18/08/2017

SEMNIFICAȚIA METAFIZICĂ A DURERILOR FIZICE

Durerile fizice afecteaza un numar alarmant de mare de oameni si, deseori, apelam la medicina clasica pentru a le trata. Insa, facand acest lucru, pierdem legatura cu intelepciunea straveche conform careia tot ce exista in planul fizic este doar o manifestare a ceea ce exista in planul metafizic.

Cand suntem raniti, intr-un mod sau altul, remediul nu este tot timpul intr-o pastila. Este o durere mult mai profunda. Corpul nostru fizic primeste un mesaj de la fiinta noastra metafizica, acolo unde se afla energia si spiritualitatea noastra. Deseori interpretam gresit aceste mesaje din planurile superioare si, in loc sa cautam adevarul mai adanc in interior, preferam sa cautam remediul in sursele externe, cum ar fi medicina moderna.

Medicina moderna trateaza durerea cu medicamente si operatii – se amortesc receptorii de durere din corp sau se inlatura complet un organ. Sunt si situatii in care aceasta abordare este pe deplin justificata si necesara, insa, de cele mai multe ori, durerea nu face decat sa ne spuna ca, undeva, in interior, este un dezechilibru.

“Spiritul este ceva ce nu poate fi definit, insa este un fenomen care poate fi studiat ca oricare altul,” explica dr L. H. Heyse-Moore, Director la Ospiciul St Joseph.

Dr. Susan Babel, psiholog specializat in depresiile cauzate de traume, a scris in “Psihologia Azi” (Psychology Today), “Studiile arata ca durerea cronica nu este cauzata numai de rani fizice, ci si de probleme emotionale si stres. Deseori, durerea fizica are rolul de a atrage atentia unei persoane ca are de rezolvat o problema de ordin emotional.”

Exista mai multe niveluri energetice asociate cu vindecarea holistica a unui individ – fizic, emotional, mental si spiritual. Daca suferi de oricare dintre urmatoarele dureri, foloseste aceste observatii generale pentru a incerca sa cauti vindecarea. Iti poti extinde capacitatea de intelegere dincolo de viata ta, pentru a intelege cum lipsa de armonie poate veni din lumea din jurul tau, fie ca este vorba de familie, comunitate, tara sau univers.

Cap

Dureri de cap: O durere frecvent intalnita la intreaga populatie, indica o indepartare de adevar, indiferent de forma sa. Medicina chineza sugereaza ca fiecare tip de durere de cap transmite un mesaj specific.

Vertex (crestetul capului): Crestetul capului reprezinta conectarea noastra cu spiritualitatea si starea de fericire sublima. Cand simtim durere in aceasta zona, inseamna ca suferim de indepartarea de divin.

Fruntea: Fruntea reprezinta intuitia, imaginatia, intelepciunea si abilitatea de a gandi si a lua decizii. Durerea in aceasta zona sugereaza o indepartarea de propria Fiinta Interioara.

Lobul temporal: Durerea de o parte si alta a capului este asociata cu o lipsa de curaj de a infrunta lumea. Migrenele, care de regula apar in jumatatea dreapta sau stanga a capului, sunt legate de o ruptura personala – refuzul de a privi in interior sau in jur. Durerile accentuate din spatele ochilor si sensibilitatea la lumina sunt asociate cu un numar de meridiane care traverseaza aceasta zona (conform medicinei chineze).

Lobul occipital: Durerea resimtita in spatele capului are legatura cu o situatie din trecut care nu este finalizata si iertata. Lobul occipital este considerata zona responsabila de experientele spirituale, iar durerea localizata aici apare ca urmare a refuzului de a privi in interior pentru a cauta adevarul suprem si intelegerea.

Spate

Coloana: Coloana este sistemul de sprijin cel mai important al corpului, iar durerea localizata la acest nivel, cauzata de o coloana deformata, de exemplu, arata o neimpacare cu drumul ales in viata, iar spasmele au legatura cu incapacitatea de a primi sprijin.

Umeri: Cand suntem coplesiti, deseori suntem incordati si umerii se contracta. Durerea care apare este cauzata de sentimentul de povara si raspundere, in special cand nu vrem sa ne asumam si sa depasim situatia. Medicina chineza crede ca spatele corpului este partea Yang – partea activa, agresiva, expusa. Ea reprezinta presiunea trecutului – a ceea ce a ramas in spate. Durerea de spate este un conflict nascut din refuzul de a trece peste si a merge inainte.

Zona centrala a spatelui: Aceasta zona face legatura dintre umeri si zona lombara si poate deveni vulnerabila din cauza unei tensiuni a umerilor. Greutatea responsabilitatilor poate fi intensificata in aceasta zona.

Zona lombara: Legata de sprijin – sprijin financiar, emotional din partea familiei si a prietenilor si sprijin divin – durerea din aceasta zona poate indica faptul ca ne-am asumat mai mult decat putem duce.

Coccis: Durerea de coccis arata teama de a cere ajutor, ca si cum am sta jos si ne-am plange de mila in loc sa ne ridicam si sa facem ceva.

Picioare

Solduri: Cand mergem, miscam intai soldul, apoi piciorul, iar durerea din aceasta zona poate arata ca o persoana inainteaza prea repede in viata. Soldurile sunt reprezentative pentru decizii, mai ales ca au legatura cu miscarea inainte. Trebuie sa te opresti, sa te uiti in jur si sa nu te grabesti cand decizi sa faci urmatoarea miscare.

Coapse: O zona de legatura intre solduri si genunchi, cei din urma reprezentand mandria, durerea la nivelul coapselor este legata de lipsa de dorinta si decizie de a progresa si de teama de esec.

Genunchi: Simbol al mandriei, durerile de genunchi arata refuzul de a ne recunoaste teama. Genunchii reprezinta in acelasi timp si umilinta, care este intelepciunea de a accepta o schimbare.

Gambe: Vazute ca o legatura slaba, gambele (in mare parte doar os) sunt componenta cea mai dura din corp, dar pot fi si foarte sensibile si se pot rupe usor. Cand avem dureri la gambe, poate fi vorba de o teama de viitor sau de dorinta de a merge mai departe.

Glezne: Reprezentative pentru flexibilitate, mobilitate si directie, durerea din aceasta zona este asociata cu refuzul de a merge inainte in fata unei schimbari.

Talpi: Simbol al conexiunii noastre cu Pamantul Mama, talpile dureroase indica relatia cu Mama, ruptura de cea care ne-a dat nastere.

