22/09/2017

Bistriţa & Besançon – 20 de ani! Despre copii, despre viitor, despre speranţe

În contextul Zilelor Bistriţei, s-au aniversat cei 20 de ani de înfrăţire/ îngemănare dintre oraşul nostru cu oraşul Besançon din Franţa. A fost bine marcat evenimentul prin activităţi oficiale şi manifestări culturale notabile, mai mult sau mai puţin prezentate şi comentate.

          Vreau să mă opresc asupra unui moment cultural mai puţin sesizat, petrecut la Sinagogă, duminică seara, după concertul formaţiei Tetraktys. Este vorba despre recitalul corului de copii “Les Enfants de l’Espoir” din Besançon “înfrăţit” cu un cor de copii din Bistriţa. Voi spune câte ceva despre acest “miniconcert” fiind vorba de copii, dar cu efecte maxime pentru ei, pentru spectatorii lor privilegiaţi, pentru viitorul relaţiei Bistriţa – Besançon, dar şi pentru viitorul relaţiei România–Franţa–Europa.

          Copiii, cu vocile lor preacurate, evoluând din pasaje de unison superlimpede prin acorduri perfecte, armonice şi ajungând la dezacorduri sau disonanţe dificil de susţinut (ca în piesa “Înserare”, text şi muzică Felicia Donceanu), cu recitative ritmice şi mişcări de scenă, au surprins auditoriul făcându-l să “trăiască” muzica lăcrimând (după piesa “Un été de porcelain”, muzica Mort Schuman) sau izbucnind în urale peste aplauze frenetice (după “Foicică de ciuper” de Tudor Jarda). Copiii corişti au trăit şi ei, la rândul lor, aplauzele şi reacţia sălii, cu ochii lucind de lacrimile mulţumirii. Cei doi profesori dirijori ai corurilor reunite respectiv Dominick Deloffre şi Carolina Karoli îşi trăiau şi ei satisfacţia unor eforturi asidue, împărtăşind dubla mulţumire a elevilor lor, pe de-o parte, şi a spectatorilor, în general oameni maturi, avizaţi în domeniu, pe de altă parte.

          Mai trebuie spus că celor două coruri, francez şi român, conduse de cei doi dirijori, francez şi român şi celor două repertorii, francez şi român, le-a corespuns în sală, aproape la paritate, un public francez/bisontin şi român/bistriţean. Bipolaritatea îngemănării Bistriţa – Besançon a avut însă pentru toţi acelaşi singular şi unic rezultat: o complexă trăire emoţională indusă de muzică tuturor, stare pe care, a o descrie în cuvinte este imposibil. Această unicitate a trăirii este efectul cel mai important al înfrăţirii dintre Besançon şi Bistriţa. Am stat împreună parteneri francezi şi români, adulţi şi copii, acasă la noi, discutând, mâncând, gospodărindu-ne împreună şi constatând că nu ne deosebim, că suntem oameni cu aceleaşi probleme, cu aceleaşi cunoştinţe şi abilităţi, cu aceleaşi valori, cu mari calităţi şi mici defecte. Am participat împreună la manifestările dedicate evenimentului aniversar, extrem de diverse şi bine organizate de asemenea pe principiul binomului bisontino/bistriţean: expoziţii cu artişti din Besançon şi Bistriţa; concert simfonic cu instrumentişti din Bistriţa şi dirijor din Besançon; concert cameral cu artişti din Besançon şi Bistriţa etc. Dar, concertul coral comun al copiilor bisontini şi bistriţeni reprezintă ceva în plus. Este nota de speranţă că viitorul va consacra consolidarea relaţiilor interumane începute în urmă cu 20 de ani şi consolidate în acest interval de timp între Bistriţa şi Besançon prin aceşti copii care, evident, în viitor vor deveni adulţi.

          Merită să afle cele două oraşe înfrăţite că cei peste 60 de copii ale celor două coruri s-au despărţit plângând, după ce au trăit experienţa unei îngemănări socio-artistice doar de câteva zile la Bistriţa.

          Copiii de la mai multe şcoli din Bistriţa, alături de cei de la Liceul de Muzică “Tudor Jarda”, care activează pe lângă Centrul Judeţean de Cultură Bistriţa-Năsăud, dirijaţi de sufletista profesoară Carolina Karoli, au reprezentat sufletul copilăresc, curat, sincer şi deschis spre viitor al Bistriţei.

          Ceilalţi 33 de elevi bisontini sunt “Les enfants de l’Espoir”, deci copii ai speranţei. Inclusiv ai speranţei către un viitor comun European bine marcat de la Bistriţa, din România prin Franţa către Europa.

Felicitări şi mulţumiri, copii, pentru lecţia de comuniune, de mare semnificaţie şi sinceritate în care cu siguranţă veţi crede şi când veţi fi adulţi!

Mulţumiri părinţilor care v-au sprijinit în acest proiect! Mulţumiri şi felicitări se cuvin, de asemenea, profesorilor voştri: Dominick şi Carolina, Catherine şi Cristina, Elodie şi Anamaria, Isabelle, Françoise şi Melinda, Claudiu şi Allain.

Mulţumiri, Primăria Besançon şi Primăria Bistriţa!

Şi mulţumirile ar putea continua atât către instituţii şi asociaţii, cât mai ales către persoane cu suflet şi dedicaţie pentru asemenea activităţi.

                                                          Mircea Chira

(fotografii Claudiu Barabaş şi Alex Bota)

08292017151739dscf3022 08292017151814dscf3034 08292017151850wp_20170827_19_17_26_pro 08292017152016wp_20170827_19_29_01_pro 08292017152035wp_20170827_19_30_13_pro 08292017152109wp_20170827_19_39_13_pro 08292017152203wp_20170827_19_45_02_pro