Categories
D'ale mele Stirea Zilei

PITZI ONLINE: Sunt nemultumita …

Cateva materiale aparute in presa locala, m-a facut sa iau atitudine si sa imi spun si eu punctul de vedere. Punctul de vedere al unei pitzi.  De ieri s-a deschis, oficial, oraselul copiilor, pe pietonalul Liviu Rebreanu. Bineinteles ca, a fost de fata primarul Ovidiu Cretu si ca lui i-a venit sarcina de a da lumina oraselului.

Agitatie multa, luminite colorate, patinoar, copii fascinati de tot ce se intampla in jurul lor, autoritati si presa. Aceasta a fost, in mare, atmosfera de ieri de pe pietonalul Bistritei. Insa, dincolo de atmosfera minunata care ne anunta ca vin sarbatorile, probabil ca multi dintre bistriteni sunt nemultumiti de actualul orasel al copiilor. Eu, cel putin, sunt. Si fiindca sunt cetatean al Bistritei am dreptul sa imi spun parerea. Sunt nemultumita pentru ca patinoarul si-a schimbat locatia. Sunt nemultumita pentru ca sunt aceleasi instalatii vechi de ani de zile, reparate si puse din nou. Sunt nemultumita ca desi se vrea un oras european, oraselul copiilor arata ca la tara, ca intr-un sat, fara bun-gust, instalatiile fiind imprastiate si aranjate fara noima. Sunt aceleasi “accesorii” (nici nu stiu cum sa le spun) ca in anii trecuti… sunt vechi si ruginite… Dar, recunosc, chiar si asa, te cuprinde feeria de sarbatori si te bucuri, fara sa vrei, cand ii vezi pe cei mici fericiti si cuprinsi de spiritul  magic al sarbatorilor de iarna.

As vrea sa avem un orasel al copiilor cum e in Mures sau in Cluj, in orice caz, ceva care sa semene ca suntem un oras european. Oricum, decat deloc, si asa e bine, ne conformam pentru ca nu avem ce face, lasam autoritatile sa faca, pentru ca stiu ce fac.

Alina Moldovan

Categories
Agenda D'ale mele News

PITZI ONLINE: Oare cum e ?

Tocmai am citit ceva foarte frumos pe profilul lui Dani Suciu. M-a emotionat pana la lacrimi ceea ce am citit…si m-a facut sa ma intreb oare cum e sa fi parinte? oare cum e sa stii ca cineva te iubeste neconditionat si ca pentru acel cineva reprezinti universul? Oare cum e cand te priveste cu ochii mari si nevinovati si in acea privire vezi o dragoste imensa si o neputinta in acelasi timp? Oare cum sunt acele emotii cand bebelasul tau rosteste pentru prima data mama sau tata? Mereu mi-am dorit sa simt asta, mereu am iubit copiii si mi-am dorit unul al meu. Dat soarta, poate nedreapta cu mine…sau poate eu am fost nedreapta cu soarta, a facut ca eu sa nu pot fi mama…sau cel putin nu inca. Desi puteam fi pana acum. Frica si teama de necunoscut, de a incepe o noua viata, nesiguranta unui camin si alegerea unei vieti mai simple, m-au facut sa renunt la visul oricarei femei, acela de a fi mama. Slabiciunea mea si-a spus cuvantul si nu am avut curajul sa merg mai departe…acum e prea tarziu pentru regrete, dar am invatat ca nu voi mai face aceeasi greseala de doua ori.

Dani Suciu - un tatic fericit
Dani Suciu - un tatic fericit

Ceea ce am citit la Dani Suciu, m-a facut sa plang si sa ma gandesc oare cum ar fi fost… Dar nu a fost sa fie. Poate de aceea imi iubesc asa mult finutul ce in februarie face 4 anisori…toata dragostea mea de femeie ce ar fi putut fi mama, i-o arat lui, il rasfat si-i cumpar de toate, il iubesc si il cert, il mangai si il pupacesc cand e cuminte…poate nu am rabdare cu el prea mult… Dar in adancul sufletului meu este o mama ce mereu se intreaba oare cum ar fi fost…Si…oare va mai fi? Oare voi avea vreodata ocazia sa simt toate acele emotii si sentimente unice ce ti le trezeste copilul tau?  Oare…?