Gat: Centrul comunicarii, al exprimarii sentimentelor si al adevarului, durerea in gat este semnul unui blocaj care impiedica exprimarea adevaratei identitati. Cand exprimam altceva decat simtim, cream o presiune la nivelul gatului, care favorizeaza aparitia durerii.

Piept/Sani: Simbol al hranei si alimentand relatia cu “respiratia vietii”, medicina chineza considera partea din fata a corpului, zona Yin. Durerea in piept este considerata o negare a menirii de a fi Mama/de a-i ingriji pe altii, inclusiv pe sine.

Plexul solar: Simbol al valorii de sine, increderii de sine si respectului de sine, durerea din aceasta zona reflecta conflictele din viata unei persoane. Centrat pe manie, Egoul Negativ domina sentimentul de incredere si il impiedica sa se manifeste.

Stomac: Stomacul reprezinta capacitatea de a digera schimbarea: idei noi si modalitati noi de a face lucrurile. Din punct de vedere metafizic, procesam conceptele noi la fel cum digeram mancarea. Inghitim ideea si absorbim ceea ce avem nevoie pentru a ne hrani. Asa cum mancam pentru a fi sanatosi, trebuie sa ne hranim si corpul metafizic tot zilnic. Durerea de stomac poate fi un indiciu al unei frici de ceva nou si incapacitatea de a accepta schimbarile.

”CUNUNA” A REPREZENTAT ROMÂNIA ÎN GRECIA

La fel ca în fiecare an, ansamblul  folcloric ”Cununa de pe Someș”  al Palatului Culturii duce cântecul,  spectaculozitatea dansului popular românesc  dar și frumusețea costumelor noastre populare peste tot în lume făcând cunoscute obiceiurile și tradițiile noastre păstrate cu sfințenie din generație în generație.  În acest an „Cununa” a reprezentat România  în Grecia, festival la care pe lângă formațiile numeroase de dansuri grecești prezente a fost invitată și Ungaria. ” Cununa de pe Someș” junior condusă de tânărul coregraf Paul Muntean dar și de tatăl acestuia Aurel Munteanu,  de la care a învățat tainele dansului popular, s-au deplasat la Festivalul ”Dance and Coexistence of Civilizations” din Larisa Grecia. Timp de 7 zile membrii ansamblului „ Cununa de pe Someș” junior au susținut spectacole in diferite regiuni  din Grecia : Averof  Larisa, Chalki, Pyrgetos, Glafki, Sykourio, Filippoupoli. În fiecare regiune au fost primiți de către oficialități unde li s-au oferit diplome și plachete dar și mici cadouri din partea organizatorilor. Pe lângă perechile de dansatori care au făcut deplasarea în Grecia s-au aflat și interpretele de muzică populară : Marioara Sigheartău, Ionela Lechințan și Cornelia Hoha, care s-au bucurat de aprecierea publicului prin aplauze la scenă deschisă. „Cununa”  junior s-a întors acasă cu bucuria că și-a reprezentat țara cu mândrie, acolo peste hotare   promovând folclorul românesc de cea mai bună calitate.

Marioara  Sigheartău

14470929_1051658301596429_904692773_n 14509393_1051658351596424_771852141_n 14518233_1051658451596414_1639927770_n 14528215_1051658308263095_437195065_n

Otrava PERFECTA !

Graul modern, otrava cronica perfecta, spune dr. William Davis.

Tot mai multi specialisti spun, sustinand stiintific si medical, faptul ca graul modern, soiul semi-pitic cu productie mare la hectar este “otrava cronica perfecta”.

Daca suferi de artrita, imflamatii, boli de inima, diabet si alte boli cronice, este foarte posibil ca originea acestor boli sa constea in consumul zilnic de produse pe baza de grau.

Aceste informatii nu exista inca in limba romana, dar iat o traducere mai jos.

Vezi mai jos interviul cu Dr. William Davis, medic cardiolog, autor al cartii:

“Wheat Belly”

Loose the wheat, loose the weight and find the path back to health

“Burta de Grau”

“Elimina graul, elimina burta si regaseste-ti drumul spre sanatate”

 

http://www.cbsnews.com/8301-505269_162-57505149/modern-wheat-a-perfect-chronic-poison-doctor-says/

Traducerea interviului:

Reporter: De ce, conform estimarilor dvstra. graul este atat de nociv?

Dr. William: Graul nu mai este grau, ci o planta semi-pitica de 45 cm, creata de cercetatori geneticieni inca din anii 60, 70, devenind o planta care are multe caracteristici despre care nimeni nu ne informeaza, cum ar fi existenta noii proteine - Gliadina. Nu este vorba despre gluten si nu vorbesc despre segmentul oamenilor afectati de acesta, cei care sufera de boala Celiaca. Aceasta proteina,gliadina, este un opiat si afecteaza toata populatia. Gliadina se leaga de receptorii opioizi de la nivelul creierului, stimuland apetitul, asa incat ajungem sa consumam in medie cu 440 calorii mai mult pe zi, 365 de zile pe an.

Reporter: Deci nu este neaparat vorba de graul in sine ci despre tipul de grau consumat.

Dr. William: Exact. Noi nu consumam graul pe care l-au consumat mama si bunica noastra, ci un grau foarte diferit, care a suferit modificari genetice in timpurile in care modificarea genetica era foarte imprecisa si cu rezultate imprevizibile. Acest grau afecteaza oamenii in multe moduri, probabil, cel mai probabil, fiind stimularea apetitului, dar mai sunt si altele.

Reporter: stiintific vorbind, ar fi posibil sa mai “dam timpul inapoi” si sa ne intoarcem la cultivarea tipului de grau din acele vremuri?

Dr. William: este foarte posibil, dar probabil nu este fezabil din punct de vedere economic avand in vedere ca graul modern are o recolta de 10 ori mai mare la hectar decat stramosul sau, deci implica sa cerem fermierilor si Agribusiness-ului sa accepte o pierdere si sa se intoarca la semintele vechi. Ei ar putea s-o faca, dar probabil nu o vor face. Acum s-a declansat o miscare in acest sens, si multi oameni au scaderi record in vanzari, tocamai din aceste motive. Probabil este un val masiv de schimbare. Daca trei oameni slabesc 5 kilograme, nu este mare scofala, dar cand vedem sute de oameni slabind 15, 40 sau 75 de kilograme, iar diabeticii scapa de diabet, oamenii care sufera de artrita capata o usurare considerabila si scapa de picioare umflate, oamenii scapa de arsuri, de sindromul colonului iritat, de depresie si altele, in fiecare zi.

Reporter: daca de astazi, omenii isi doresc sa inceapa sa manance mai sanatos dar nu-si permit sa cumpere de la un magazin special, sau nu-si permit sa-si cultive propriul grau, ce ar trebui sa faca?

