Categories
Agenda News Stirea Zilei

CONCERT EXTRAORDINAR DE SFINTELE PAȘTI CU ORCHESTRA OPEREI DIN BRAȘOV

Primăria Municipiului Bistrița și Palatul Culturii Bistrița organizează în ziua de 18 Aprilie 2017 tradiționalul Concert extraordinar de Paști, susținut în acest an de soliștii Cristina Oltean, Florin Ormenișan și Orchestra Operei din Brașov. Dirijor: Alexandru Ilie.

Concertul va avea loc marți 18 Aprilie 2017 în sala de spectacole a Palatului Culturii, începând cu ora 18.00, iar prețul unui bilet este de 15 lei.

BILETELE SE PUN ÎN VÂNZARE LA SEDIUL PALATULUI CULTURII DE LUNI PÂNĂ VINERI ÎNTRE ORELE 11:00-13:00 ȘI  17:00-20:00. 

17858409_1401800023210576_1428180565_o17793316_1401799999877245_918389099_n

Categories
Educație

POEZIA RELIGIOASĂ, AZI

Dezbaterea pe tema poeziei religioase, care/ dacă se mai scrie azi, la modul general sau sporadic, în opere sau în fragmente de operă, constituie provocarea pentru membrii Societății Scriitorilor Bistrițeni „Conexiuni”, la întâlnirea din 10 aprilie 2017, de la Palatul Culturii din Bistrița.

De la poezia din biserică, poezia scrisă de oameni ai bisericii, cu rol de învățătură, precum pe vremea lui Varlaam sau Dosoftei, și până la biserica din poezia modernă, ca sfințenie a celor scrise și pătimite, există un drum întortocheat, despre care se pot emite păreri diverse, contradictorii.

Aflându-ne în așteptarea unui moment de aducere aminte asupra Învierii, suntem mai sensibili, mai deschiși cu ceea ce gândim, vorbim și scriem.

De aceea, o astfel de temă poate aduce rodnicie și armonie în Societatea noastră, pentru că și prin cuvânt se produc minuni. Înțelegerea aspectului de religiozitate în ceea ce privește textul scris reprezintă o etapă a maturității de creație.

Totodată, lansarea de carte, prilejuită de apariția volumului „Și toamna înfloresc trandafirii”, scris de energo-bio-terapeutul Alexandru Dumitru Bar, din Bistrița, reprezintă un al doilea punct de atracție al evenimentului apropiat. Poeziile domnului Bar se înscriu unei poetici venită din afară, cu distanța corespunzătoare față de elementele specifice unei astfel de lumi și, de aceea, poate, surprind și devin convingătoare.

Într-o primăvară a dezghețului, a înverzirii, a înfloririi și a însoritului timp, să ne însoțim la următoarele „Conexiuni”, cu gând curat, pentru ca inspirația să ne însoțească și ea, la rându-i.

ELENA M. CÎMPAN

Categories
Educație

POEZIA, STRIGĂT PE DINĂUNTRU

Pornind de la lucrarea pictorului Edvard Munch, considerat un manifest al curentului expresionist în artă, aflată și pe coperta întâi a cărții de poezie cu același titlu, „Strigătul”, de David Dorian, Editura Charmides, 2017, poetul declară încă de la început o afinitate pe care o resimte față de singurătate, așa cum a făcut și în cazul personajului Tristan, de care s-a simțit atras și cu care s-a asemănat în alte cărți.

Citind cartea lui David Dorian, am regăsit imagini transpuse în versuri, culese din însorita Sicilia sau din inepuizabila Elada. Aș spune că „Strigătul” este unul târziu, al ecoului ajuns la coacere, al unor urme ce au săpat  până au dat de forma poeziei. Și aici, poetul scrie o poezie ca o proză sensibilă și lirică, intitulându-și grupajul „Povești adevărate”.

