o dată de dragostea pentru glie surprins atât de bine în romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu. Imaginea unui om care îşi păştea vacile între blocurile sociale din Cluj sau a ciobanului care avea grijă de oi pe malurile Someşului, rezemat în bâtă, i-au rămas vii filozofului: „Această relaţie hrănitoare, arhetipală este cu mult mai autentică decât portul unui costum tradiţional popular în zilele de sărbătoare naţional”.

Încă o dată se dovedeşte că nu este bine să folosim cuvintele ţăran sau cioban în momentul în care dorim să jignim pe cineva, din contră, ar trebui să arătăm respect pentru aceste categorii sociale: „A vorbi despre munca altora, fără a-i proba vreodată tu însuţi rigoarea şi existenţele înseamnă a reproduce acelaşi comportament ca al nomenclaturii”.

La noi, Claude Karnooud a văzut profesori universitari, medici, scriitori care ştiu să pună un rând de salată în grădină, să cosească iarba, să facă vin, să mulgă o vacă: „Aici sensul vital al alternanţei anotimpurilor nu este încă întru totul uitat… Timpul nu are acelaşi ritm ca la noi, totul este aici mai lent, desigur mai incert, mai titrat, mai nonşalant, mai meditativ şi mai puţin analitic”.

Pornind de la momentul în care Nicolae Ceauşescu a fost ucis, filozoful face o amplă dezbatere asupra a ceea ce înseamnă gândirea românilor care au o versiune rustică asupra judecăţii de apoi, crezând că cei care l-au împuşcat au fost nedrepţi şi că se va abate asupra tuturor membrilor familiei lor un blestem. Vorbeşte apoi despre credinţa în omniprezenţa semnelor providenţei divine în cele mai mici gesturi, acţiuni şi cuvinte ale oamenilor şi naturii, despre faptul că oamenii îşi fac semnul crucii când trec prin faţa bisericii, când fac o călătorie cu maşina, în vreme ce şoferii îşi pun la maşini fel şi fel de iconiţe.

„Nu nutresc nicio iluzie despre devenirea Europei şi a lumii, în general, totul şi toate lucrurile vor trebui să se conformeze voinţei pe care Occidentul o trasează pentru planetă într-o versiune inedită a statului universal care guvernează lumea. Iată de ce caut să păstrez în amintire aceste câteva rămăşiţe europene ale unei societăţi pe care am pierdut-o şi care rămâne aici în câteva locuri care încet-încet… pălesc. O nouă sărăcie, precum şi o nouă bogăţie accelerează dezrădăcinarea vertiginoasă a oamenilor şi împing inexorabil metastazele rătăcirii. Iată de ce caut încă să mă-mbăt cu peisaje a căror forţă magică izvorăşte din contemplarea lor”, declară filozoful. Se pare că ataşamentul faţă de pământ al românilor l-a impresionat, vorbind despre o patrie adevărată, în care omul are propria casă. De altfel, această noţiune pentru pământ a fost întotdeauna punctul central al existenţei noastre, primele globuri terestre apărând încă din secolul al XV-lea, chiar înainte de descoperirea Americii, în care continentele erau desenate, desigur imaginar, ceea ce făcea din pământ un spaţiu unic, teatrul unei lumi unde oamenii îşi vor juca propria lor devenire.

„Globalizarea pare deci a fi pe cale de a se împlini în totalitate, şi chiar dacă mai rămân pe ici pe colo colţişoare de arhaism ce se pretind ireductibile prin piaţă, economie, constrângeri tehnologice… se vor integra curând în Occident, în generalitatea sa”, spune filozoful, care crede că vor dispărea anumite culturi, ritualuri care vor fi zăvorâte în mici sertare ale cunoştinţelor pozitive, liniştitoare, în conceptele antrologiei sociale şi culturale, în cele ale istoriei religiilor sau istoriei civilizaţiilor. Vom fi toţi pe aceeaşi scenă iar rolurile pe care le vom juca vor fi în aceeaşi piesă, iar uniformizarea identităţilor nu poate fi un lucru atât de benefic, cu toate acestea vor fi anumite sacrificii pentru producerea lumii noi.   Despre toate acestea şi multe altele, despre starea noastră de a fi, despre întrebări primordiale ale lumii veţi găsi date în volumul lui Claude Karnoouh, care merită a fi citit ca o oglindă filozofică şi antropologică a noastră, a tuturor. Menuţ Maximinian 