Dr. William: Sa consume alimente dintr-un singur ingredient: avocado, masline, ulei de masline, carne, legume, vegetale, cu alte cuvinte, mancare adevarata, mancare care nu a fost schimbata catusi de putin de Agribusiness, si sigur sa nu consume cereale. Spunand cereale, ma refer la 90% din cereale care reprezinta graul modern si nu ma refer la orz, mei sau in. Deci este o problema la grau, acesta fiind trecut prin acest tip de modificari.

Reporter: totusi, sunt fermieri si chiar si Clinica Mayo (in SUA, dar si in Romania se sustine la fel N.T.) care sustin altceva, si anume ca trebuie sa avem o dieta echilibrata, aceasta incluzand si graul / faina de grau.

Dr. William: Asa este. Literatura de specialitate spune sa inlocuiesti ceva rau, cum ar fi faina alba, rafinata, cu ceva mai putin rau, cum ar fi cerealele integrale, graul integral, care aparent prezinta niste beneficii de sanatate si astfel vei fi expus la mai putine lucruri rele. Eu cred ca este ca in cazul fumatului. Nu mai fuma fara filtru ci fumeaza tigari cu filtru. Aceasta este o logica profund deficienta si eronata si aceasta este si logica nutritiei. Ce ar fi sa mergem la nivelul urmator si sa spunem: Hai sa eliminam graul integral cu totul, in special graul modern pe care oamenii de stiinta il numesc graul semipitic, si sa vedem ce se intampla. (N.T. acesta este si punctul meu de vedere, iar unii oameni m-au acuzat de extremism sau fiind prea categorica… DAR de ce sa alegi ceva mai putin rau decat rau daca poti sa alegi cel mai bun???). Atunci este momentul in care vezi nu imbunatatiri in sanatate, ci TRANSFORMARI in sanatate.

Reporter: si tocmai am mancat o chifla azi dimineata J. Deci dupa spusele dvstra. este o idee foarte proasta sa consumam chiar si paine integrala.

Dr. William: Da. Este o idee foarte proasta. De fapt, pot spune ca graul modern este Otrava Cronica Perfecta. Acesta cauzeaza diabet, inflamatie (celulara N.T.), boli de inima si hipertensiune. Iar pentru ca cerealele integrale cauzeaza mai putine rele decat faina alba rafinata acesta nu inseamna un lucru neaparat bun. Prin urmare, aici, trebuie folosita o logica total noua si clara. Elimina cerealele, elimina graul, in special cel semipitic de productie mare la hectar si atunci va fi momentul cand vom vedea adevarate TRANSFORMARI. Atunci vezi cand toti diabeticii renunta la medicatia lor, vezi cum dispare artrita reumatoidala renuntandu-se la pastilele antidurere la incheieturi, vezi reducerea colestrolului, si atunci vezi transformari incredibile in sanatate.

Reporter: Iata ceva la care ar trebui sa rumegam si avem multe de rumegat/digerat aici, dar va rog, evitati tava cu micul dejun din spatele studioului .

“Nimeni nu este liber daca nu este propiul sau stapan”

                                                              (Epictet)

444455_35705290

MOMENTE DE AMUZAMENT

Dacă  nu…
> reusesti să-ti găsesti jumătatea, caută doua
> pătrimi!………
> -


> Toţi oamenii aduc fericire… Unii prin prezenţă,
> alţii prin absenţă!…
> -

> Dacă încrucişezi un neamţ cu un irlandez, obţii
> un  bărbat dispus… oricând să execute
> ordinele, dar prea beat să o poată face ……….
> -

Un bărbat dacă vrea ceva – face ! Dacă
> nu vrea – nu  face ! …. Un bărbat care nu
> vrea, dar face, e un bărbat însurat…
> -

> Femeia are două scopuri în viaţă : .. să se
> căsătorească şi să arate
> necăsătorită.!…
>
-
 
> Unele fete se îndrăgostesc de un chip frumos,
> altele sunt vrăjite de cuvinte dulci, iar altele nu pot
> rezista unei purtări tandre ….. Pentru celelalte, există
MasterCard-ul!……….
> -

> Gândire feminina: … Pentru a avea puteri în
> lupta cu greutatea trebuie să mănânci bine !…..
> -

> Prietenie feminina este atunci cand doua femei se
> invidiaza reciproc in tacere..!…..
> -

> Viciul masculin inacceptabil pentru femeia
> modernă nu  este alcoolismul sau
> impotenţa, ci sărăcia…!….
> -

> În medie, un bărbat spune “Da” de 17 de ori pe
> minut …când vorbeşte la telefon cu soţia…!……
> -

> Cand incalcam legile – primim amenda… cand
> procedam corect – platim impozite… Tot aia e….!
> -

>  Daca intrebi un
> barbat care e fantezia suprema a unei femei, aproape
> sigur va raspunde:
> sa fie cu doi barbati in  acelasi
> timp.  Conform unor studii recente
> se pare ca asa e, dar ceea ce majoritatea
> barbatilor nu stiu e ca in aceasta
> fantezie unul din barbati gateste, iar celalat face
> curatenie …!
> -

> Dacă îti spune cineva că s-a îmbogătit prin
> muncă, întreabă-l : – Prin munca cui…?…….
ea3dcff8ed8e8939d98c96b81f747623

70 DE ANI DE LA NAȘTEREA LEGENDEI ROCK FREDDIE MERCURY

Legenda rock-ului Freddie Mercury (Farrokh Bulsara) s-a născut la 5 septembrie 1946, la Stone Town, în Zanzibar. Numele său este derivat din Bulsar, un oraș din sudul statului Gujarat, India Britanică. Părinții artistului, Bomi și Jer Bulsara, erau persani. Mercury și-a petrecut copilăria în India. La șapte ani a început sa studieze pianul, iar la opt, părinții l-au înscris la un internat în stil englezesc din Panchgani, unde a căpătat porecla ”Freddie”.


Părinții artistului s-au mutat din Zanbizar în Anglia, în 1964. După ce a absolvit facultatea, tânărul Freddie a vândut haine second-hand și a lucrat pe aeroportul din Heathrow. În aprilie 1970, împreună cu chitaristul Brian May și toboșarul Roger Taylor pune bazele unui grup nou — Queen. Cam în aceeași perioadă, solistul decide să-și schimbe numele din Bulsara în Mercury, potrivit site-ului bestmusic.ro.