De la o călătorie, rămasă în amintire, cu semne care nu se șterg, trecând zi de zi pe stradă, realizând alte și alte drumuri, ca un ritual, înțelegând detaliile cu un ochi atent și întors mereu spre sine, David Dorian, „poetul de la bibliotecă”, se definește a fi un adept al metaforei și al imaginii artistice, pe care le amestecă maestru, așa cum cărțile pe un raft își schimbă locul din când în când, cele noi în fața celor vechi, apoi clasici alături de moderni, în ideea de împrospătare cu aceleași elemente.

Prospețime se degajă și din poeziile lui David Dorian. Din și prin cuvinte. Bogate, bine alese, numite „snopi de cuvinte”. Singurătatea, iubirea, fericirea, ruginirea sunt stări care îl cuprind pe poet, atât cât să scrie o poezie de neuitat. La început, aflat în „Călătorie”, simțurile dețin controlul în perceperea noului, ca pe un destin: „Ceea ce simt e o stradă dimineața, pe care trece ea (…), în Sicilia/ la Taormina, când ne închipuiam că am fi poeți celebri/ (…) Noi, vechi poeți, apreciam priveliștea incendiară;/ nicidecum a vulcanului Etna, profilat în zarea de smalț și/ ceramică” sau „Pe Acropole, în cușca zeilor, amarnic/ măsuram Atena așternută la tălpi./ Și marea, ochi depărtat, clipind/ din pleoape de var.” Din „chicoteala singurătății”, poetul extrage, ca un admirator de frumos, doar liniile esențiale, îndepărtând „reprezentări în graffiti”, adulmecând simplitatea de veacuri, ce îl atrage, ca în „Pastel”: „Soarele cade oblic peste casa bătrânului mandarin ce doarme / pe un pat de scânduri./ (…) Toamna e ca mierea sălbatic㔅  Iubirea e printre picături, e ceea ce umple golul, „Trup ce se ia singur în brațe, se caută/ în poduri cu ploi leoarcă de amintiri”, „îmbrățișări fără brațe, sărutări fără buze”. În cele din urmă, poetul  deslușește mesajul: „abia acum înțeleg Strigătul, tabloul lui/ Munch: mumia țipă în sine…/ Pe stada aglomerată/ trec femei, mulțimi de femei; îți seamănă/ ca două picături de whisky” și „Când ne trezim singuri bem și cântăm: aleluiah!/ Strângem la piept iubita de singurătate.” Singurătatea e „încăpătoare” și până la fericire mai e un pas: „cum să-mi explic fericirea  ce mă inundă/ ca și cum aș călători sub ape,/ aș merge la nesfârșit luminând abisuri.” În atmosfera creată, „Singurătatea se roagă duminica pe străzi” și „În iarbă furnicile construiesc/ cimitire”, pe când „înserarea înflorește chipurile”. Din umbră, pândește sfârșitul, numit la David Dorian „ruginire”, cu un termen din materie, absolut filosofic. Îl găsim aici pe Zeul Pann, iar și iară, măcinând gândurile poeților: „”Sub umbra verde-adormitoare/ a nucului îți pleci chipul săpat de pâraie, (…) Ce aer nostalgic viețuiește acolo/ în lumea neaerului, ce vaier!// Bătăile inimii,/ ce clopote de meduze!” David Dorian simte la fel de bine degradarea, precum înflorirea. Și anunță, din timp, prin veștile sale poetice: „Un aer vechi a putrezit în piept./ În singurătatea orașului,/ ploi ruginite”, „Å¢i-s ochii toamne prin care îngerii ruginesc” și într-o arheologie a poetului se descoperă „cioburi de lună”, când „Lumina iernii/ sfârâie/ la sânul/ unei/ călugărițe.”

Poezii, precum „Vals”, ce se adună în „Să cânte muzica: vals, vals, vals/ în brațele singurătății” și „Sufletul”, cu trimiteri la o exegeză proprie,  „Îmi pregătesc coborârea în iad./ Iadul e o cârciumioară, la ferestre mușcate, (…) Sufletul, o zăpadă murdară”, rotunjesc universul poetic al lui David Dorian, făcându-l un șaizecist, care scrie poezie ca un optzecist. ELENA M. CÎMPAN 

Categories
Educație

POEZIE

LICEUL PROMIS

Liceul meu nu este acesta.