Gemenii care isi aniverseaza astazi ziua de nastere
Gemenii care isi aniverseaza astazi ziua de nastere

Redau integral textul care m-a impresionat si m-a facut sa plang:

Dani Suciu
Va trece si ziua de maine. Ar fi una normala, fara nimic deosebit. Doar ca….maine, 3 decembrie, cele mai importante fiinte din viata mea sarbatoresc. De fapt, e prima lor aniversare. Mara (gogosica mica) si Luca (frumosul lui tati) maine fac un an. Habar nu am cand a trecut. De fapt, cred ca stiu….cum a trecut, cand a trecut. Povestea lor e speciala, povestea mea cu ei e speciala. Parca acum asteptam pe holul maternitatii….eram curios sa-i vad. Si mari au venit pe lume, neasteptat de mari pentru gemeni. Nimeni nu poate explica in cuvinte sentimentul cand iti vezi copilul prima data. La mine a fost la dublu. Au fost asteptati o perioada lunga, nu a fost usor, doar noi stim, dar maine fac un an. Nu stau cu ei cat mi-as dori, mama ei de politica, dar ii simt parte din mine. Si vor fi mereu asa….apropo, Luca face primii pasi, de fapt ii fuge, nu are rabdare, parca mai stiu pe cineva asa. Mara mai asteapta, parca isi calculeaza miscarile, doar e frig afara si e bine in casa, si ea va vrea sa mearga pe afara. Si ne lasa acum sa ne bucuram de Luca, sa nu amestecam bucuriile. Dar ea sta mai bine la capitolul dintisori. E mai rabdatoare, mai cuminte, e printesa. Maine le voi spune la multi ani, maine nu voi cracni daca Luca nu va vrea decat pe jos, maine nu ma oftic daca Mara nu va dormi noapte si imi va da cu manutele peste fata. Si nici pe vocalizele lui Luca, unele cu destui decibeli. Nu mai spuneti la nimeni, dar la petrecerea de taiat motul, puii mei vor face senzatie…nu spun mai multe. Si de data asta puteti spune tuturor ca ii iubesc enorm! La multi ani copiii mei dragi…

finutul Alinei - celebrul Ema
finutul Alinei - celebrul Ema la botez


Alina Moldovan
Categories
D'ale mele

Separatoare, separatoare… dar pana unde?

Observam pe zi ce trece ca oraselul nostru sufera tot mai multe schimbari. Unii zic in bine, altii nu mai zic nimic. Cert este ca primarul Cretu face treaba. Daca a facut sensuri giratorii in fiecare intersectie din oras, devenind astfel orasul sensurilor giratorii, acum , de cateva zile, a mai facut o mica schimbare pe strada Calea Moldovei.

Au fost puse niste separatoare de sens, pentru ca cei grabiti ce nu respecta regulile sa nu mai calce linia dubla continua, ci sa foloseasca sensurile giratorii… daca tot au fost construite si amplasate. Recunosc, ca nu mai faceam dreapta obligatoriu, cand ieseam de pe Bargaului si vroiam sa merg in sus… ci treceam peste linia dubla continua si imi vedeam de drum.

Acum… gata. Mi-a fost taiata macaroana. Trebuie sa ma conformez regulilor de circulatie si sa le respect. Dar oare pana unde o sa puna separatoarele alea de drum? Pana la Tihuta?

Alina Moldovan

Categories
D'ale mele

Pitzi ar vrea in partid… dar in care?

Zilele trecute un bine cunoscut politician din oras si un om destul de influent, mi-a spus ca nu eu am pierdut ca nu am intrat inca in politica, ci partidele, pentru ca orice partid are nevoie de o persoana ca mine. Si daca stam bine si dam o raita prin multitudinea de partide existente, ne dam seama ca in fiecare exista cate o pitzi, blonda sau nu… sau mai multe pitzi.

Deoarece sunt blonda si nu prea inteleg eu multe din jurul meu si nicidecum din politica, explicatia mi-a fost data de o femeie de afaceri foarte desteapta, si prietena mea in acelasi timp: orice partid are nevoie de o femeie draguta si nonconformista care sa atraga atentia, pentru ca barbatului ii place tot ceea ce este frumos si astfel se mai indulceste putin politichia amara si… din tara noastra. Acum eu vreau sa intru in politica, ca e la moda, dar am o mare nelamurire, nu stiu in ce partid sa ma inscriu.