În 1971, după numeroase încercări cu diverși bateriști, John Deacon va fi cel ales pentru completarea cvartetului. Queen era în formă completă și se putea lansa în munca de compoziție care le va aduce succesul. În 1972, Mercury scoate la iveală talentul de grafician pentru a crea logotypul grupului, cunoscut sub numele de ”Queen crest”; în mijloc se găsește un Q enorm, încadrat de simbolurile zodiacale ale celor patru membri ai formației, potrivit site-ului www.cinemarx.ro.

Primul album al grupului a fost bine primit de critică și are un succes comercial rapid. În același timp, Mercury se ambiționează să creeze stiluri cu adevărat inovatoare. În 1975, el reușește acest lucru prin albumul său ”A Night at the Opera”, care îi oferă trupei Queen o reală notorietate internațională. Piesa ”Bohemian Rhapsody” devine ani de-a rândul emblematică pentru creativitatea grupului și mai ales a solistului său, care a compus-o aproape integral folosind mijloace inedite pentru acele timpuri.

Din primii ani, grupul s-a dovedit a fi un avangardist al clipului, făcând din acesta un adevărat mijloc de exprimare artistică. Clipul filmat pentru această rapsodie nu face excepție, utilizând efecte video ingenioase pentru bugetul restrâns ce i-a fost alocat.

Mercury este animat de dorința de a compune un album personal. Îl întâlnește pe Giorgio Moroder, compozitor și orchestrator, care-i sugerează o versiune modernizată a celebrului film al lui Fritz Lang, ”Metropolis”. Rezultatul va fi primul single a lui Mercury, ”Love Kills”, din 1984.

În 1985, Mercury colaborează la compunerea comediei muzicale ”Time avec Dave Clark”. În același an scoate al doilea album solo, ”Mr. Bad Guy”. Anul 1986 este un an cheie pentru grup — înregistrează și lansează albumul ”A Kind of Magic”, compus pentru a ilustra filmul ”Highlander”; începe un turneu european, care va fi însă și ultimul, pentru că boala lui Mercury nu-i va mai da posibilitatea acestuia să reînnoiască acest fel de experiență, prea obositoare. Acest ”Magic Tour”, este și el un album de succes: ”Live Magic” și este făcut la puțin timp după aceea. Membrii grupului doreau un concert care să aibă dimensiuni nemaintâlnite la niciun concert al vreunui grup. Va fi celebrul ”Live at Wembley”. Înregistrările video de la acele concerte au arătat stilul și exuberanța Mercury, care a terminat cele două apariții drapat într-o mantie tivită cu hermină și pe cap cu o replică perfectă a coroanei regale britanice, cântând ca ultimă ”melodie” Imnul oficial al Marii Britanii: ”God Save the Queen”.

Albumul ”The Great Pretender” a apărut în 1987, format din reprize muzicale rearanjate de Mercury. În același an, doctorii i-au dat verdictul: Mercury este infectat cu HIV. 1988 este anul când lansează al doilea și ultimul său album pe care apare materialul ”Barcelona”. Acest album este concretizarea visului său, de a se apropia de lumea operei, dar mai ales este îndeplinit visul de a lucra cu o celebră soprană, Montserrat Caballé. Albumul este primit cu elogii de critică, iar cântecul devine imnul național al orașului natal al sopranei Montserrat Caballé (Barcelona) și tema oficială a Jocurilor Olimpice din 1992, precizează cinemarx.ro.

În perioada 1990-1991 au loc ultimele înregistrări cu Queen, iar ultima sa compoziție, ”A Winter’s Tale”, evocă regiunea Montreux unde a petrecut mult timp. Clipurile realizate pentru albumul ”Innuendo”, în special ”I’m Going Slightly Mad”, îl arată foarte trist și obosit. La 20 februarie 1990, Freddie Mercury a avut ultima apariție publică la premiile British Awards. Queen a fost premiată. Cu toate că era deosebit de bolnav, el insista să înregistreze melodii și clipuri (”Headlong”, ”I’m Going Slightly Mad” și ”These Are the Days of Our Lives”, ultimul său videoclip). Știind de moartea sa iminentă, înregistrează ”The Show Must Go On”, fiind considerat un soi de testament destinat publicului său.

La 23 noiembrie 1991, Mercury anunță că are SIDA. Pneumonia de care suferea de mai multe săptămâni a fost aceea care i-a grăbit sfârșitul. Freddie a murit la 45 de ani, în ziua de 24 noiembrie 1991.

Statuia lui Freddie Mercury pe malul lacului Léman din Montreux îl reprezintă exact așa cum a fost îmbrăcat la deschiderea concertului de pe Wembley din 1986. După moartea lui Freddie Mercury, grupul nu a încetat oficial să existe, iar fiecare membru a început o carieră solo. Membrii rămași au fondat Mercury Phoenix Trust și au organizat așa numitele Freddie Mercury Tribute. La 20 aprilie 1992, 27 de artiști s-au adunat alături de May, Deacon și Taylor pentru un concert caritabil, având ca scop strângerea de fonduri pentru cercetarea bolii SIDA.

Pe parcursul carierei sale, Freddie Mercury a susținut mai mult de 700 de concerte prin lume cu Queen. Grupul a fost primul care a umplut stadioane în America de Sud, doborând recordul mondial de asistență la Morumbi Stadium din Sao Paulo. În 1986, turneul european Queen a culminat cu concertul de la Budapesta, ce a avut loc în fața a 80.000 de persoane.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea)

freddie-mercury-700 Mercury

 

CITIND, AM ÎNVĂŢAT CE ESTE RUGĂCIUNEA

Citind cartea preotului Nicolae Feier, „Puterea rugăciunii”, cu subtitlul „Perlele coroanei liturghiilor ortodoxe”, apărută în Colecţia „Identităţi”, Editura Karuna, Cluj-Napoca 2016, cu binecuvântarea arhierească a mitropolitului Andrei, nu se poate să nu înveţi rugăciunea, în spiritul şi legea ei, ca la carte, aşa cum trebuie, după ce un învăţător, precum părintele Feier,  explică, din interior, aspecte multiple în legătură cu această practică ortodoxă. Cartea conţine eseuri pe tema rugăciunii, de la „Roadele rugăciunii potrivit sfintelor”, până la „Împăcarea omului cu Dumnezeu”.

Conţinutul cărţii nu este doar teoretic, ci şi aplicat, cu exemple. Dacă în prima parte sunt prezentate abordări ale rugăciunii, din cartea sfântă, în cea de-a doua sunt chiar rugăciuni, ce ajută la buna înţelegere a vindecării de orice fel, prin rostire.

