Ioan Szilagyi a demisionat din U.D.M.R.

Fostul prefect a judeţului Bistriţa-Năsăud şi deputat U.D.M.R. şi-a motivat demisia din toate funcţiile deţinute în cadrul partidului dar şi din această formaţiune politică prin interesele care au făcut ca U.D.M.R. „să nu mai fie ce a fost odată.”

In primul rând că interesele stau chiar la baza alcătuirii oricărei formaţiuni politice şi asta nu e tocmai rău, dacă e vorba de interesul naţional (mai greu de definit) sau interesele unor categorii sociale mari (teoretic stânga i-ar reprezintă pe salariaţi, mai ales pe bugetari iar drepta, patronatul şi libera iniţiativă).

Interesele de grup din interiorul partidelor sunt cu totul altceva.

Ca orice partid, U.D.M.R. are câteva exemple de supravieţuitori din toate regimurile, dar are nevoie şi de oameni noi, pe care crede că i-a găsit în „tânăra gardă”. Relaţiile dintre generaţii nu au fost niciodată armonioase. Unii nu rezistă şi se retrag.

Dacă o fac la o vârstă onorabilă şi într-un mod decent, devin istorie – partea frumoasă a disciplinei.

Nu e păcat că d-l. Szilagyi, dacă tot s-a hotărât să demisioneze din formaţiunea al cărei membru fondator este şi pe care a slujit-o timp de două decenii, nu fără răsplată (a fost prefect şi deputat), face astfel de declaraţii într-un registru ambiguu,  referitoare la „interese” care deschid uşa suspiciunilor de tot felul?

Este desigur dreptul domniei sale, dar fanii pe care i-a avut şi pe care suntem siguri că îi mai are, ar fi fost încântaţi dacă această declaraţie ar fi lipsit.

Uneori, tăcerea însemană mai mult decât vorbele.