Fiind blonda, oare ce partid m-ar prinde mai bine? Si sa se asorteze cu rujul meu roz… Va rog ajutati o biata pitzi blonda sa intre in politica… si astept sfaturile voastre.  Pupici cu sclipici :)

Alina Moldovan

Categories
D'ale mele

Am invatat sa fac afaceri (FOTO)

va doresc o zi minunata si in care sa faceti afaceri bune - Alina
va doresc o zi minunata si in care sa faceti afaceri bune - Alina

Weekendul ce tocmai a trecut a fost unul plin de evenimente: halloween-ul care l-am preluat si noi de la tanti America, am trecut la ora de iarna, targul medieval, dar si cursul ce a avut loc la AJOFM, curs la care am participat.

Proeiectul “ProFemin Antrep” promoveaza egalitatea de sanse in antreprenoriat si are ca scop cresterea oportunitatilor de angajare a femeilor, prin formarea acestora  in vederea initierii unei afaceri si a fost lansat de catre AJOFM impreuna cu Universitatea Spiru Haret si Uniunea Nationala pentru Drepturile Femeii din Romania.

Cursul a durat trei zile, vineri, sambata si duminica, timp in care am invatat , teoretic, cum incepi o afacere, dar si ca femeile au acest drept de a conduce si de a fi oameni buni de afaceri. Participantele au fost dintre cele mai variate: bugetare, pensionare, casnice, studente, dar toate au avut acelasi scop: sa invete cum sa deschida o afacere si cum sa o conduca.

participante la cursul de afaceri 1
participante la cursul de afaceri 1

Recunosc ca am fost cea mai pitzi de la acest curs, tocmai de aceea am ales ca subiectul este numai bun pentru aceasta rubrica. Inedit a fost modul in care formatorul (profesorul) a prezentat cursul, folosind un limbaj neconventional si deloc elevat pentru asa ceva, fiind tot timpul degajat in conversatie. A folosit acest limbaj sa fie pe intelesul tuturor, cred. Dar, oricum , s-a facut inteles, astfel incat la examenul ce a fost ieri, toate doamnele au stiut si au fost foarte bine pregatite. Examenul a constat intr-un test grila, alcatuit din 18 intrebari si a fost alocat un timp de 15 minute pentru rezolvarea acestuia, si o proba orala, in care doamnele trebuiau sa isi sustina, timp de 2-3 minute, planul de afaceri. Comisia de examinare a fost alcatuita din trei membri, printre care si Doris Moldovan, fiind la fel de zambitoare si sociabila cum e mereu.

participante la cursul de afaceri 2
participante la cursul de afaceri 2

Pe parcursul celor trei zile cat a durat cursul, participantele au fost tratate corespunzator, asttfel ca le-a fost oferita o masa calda, cafea si ceai. Serviciul de catering a fost asigurat de o firma din Craiova si astfel am degustat putin din specificul zonei si nu prea am fost incantata. Tot mai buna e mancarea ardeleneasca.

Acum ramane de vazut cate dintre cele care au absolvit acest curs vor pune in practica planul de afaceri prezentat la examen si daca le-au folosit la ceva participarea la acest proiect. Am uitat sa mentionez ca printre cursante a fost si doamna Valeria Tamasoi, fosta directoare de la Fortele de Munca. Si astazi are loc examinarea celor care au participat la curs.

Succes, doamnelor!

mancarea de la Craiova
mancarea de la Craiova

Valeria Tamasoi si Doris Moldovan
Valeria Tamasoi si Doris Moldovan
comisia de examinare
comisia de examinare

Alina Moldovan

Categories
Agenda Bistrita D'ale mele Info-box News

Prima zi de scoala

De-a lungul timpului, Bistrita Online a reprezentat pentru mine blogul meu personal, unde mi-am spus pareri si puncte de vedere. Multi au fost impotriva acestui fapt si m-au indemnat sa imi fac un blog al meu. Dar de ce sa imi fac un blog cand pot scrie aici, tot ce vreau si tot ce imi trece prin minte (atat cat imi permite neuronul meu singuratic)? Asa ca, incepand de astazi, pe acest site va fi si aceasta rubrica: pitzi online, unde voi scrie doar eu. Si poate asa nu vor mai exista discutii ca cititorii sunt obligati sa citeasca ceea ce scriu eu, si vor accesa aceasta rubrica doar cei care sunt curiosi de scrierile mele (de eculubratiile mele ).