„Cartea aceasta ne propune un popas în Raiul bucuriei Învierii, ne învaţă rugăciunea neîncetată ca model de comuniune vie cu Domnul nostru Iisus Hristos, Cel străpuns pentru păcatele noastre şi Înviat din morţi, spre a ne înveşmânta cu har, aşa încât să devenim bine-plăcuţi locuitori statornici ai Împărăţiei Învierii Sale, să trăim experienţa înveşnicirii noastre prin părtăşanie la starea liturgică- euharistică, stare ce uneşte Cerul cu Pământul într-o singură cântare de slavă şi mulţumire…”, scrie Nicolae Feier în motivarea lucrării.

Într-adevăr, coborârea cerului pe pământ e unul dintre dezideratele primordiale ale armoniei şi păcii, pentru că „ce ne putem dori mai mult decât să avem în familii, la serviciu şi în inimile noastre cerul pe pământ”, preluând din rugăciunea  „Tatăl nostru” sintagma „precum în cer aşa şi pe pământ”, stare liturgică prezentă şi în colindul românesc: „Cerul şi pământul în cântări răsună/ Îngeri şi oameni cântă împreună”.

Din cuprinsul cărţii, se desprind următoarele apropieri ale rugăciunii, ca nişte definiţii răspândite în univers. Rugăciunea e corabie, ce ne duce spre viaţa veşnică, într-o lume liberă, fără lacăt pe dinafară, pentru că „în iconografie, uşa nu are mâner pe exterior, ci numai în interior, vrând înadins să arate că Mântuitorul ne respectă libertatea”. Corabie fiind, singuri alegem să călătorim cu ea, să facem ca viaţă să merite trăită. Rugăciunea e calea şi „e important drumul, dar nu e destul”: „cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”. Rugăciunea este Cruce, având două dimensiuni: una verticală şi alta orizontală. Pe verticală este relaţia cu Dumnezeu, iar pe orizontală este relaţia cu semenii. După aceste trei asocieri ale rugăciunii cu elemente ale vieţii, aflăm de fapt cheia mult aşteptată, şi anume că „răbdarea este coroana tuturor rugăciunilor”, de laudă, de cerere, de mulţumire şi că „omul e fericit sau nefericit în funcţie de cât şi cum se roagă şi cu cine se compară”.

De ce este răbdarea coroana rugăciunilor? Poate pentru că Nicolae Feier slujeşte la Biserica de la „Coroana” şi, în timp, şi-a pus întrebări despre menirea lui şi a rugăciunilor prestate în locul nostru. Pentru că în această Biserică de la „Coroana” şi-a găsit pacea, liniştea de-a medita, de-a înţelege şi de-a scrie.

Rugăciunile date de model, spre rugă, exerciţiu şi învăţare, sunt grupate într-un capitol distinct, pentru a putea fi folosite, la rigoare, fără ca scriitorul să intervină aici prin comentariu, lucru pe care l-a săvârşit deja cu mult înainte, atunci când Nicolae Feier i-a pregătit pe  credincioşii cititori. Sunt rugăciuni pentru cei chemaţi, pentru credincioşi, pentru cuminecare, de pomenire, de mulţumire, pentru pace, de iertare şi dezlegare.

Desigur, există cunoscutele „Cărţi de rugăciuni”. Ceea ce aduce nou cartea preotului Nicolae Feier este tocmai această rugăciune împreună, de parcă scriitor şi cititor se roagă în cor, aşa cum există învăţatul prin repetare. În această carte, suntem ca nişte elevi ce învaţă să se roage, de pe buzele preotului cărturar. Vegherea şi supravegherea lecţiei despre rugăciune poartă o încărcătură spirituală deosebită. Există aici responsabilitatea celor spuse şi împărtăşite, cu tot harul şi darul pe care Nicolae Feier le are.

În demersul său literar, Nicolae Feier îi ia cu sine, preluându-le din stil, din atitudine, din trăiri, pe Blaga, atunci când aduce în discuţie „marea trecere”, pe Eminescu, vorbind despre „valurile, vânturile” rătăcirii, pe Cioran, din „pe culmile disperării”, pe Giovanni Papini, făcând apel la omul sfârşit.

În ziua de azi, când de multe ori simţim sau credem că nu mai ştim încotro să mergem, repetând până la epuizare „Quo vadis, Domine?”, cartea lui Nicolae Feier, „Puterea rugăciunii”, are menirea de-a ne arăta mereu nordul, ca o busolă ce promite să nu se strice niciodată, să nu ne inducă în eroare sub nicio formă, să ne repete la infinit, până pricepem că trebuie „să mergem pe propriile noastre picioare şi dincolo de graniţele lumii acesteia, de o mână cu Dragostea şi de cealaltă cu Rugăciunea”. Şi pentru aceasta, îndemnul de final este totul: „Rugaţi-vă neîncetat!”