PREZENȚĂ BISTRIȚEANĂ LA VIENA

Palatul Culturii Bistriţa a fost prezent la evenimentele dedicate Zilei Europei, ce au avut loc weekend-ul trecut la Viena. Astfel, scriitorul Zorin Diaconescu şi artistul Petre Petruse au fost prezenţi la invitaţia lui Ioan Godja la manifestările româneşti ce au avut loc cu acest prilej. Despre evenimentele ce s-au derulat am purtat un dialog cu Zorin Diaconescu. – Ce tematica a avut programul de la Viena? -Programul de la Viena și-a propus să marcheze a 10-a ediție a “Zilei Europei la poarta Maramureșului” – monument a cărui replică se află la Viena, în Bohmer Prater – un dialog cultural dintre localnici și comunitatea românească, susținută din țară și de Palatul Culturii din Bistrița, partener al manifestărilor organizate de mai multe asociații, animate de energicul și sufletistul Ioan Nelu Godja și grupate în jurul proiectului media pentru românii de pretutindeni radiotvunirea.com Tematic cele 2 zile au însemnat folclor, literatură, artă plastică, muzică, teatru. Din reacția publicului autohton dar și a autorităților austriece a rezultat capacitatea de dialog, apropierea în spiritul unității în diversitate. – Câteva cuvinte despre organizatori şi participanţi -Organizatorii și-au propus o misiune care i-a încărcat cu multă responsabilitate: întocmirea unei cărți de vizită a culturii române, pentru care și-au unit forțele Cercul Cultural Româno Austriac ”Unirea”, ”RadioTV Unirea” Wiener Neustadt, Asociația ”Kultur10” Sectorul 10 Favorit Viena, ”Organizația Austro Română” din Viena și ”Centrul Cultural Sighetul Marmației” Maramureș România – împreună cu invitații printre care se numără și Palatul Culturii din Bistrița. – Câteva cuvinte despre delegaţia bistriţeană Solistul îndrăgit de muzică populară Petre Petruse a încântat publicul din Prater cu un repertoriu care a electrizat audiența încât o prezență într-un spectacol de cântec și joc s-a trasformat într-un recital, aplaudat de un public care nu a ezitat să se ridice si să danseze pe melodiile îndrăgite care mergeau direct la suflet fiind cântate departe de casă. Eu am avut privilegiul de a prezenta în centrul de evenimente Schwarzberg în fața unui public pretențios volumele “Malul Tăcerii” și “Duminică în Manhattan” de Dorel Cosma, antologia “Conexiuni de Noiembrie” (autori: Dorel Cosma și Menuț Maximinian) și primul număr la noii reviste “Conexiuni literare” apărut cu câteva zile în urmă. Mi s-a dat prilejul să vorbesc și despre evenimentul în premieră organizat de IGF (Uniunea Mondială de Folclor) la Senatul României in cinstea zilei Europei și în sprijinul ideii de coeziune prin cultură, inclusiv cultura populară. – Care a fost programul delegaţiei noastre? Am avut un program … “sportiv” în sensul că după o scurtă pauză de pregătire, Petre Petruse a coborât din mașină și a urcat pe scenă. Ziua următoare a fost marcată de un GPS cu … “personalitate” care se încăpățâna să se “răzgândească” în cele mai aglomerate intersecții din centrul Vienei, încât am găsit spațiul cultural din Schwarzenbergplatz 10 mai degrabă datorită providenței decât grație tehnicii. Important este că am cunoscut sau reîntâlnit oameni care vibrează pe aceeași lungime de undă. Împreună am reconfirmat că în viața spirtuală nu există puteri mai mari și mai mici, nu există săraci sau bogați. În cultură avem cu toții o șansă si ne bucurăm de fiecare ocazie când ni se dă posibilitatea să demonstrăm acest fapt. Menuţ Maximinian

DORIAN POPA ÎN CĂUTAREA TINERELOR TALENTE, LA BISTRIȚA !