Numele cred ca e cu subinteles si nu cred ca are rost sa il mai analizam. Prin “pitzi online” mi-am propus sa abordez subiecte tabu, subiecte despre care lumea nu vorbeste, fie  din cauza ca le considera prea vulgare, fie ca nu isi rostul aceste discutii. Dar cum eu sunt o fire nonconformista si imi place tot ceea nu este banal si imi place sa pun paie pe foc, voi discuta despre tot ce altii considera interzis. Insa, fiindca astazi este episodul pilot, va fi ceva soft… dar in acelasi timp si foarte important: comportamentul adolescentilor in scoli si licee.

Pe zi ce trece, ma surprinde ceea ce vad pe site-urile se socializare, pe strada, in magazine, cafenele, cluburi , dar in special in institutiile de invatamant. E revoltator sa vezi fetele de 15 ani ca arata de 20, ca se imbraca in ultimele tendinte si se machiaza mai ceva ca la un bal mascat… si ca merg asa la scoala. Am ramas uimita la deschiderea de an scolar la Gen.nr.4, cand o domnsioara de clasa a sasea era machiata, avea parul intins cu placa si un accesoriu imens in el, era plina de bratari si mai mult decat atat…avea tocuri de cel putin 8 cm. Stau si ma gandesc acum: acea mama nu si-a vazut odrasla cand a plecat de acasa? Sau poate chiar mama e de vina.

Imi amintesc de mine cand eram in clasa a sasea. Eram asa modest imbracata, nu aveam haine in tendinte si nici pretentii de mare domnisoara. Eram o copila de 12 ani, ce se imbraca asa cum ii zicea mama. Aceeasi mama care imi impletea parul spic, in fiecare dimineata. Nu aveam pretentii de caiete cu nu stiu eu ce personaje din filmele ce erau atunci si nici nu impuneam parintilor sa imi dea bani de cheltuiala la scoala, aveam pachetel cu mancare.Poate este si pentru ca parintii mei nu au avut niciodata o stare materiala foarte buna, iar eu am inteles asta. Insa, astazi, sunt curioasa cati copii mai merg cu pachetele de acasa? Pentru multi acest lucru este o rusine. Dar insist, toata vina,

aici, este a parintilor, care isi maturizeaza prea repede copiii… practic nu-i lasa sa isi traiasca copilaria asa cum ar trebui.

Insa, referitor la ceea ce se intampla la scoala, parintii nu mai au nicio vina. In pauze se pot auzi discutii doar despre baiatul cu ochi albastri mai mare, din clasa de alaturi, sau despre profa de engleza ce este foarte sexi si care starneste tot felul de ganduri in mintea baietilor. Ca se fumeaza in bai, aici este vina celor care conduc scoala si a profesorilor de serviciu.

Oricum, eu consider ca nu sunt de vina elevii pentru conduita lor, cel putin nu in totalitate, ci parintii si profesorii. Parintii, in primul rand, pentru proasta educatie de acasa, iar profesorii pentru ca accepta ca elevii sa vina impopotonati la scoala, ca si cum ar merge in parc la plimbare. De ceva vreme s-a impus uniforma in majoritatea scolilor si liceelor. Bun. Si ce daca? Ce rost are uniforma , daca stratul de rimel e dublu, unghiile false sunt pictate la mare arta, iar baietii au freze de parca ar fi din ultima colectie a lui Botezatu. Adolescentii nu mai sunt preocupati de invatat. Sunt curioasa daca linia rosie de la caiet se mai poarta. Poate fi greu de crezut pentru unii, dar eu m-am dus cu ditamai penarul, plin cu creioane, carioci, stilouri, pixuri, radiera…tot ce contine un penar, chiar si in clasa a 12 a. Iar in clasa a 9 a eu ma jucam cu papusa mea Barbie. Desi au trecut doar 10 ani de atunci, parca traim intr-o alta epoca. Adolescentii de azi sunt foarte emancipati, fetele de 16 ani sunt deja satule de viata, ca sa nu zic altfel. Si eu am fost eleva si adolescenta, dar nu era asa pe vremea mea. Lumea era mai moale, mai cumpatata. Stau si privesc in urma si in jurul meu si ajung la concluzia ca cea mai mare vina o au parintii. Bineinteles, ca tot ceea ce am scris se refera la majoritatea adolescentilor, am generalizat… sunt constienta ca sunt si exceptii si parintii care isi educa copiii dupa alte reguli si sunt mai severi. Iar rezultatele se vad…

Alina Moldovan