ELENA M. CÎMPAN

646x404

VARA LITERATURII ȘI LITERATURA DE VARĂ

Este ştiut faptul că vara nu este un anotimp cu precădere al scrisului, dar poate deveni unul al lecturii. Preferatele acestui timp sunt cărţile de dragoste, de suspans, de călătorie.
Întâlnirea Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, la Palatul Culturii din Bistriţa, a creat posibilitatea unui simpozion deschis pe această temă. De la listele cu lecturi suplimentare care se mai dau în şcoli, până la clasamente realizate de edituri sau site-uri de promovare, cărţile sunt aranjate într-o ierarhie a preferinţelor, atât din literatura autohtonă, cât şi din cea universală.
Moderatorii evenimentului, Dorel Cosma şi Elena M. Cîmpan, au condus discuţiile, după un plan bine stabilit, lăsând libertate de exprimare, alternând lectura publică şi informaţiile cu numeroase gânduri şi idei, potrivite să sensibilizeze atmosfera unui astfel de cadru literar.
Astfel, parcursul a fost stabilit din prezent spre trecut, dinspre tânăra generaţie către înaintaşi. În acest sens, Diana Vasiluţ, o prietenă a Societăţii „Conexiuni”, proaspăt absolventă a Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu”, a rostit un text, deosebit de actual, modern, îndrăzneţ, despre condiţia scriitorului, astăzi, aşa cum o percepe ea: „sunt două vârste ale scriitorului: scriitorul tânăr ca vârstă, dar care scrie ca un bătrân, şi scriitorul bătrân care emană o aură tânără, iar în timp ce-i citeşti opera, nu îi poţi ghici vârsta.”
Dorel Cosma a prezentat o serie de cărţi nou apărute ale membrilor „Conexiuni”, prezenţi în sală, care au citit apoi din rândurile alese. Astfel, Maria Ujică a dat glas unor versuri de simţire a naturii, Pompei Ştefănescu a lecturat din jurnalul său bistriţean.
Prezentă la simpozion, Christine Köhler, din Germania, a manifestat interes pentru a sprijini proiectul de traducere a cinci poeţi germani contemporani în limba română. Antologia germano-română se află în lucru, în traducere de Elena M. Cîmpan, şi cuprinde următorii autori: Ula Hahn, Helmuth Opitz, Barbara Köhler, Volker Zumbrink şi Nora Gomringer.
Alexandru Cristian Miloş a citit două poezii, despre elefanţii mov, ca simboluri ale gândurilor grele, bucurându-se şi de o traducere a poeziilor proprii în limba albaneză, de Baki Imeri, Ioan Cioba a lecturat un poem despre vârste, durere şi destin, Ovidiu Pojar a adus cu sine poezie inspirată dintr-o călătorie în Turcia, Victoria Fătu- Nalaţiu a recitat din Nikolas Lenau şi din Eminescu, Rodica Fercana a transmis versuri din registru clasic, Iulia Paţiu, cu o trăire aparte, a invocat motive existenţiale, Menuţ Maximinian şi-a prezentat „Dosar 35”, o sumă a activităţii literare, cu multiple pagini care fac trimitere la „Conexiuni”, Dorel Cosma a citit două poezii din volumul „Fligt”, Elena M. Cîmpan a redat un text publicistic despre flori de tei, cireşe, sânziene.
Anticipând ziua de 15 iunie, când Eminescu este comemorat de fiecare iubitor sau slujitor al versului, Dorel Cosma a vorbit despre Dicţionarul Scriitorilor Români, în coordonarea lui Aurel Ştefanachi, ce va fi lansat şi la Bistriţa, chiar în această zi, pentru că din cuprins fac parte şi membri ai Societăţii „Conexiuni”.
La o asemenea temă, ca „Vara literaturii” nu putea să lipsească tocmai poezia „Vara”, de George Coşbuc, în ton cu discuţiile şi cu anotimpul invocat, care a fost ascultată cu multă atenţie, oferind posibilitatea imaginării unei veri din ţinutul năsăudean.
Simpozionul a constituit un prilej de-a redescoperi frumuseţea literaturii şi de-a ţine cont mai mult de lucrurile care ne unesc. În acest sens, decalogul lui Gabriel Chifu, publicat în România literară, nr. 24, despre ce-aş face dacă aş mai fi încă o dată tânăr scriitor, a sunat ca un jurământ peste atmosfera de linişte şi pace de la „Conexiuni”: 1. „Aş citi mult,…”, 2. „Aş avea umilitate,…”, 3. „M-aş feri din răsputeri să redescopăr roata sau chibritul”…, 4. „N-aş da vina pe alţii pentru neîmplinirile mele.” 5. „… i-aş susţine necondiţionat pe oamenii de talent”…, 6. „N-aş fi dependent de public…”, 7.”Aş şti că, în poezie, în literatură, …doar revoltele, reforma, inovaţia de la nivelul expresivităţii verbale contează”, 8. „Aş căuta să mă apropii de generaţiile mai noi, dar, mai cu seamă, de cele de dinainte, conştient că … literatura este un continuum”, 9 „Aş căuta să-mi aşez existenţa în expresie verbală cu toată onestitatea şi cu toată îndrăzneala”, 10. „N-aş crede că lumea începe cu mine.”

Eduard Călinescu

08092016082311dscn5198

SCRIITORII ZILELOR NOASTRE

Când auzim termenul „scriitor”, ne gândim, în general, la o persoană care scrie din două motive: pentru faimă sau pentru a-şi împrăştia gândurile pe o foaie.

Un scriitor contemporan este, pentru mine, o persoană obsedată de cana lui de cafea şi de ţigara de dimineaţă. Sau o persoană căreia îi vine inspiraţia în cele mai nepotrivite momente: când primeşte o amendă, când cel mai bun prieten, adică singurul ce rezistă atacurilor verbale aspre, în general, din partea tânărului scriitor, are o problemă şi aşa mai departe.

L-am introdus pe scriitor în categoria tânără, deoarece, în principiu, sunt două vârste ale scriitorului, luate în considerare: scriitorul tânăr ca vârstă, dar care scrie ca un bătrân, încercând din răsputeri să-şi demonstreze maturitatea, şi scriitorul bătrân, care emană o aură tânără, iar în timp ce-i citeşti opera nu-i poţi ghici vârsta. Mai există, bineînţeles, şi scriitori care suferă de criza vârstei mijlocii, care îşi lasă amprenta într-un mod diferit, parcă neintegrându-se în niciuna din categoriile menţionate mai sus. Aceşti scriitori, cel puţin unii dintre ei, îmi dau impresia că sunt înafara timpului şi a moralităţii, că nu ţin cont de impresia pe care trebuie să o lase opera lor şi-i marchează pe cititorii textului lor prin neclaritatea, dar totuşi maturitatea pronunţată a acestuia.

Scriitorii îşi pun pâinea pe hârtie, îşi varsă cafeaua sau ceaiul verde pe pantaloni, după care adună firimiturile , aşteaptă să se usuce petele şi se apucă de mâzgălit, de cele mai multe ori fără sens, dar e o capodoperă, oricum.

În principiu, aceştia scriu noaptea, când oboseala şi liniştea aceea înfricoşătoare îi inspiră sau pur şi simplu le aminteşte de „momentul acela fain” sau de „ce naşpa a fost atunci”!… Alţii, ca mine, de exemplu, scriu în timp ce proful de istorie predă sau sunt pe autobuz şi încerc să ignor muzica fără sens de la radio.

Un scriitor e un hibrid între om şi extraterestru, pentru că, dacă scriitorii ar putea merge pe altă planetă să scrie, ar face-o, dar acolo n-ar fi nimeni să le citească magnificele opere.

Nu am un sfârşit pe care să-l pun aici, dar mai mult ca sigur veţi găsi unul pentru mine.

DIANA VASILUŢ

08092016081958scriitor

”COLȚUL DE RAI” DIN BISTRIȚA-NĂSĂUD, CU AER PUR CA-N ALPI

O micuţă localitate din Bistriţa-Năsăud este a doua din ţară care are aerul la fel de pur ca în Munţii Alpi. Este vorba despre Colibiţa, o viitoare staţiune, amenajată în munte, lângă un lac de acumulare. Deşi se ştia de acum câteva decenii despre proprietăţile aerului de aici, abia anul precedent s-a făcut un studiu în acest sens.