Palatul Culturii Bistrița organizează în 1 iunie, 2017, concursul de muzică și dans pentru copii ”AȘ DORI SĂ FIU O STEA” . Preşedintele juriului va fi Dorian Popa, actor şi cântăreţ, fost membru al trupei LaLa Band şi unul dintre protagoniştii serialului “Pariu cu viaţa”.

Vineri, 19 mai, ora 17:00, va avea loc preselecția ”Aș dori să fiu o stea”, dintre toți cei înscriși se vor alege 20 de concurenți care în 1 iunie, de Ziua Copilului, își vor demonstra talentul în fața juriului și a publicului bistrițean.

Premiile din acest an: Locul I – 700 euro; locul II – 500 euro; locul III – 300 euro.

De asemenea, în această zi specială dedicată tuturor copiilor, vor fi prezenți la Bistrița – X-Style Kids Arad – coregrafi Maura și Dorian Cosma, o trupă care mereu reușește să impresioneze juriul și publicul la concursurile naționale și internaționale.  La finalul lunii mai vor fi în Croaţia la  World  Dance Masters şi în august, spera să ajungă, pentru al treilea an consecutiv, la cea mai importantă competiţie de nivel mondial: Hip Hop Internaţional, Phoenix –Arizona, SUA.

De Ziua Copilului însă, vor fi la Bistrița și vor încinge atmosfera cu un show extraordinar !

Dorian Popa va susține și un concert, la finalul concursului, alături de toți concurenții concursului ”Aș dori să fiu o stea”, ediția cu numărul II.

18 MAI – ultima zi pentru înscriere !  DORIS COSMA

O NOUĂ PREMIERĂ A TEATRULUI PROFESIONIST LIVIU REBREANU. UN INTERVIU GUSTAT DE PUBLIC

Teatrul profesionist Liviu Rebreanu surprinde prin premierile pe care le-a pus în scenă la Palatul Culturii încă de la înfiinţare. Cea mai recentă reprezentaţie a fost piesa Interviu, regia și scenografia: Mihai Panaitescu. Din distribuție au făcut parte Teodora Voineagu – Reportera, Mihai Panaitescu – Reporterul, Alexandra Podu – avocata, Nuțica, sudorița, primărița, femeia la fân, Constantin Podu – secundul, Amelia Crețiu – Tuți. Tema piesei este o emisiune de televiziune susținută de doi prezentatori carismatici având 5 femei drept invitate pentru a vorbi despre feminitate. Toate aceste elemente compun povestea unui spectacol de teatru care ajunge să se transforme pe parcurs într-o parodie a emisiunilor comerciale din zilele de astăzi. Textul ,,Interviu” de Ecaterina Oproiu este luat drept pretext de către actori pentru a blama circul mediatic pe care îl vedem în fiecare zi. Astfel, spectacolul se transformă din unul teatral în unul social, în care te regăsești tu ca spectator. Pe lângă hohote de râs, spectacolul ridică întrebări și propune schimbări. Merită evidenţiată prezenţa actriţei bistriţence Amelia Creţiu, care a jucat-o te Tuţi, angajată a Centrului Cultural Municipal, care a debutat, iată, cu aplauze furtunoase pe scenă. Nu uităm de Alexandra Podu, care s-a prezentat excelent, jucând rând pe rând tipologii diferite ale femeii. Printre spectatorii prezenţi în sală s-au aflat şi primarul Bistriţei, Ovidiu Creţu, şi managerul instituţiei gazdă, Dorel Cosma, evoluţia artiştilor fiind apreciată de public prin ovaţionarea la scenă deschisă. Prin proiectele lui, Teatrul profesionist Liviu Rebreanu se dovedeşte a fi un bun câştig cultural pentru urbea noastră, bistriţenii arătând încă o dată că sunt mari iubitori de teatru.

Menuţ Maximinian