Deşi pare greu de crezut, într-o mică localitate din Bistriţa-Năsăud, aerul este la fel de ozonat şi pur ca în Munţii Alpi. Este vorba despre Colibiţa, o viitoare staţiune situată la doar 50 de kilometri de Bistriţa, la o înălţime de 800 de metri. Doar două locaţii din România au privilegiul de a avea aerul aşa de pur.
Dacă până acum nu exista un document oficial care să atesta asta, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud a cerut un studiu în acest sens, iar rezultatele au confirmat ceea ce se ştia de acum 100 de ani.
„Rezultatele studiului confirmă că nivelul de ozon din Colibiţa este similar cu cel din Munţii Alpi, la cote de peste 2000 de metri altitudine. Valoarea concentraţiei de ozon măsurată în Colibiţa este de 90 micrograme/m3. Valoarea medie în România este de 72,6 micrograme/m3”, a explicat preşedintele de Consiliu Judeţean Radu Moldovan.

CALITATEA AERULUI DE LA COLIBIŢA ESTE CUNOSCUTĂ DE UN SECOL

Informaţii despre proprietăţile curative ale aerului din Colibiţa au început să circule încă din 1883, atunci când o tânără din Bistriţa se spune că s-a vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, foarte bogat în ozon.
Un sanatoriu pus pe picioare în satul Colibiţa din Bistriţa-Năsăud de Olivia Deleu, soţia unui fost primar al Clujului din perioada interbelică, a ajuns în preajma celui de-al doilea Război Mondial oaza de sănătate a studenţilor, elevilor şi orfanilor din întreaga Transilvanie. Sanatoriul „Caritatea” şi-a încheiat activitatea în anul 1944, când a fost incendiat.
„O regiune excelentă pentru a-şi adormi origine greutăţile neajunsurilor de peste an, a-şi alunga afecţiunile pulmonare inspirând un aer ozonat de brad, având posibilitatea de a face cură la razele de soare ultra-violete, cură care făcută în laboratorii medicale cu lampa „Quartz” costă parale multe şi nu poate sta la nivelul curiei naturale”, se scria în „Frăţia Românească” din anul 1927.

CUM S-A NĂSCUT „MAREA DE LA MUNTE”?

În anul 1850 chiar pe locul unde acum se află lacul de acumulare Colibiţa se găseau doar 14 locuitori, care şi-au construit o „moară” pentru tăiat lemne şi o biserică în 1869. În acelaşi an se construieşte şi un drum care leagă Colibiţa de Mureşenii Bârgăului, pentru a favoriza transportul de material lemnos.
Numele  de Colibiţa vine de la „colibe”, locuinţele temporare construite de primii ciobani care au transformat locul pitoresc într-o localitate. Primul care numeşte noul sat „Colibiţa” este preotul de atunci, Vasile Pavel.
În jurul anului 1918, la Colibiţa vine tâmplarul de origine germană W. Ianitchi care construieşte mai multe case şi vile pentru saşii din Bistriţa. Odată cu prima vilă, construită în anul 1922 se pun bazele unei staţiuni nerecunoscută oficial nici astăzi.
Vilele şi casele saşilor sunt completate de aşezămintele construite de către locuitorii văii Bârgăului. În 1966 localitatea avea deja 689 de locuitori, pentru ca în 1974 să ajungă la 818. De asemenea, până în anul 1967 funcţionează la Colibiţa şi o tabără pentru elevi, care devine staţiune. Aceasta dispare odată cu construirea barajului de acumulare.
În anul 1979 satul este strămutat pe dealurile din apropiere, la Miţa, întrucât încep lucrările hidrotehnice, rezultatul acestora fiind acoperirea vetrei satului şi lacul de acumulare.
Strămutarea nu a dus însă la dispariţia totală a satului, ci din contră la dezvoltarea acestuia în noua locaţie. După construirea lacului de acumulare apar primele vile de vacanţă pe malurile acestuia, iar Miţa, localitatea care îi adăposteşte pe cei strămutaţi începe să fie numită Colibiţa.
SURSA: Adevărul.ro - Autor: Bianca Sara
02062016124003974x468 02062016124020646x528

CELE MAI CUNOSCUTE SIMBOLURI ALE LUMII

„Simbol = semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analoge) un obiect, o ființă, o noțiune, o idee, o însușire, un sentiment”. Aceasta este definiția de dicționar. Pentru cei care le utilizează însă, simbolurile sunt chei cu care pot fi deschise porțile anumitor dimensiuni spirituale și energii. Ele reprezintă interfața lumii fizice cu cea astrală. Vă invităm să cunoașteți câteva dintre multiplele simboluri ale umanității și semnificația lor.

Obeliscul este un pilon înalt, cu patru laturi care se îngustează la vârf sub forma unei piramide. Dedicat de egipteni celui mai important zeu al lor, Zeul Soare Ra, acest monument păgân, care reprezintă energia masculină, poate fi întâlnit astăzi în foarte multe orașe importante din lumea creștină, musulmană, budistă etc.: Roma, Londra, Paris, Istanbul, Washington, Montreal, Dublin, Delhi, Buenos Aires, Jakarta, Rio de Janeiro, Phenian… Atunci când cele mai mari orașe din lume și-au declarat independența, acestea au decis să ridice obeliscuri, ca simbol al puterii lor depline.
Cu decenii înainte ca Hitler s-o adopte ca emblemă politică, svastica era deja răspândită în Europa de Vest, ca semn al norocului și bogăției. Hitler a ales-o cu același gând, ca semn distinctiv al Partidului Nazist. De fapt, svastica este un simbol antic, găsit pe obiecte vechi de 4.000-10.000 de ani î.e.n. Populațiile din Valea Indusului (Pakistanul de azi) și religii ca hinduismul, budismul și jainismul încă folosesc acest simbol, care semnifică fie protecția divină, fie razele soarelui benefic. În budism, se spune că, înainte de a fi înmormântat, lui Buddha i-a fost desenată o svastică pe piept, cunoscută sub numele de Sigiliul inimii. Cea mai veche atestare a svasticii pe teritoriul României este în cultura Cucuteni, acum 7.000 de ani!
Înainte ca religia creștină să o adopte ca emblemă, crucea a fost un simbol păgân al Zeului Soare Ra, divinitatea lor supremă, și semnifica uniunea perfectă dintre energia masculină și cea feminină. Inițial, crucile aveau axele egale, iar Papa încă mai poartă această cruce de formă originală, fapt explicabil, dacă ne gândim că creștinii îl consideră pe Iisus fiul lui Dumnezeu, divinitatea lor supremă, echivalentul lui Ra. Constantin cel Mare, primul împărat roman convertit la creștinism, obișnuia să practice venerarea Soarelui, așa că este posibil ca adoptarea creștinismului ca religie principală și apoi a crucii, ca simbol principal, să nu fie o coincidență.
Deși hexagrama este astăzi simbolul primar al statului Israel, reprezentând Scutul lui David, originea ei este mult mai veche. Prima consemnare istorică a utilizării acestui simbol de către evrei datează din anul 1018 e.n. Templele indiene, datând cu mii de ani înaintea erei noastre, aveau reprezentate hexagrame (unele alături de svastici) care le împodobeau la exterior. Hindușii utilizează hexagrama în mandala (simbol ritualic, reprezentând Universul), pentru a ilustra chakra inimii. În „Cartea tibetană a morților” există imagini cu svastici desenate în interiorul unei hexagrame, care simbolizează forța creatoare a Universului. Așadar, când Hitler a folosit hexagrama pentru a-i reprezenta pe evrei ca malefici, a greșit. Hexagrama este un simbol folosit în multe religii din întreaga lume, semnificând întotdeauna un principiu pozitiv.
Deși utilizarea simbolurilor sfinte este interzisă prin lege la musulmani, luna crescătoare împodobește steagurile câtorva națiuni de această religie, și a fost adoptată pentru a simboliza, neoficial, credința islamică. Luna crescătoare este unul dintre cele mai vechi simboluri ale umanității, reprezentând aspectul feminin al vieții, venerat sub forma zeiței grecești Artemis, al cărei cap era întotdeauna înconjurat de o lună crescătoare. În timpul Imperiului Roman, același simbol a însoțit-o pe Diana, zeița vânătorii și a Lunii, despre care se spune că proteja fecioarele.
Ochiul lui Horus este un simbol antic egiptean, de protecție și putere regală. Acest simbol sacru se regăsește pe aproape toate operele lor de artă. Era considerat o sursă de fluid magic, ochiul-lumină purificator. Americanii spun că faimosul ochi de pe bancnota de 1 dolar a Statelor Unite reprezintă ochiul lui Dumnezeu, veghind asupra teritoriului țării. Masonii spun că utilizează acest simbol pentru a-și reaminti că gândurile și faptele lor sunt tot timpul vegheate de marele arhitect al Universului. Egiptenii l-au înfățișat pe Horus, zeul protector al țării lor, cu un singur ochi, înconjurat de raze de soare, în timp ce în budism, „ochiul lui Dumnezeu” înseamnă porțiunea deschisă din vârful piramidei, poarta Soarelui, care este conștiința divinității.
Peștele este, desigur, un simbol al elementului apă. În mitologia indiană, el este călărit de Varuna și asociat cu nașterea sau restaurarea ciclică. Peștele este unul dintre avatarurile lui Vishnu, care-l salvează de la potop pe Manu, legiuitorul ciclului actual; tot peștele îi înmânează apoi Vedele, dezvăluindu-i știința sacră. În China, peștele este simbolul norocului, dar și al fecundității, datorită uluitoarei sale capacități de a se reproduce. În islamism, peștele este asociat tot cu ideea de fertilitate, fiind legat și de cea de prosperitate. În iconografia popoarelor indo-europene, peștele este simbolul înțelepciunii. Peștele trăiește în adâncurile insondabile ale creației, fiind un purtător de mistere. Dar poate cel mai elevat simbol ezoteric al peștelui, reprezentat prin două arcuri ce se intersectează, este acela de Salvator sau Mântuitor, pe care este fundamentată religia creștină. Simbolul a fost inițial folosit de creștini ca un semn secret de identificare, pentru a evita persecuțiile.
Hamsa este un simbol utilizat în producerea de amulete, obiecte de decor sau bijuterii. Musulmanii o numesc „mâna Fatimei”, iar creștinii, „mâna Fecioarei Maria”. Reprezintă o palmă deschisă, în mijlocul căreia se găsește un ochi (evreii înlocuiesc uneori ochiul cu Steaua lui David). „Hamsa” în limba arabă înseamnă „cinci”, după numărul degetelor de la mână. Sub formă de amuletă, este folosită ca protecție împotriva deochiului. Simbolul mâinii deschise a fost folosit în mai multe culturi vechi. În budism înseamnă a transmite învățături, în timp ce în hinduism, palma deschisă cu degetele în jos semnifică „a dărui”.
În grădina Raiului, Lucifer a luat legendara formă de șarpe, strecurându-se pe lângă pomul cunoașterii și îndemnând-o pe Eva să muște din fructul oprit de Dumnezeu. Aceasta, la rândul ei, l-a convins pe Adam să facă același lucru și, ca urmare, au fost alungați din Paradis. Însă înainte ca Vechiul Testament și cartea Tora să demonizeze șarpele pentru totdeauna, acesta era un simbol sacru în religiile gnostice, semnificând înțelepciune. Gnosticismul a împrumutat de la hinduism conceptul de energie kundalini. În hinduism există credința că cei doi nervi de la baza coloanei vertebrale pot oferi experiența iluminării. Cea mai recentă reprezentare a doi șerpi încolăciți este cea a ADN-ului uman, oglindind simbolul sumerian similar. Un al simbol modern al șerpilor încolăciți în jurul unui baston înaripat este caduceul. În antichitate, era un simbol al comerțului, asociat zeului Hermes, mesagerul zeilor. Caduceul este folosit în America de Nord ca simbol al medicinii, în timp ce simbolul european, tradițional, este „toiagul lui Esculap”, cu un singur șarpe și fără aripi.
Pentagrama este o stea cu 5 colțuri, realizată din 5 linii drepte. Deși lumea modernă o asociază cu venerarea diavolului, pentagrama se întâlnește pretutindeni în istoria umanității și nu a fost niciodată asociată cu forțele răului. Cea mai veche atestare a acestui simbol este cea din jurul anului 3.500 î.e.n., din orașul Ur, în vechea Mesopotamie. Reprezenta puterea imperială și cu acest sens s-a răspândit ulterior în restul lumii. În Sumer, cele 5 puncte ale pentagramei erau legate de cele 5 planete cunoscute, iar grecii din vremea lui Pitagora afirmau că este o perfecțiune matematică și cheia către o cunoaștere superioară. Pentagrama este un simbol precreștin, asociat venerării naturii. Este reprezentativă pentru componenta feminină a lucrurilor, un concept numit în religii „femininul sacru”. Pentagrama inversată, cu un cap de țap în interior (Baphomet), căruia i se închinau cavalerii templieri, este un simbol folosit în timpurile moderne de către sataniști.
11182015113323obelisc 11182015113340svastica 11182015113415steaua_lui_david 11182015113428crescent_moon 11182015113443ochi_horus 11182015113503peste 11182015113522hamsa_fatima 11182015113536sarpele 11182015113549pentagrama