Liceul meu a rămas undeva

În timp, așa cum se întâmplă,

Cu clase ca niște amintiri

Închise între patru pereți

Și un profesor cât o lume întreagă;

Din banca mea a pornit lumea mea,

De parcă mă aflam cu fața la mare !

Numai vis…

 

Liceul meu nu este acesta.

Liceul meu este locul unde elevii

Scriu, aproape zilnic, teste, lucrări,

Teze și teme, chiar poezii, povești,

Interpretări și alte câteva teorii;

Mă uit la ei ca la un cer cu stele,

Alcătuit din ochi mari,

Deschiși, în semne de-ntrebare !

Numai vis…

 

Liceul meu nu este acesta.

Liceul meu stă ascuns în bănci

De lemn, în ghiozdane, în caiete, în cărți,

În jurnale, în absențe, în prezențe,

În ore, în pauze, în așteptare;

L-am căutat și elev,

L-am căutat și profesor,

Singura certitudine !

Numai vis…

ELENA M. CÎMPAN 

Categories
Educație

POEZIA

Ce e poezia? „Înger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea”, la Eminescu, „jurnalul unui animal marin care trăiește pe uscat și ar vrea să zboare”, la Carl Sandburg, poezia rămâne poezie, indiferent de poeți. E alt anotimp, e primăvară, e prima zi de primăvară, primăvara poeților.

Poezia e acolo unde se termină tot și începe tot. Poezia este Crezul celui care crede în poezie. „E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune/ Înșirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune”, e iar Eminescu. Poate că poezia la români e Eminescu. Ideea de Eminescu.

Poezia e ușoară pentru că e grea.

Poezia nu trebuie luată în deșert.

Poezia nu e competiție. Nu se trezește la bătrânețe.

Poezia e veșnic tânără.

Îndemnul de-a scrie poezie e bumerang, lipsit de recunoștință. Poetul „făcut”, nu „născut” uită. Creatorii sunt orgolioși. Poezia nu are asemenea trăsături.

Poezia toarce în inimile noastre. E respirare, e gramul de viață, fără de care ne-am stinge mai degrabă.

Cine nu iubește poezia, nu iubește nimic și pe nimeni. E sărac și gol.

Copilăria poeziei și gravitatea poeziei, adevărul poeziei și frumusețea poeziei se rostogolesc zi și noapte peste pământul poeziei.

Poezia e continent de rezervă, e anotimp de trecere, e dor de nimic și de nicăieri, e murmur de chemare, de așteptare, de îngânare, e ritual zilnic, ca mișcarea.

Nu toate sunt poezie, dar poezie e în toate.

Poezia înseamnă „cuvinte potrivite”, după Arghezi, „necuvintele”, după Nichita Stănescu.

De ziua ei, să ne gândim la poezie ca la o ființă dragă, căreia i-am făcut rău sau bine, să o iubim, să o iertăm, ca să ne iubească și ca să ne ierte.

ELENA M. CÎMPAN 

Categories
Cultura

„CULOAREA NU RĂMÂNE ÎN LOC”, AFIRMĂ ONIÅ¢A MUREȘAN, ARTIST PLASTIC

Recentul vernisaj din foaierul Palatului Culturii din Bistrița, „Dintre atâte primăveri…”, autoare Onița Mureșan, m-a dus cu gândul la Dimitrie Anghel, poetul grădinilor, și la poezia lui „Din grădină”: „Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde…/ Ce iertător și bun ți-e gândul, în preajma florilor plăpânde!/ Râd în grămadă; flori de nalbă și flori de mărgărint,/ De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.”

Într-un simbolism aparte, în lucrările Oniței Mureșan își dau mâna parfum, culoare, sunet, generând o stare de admirație, ca-n fața unui tablou din natură. Pentru că rolul unei pânze care prezintă natură, fie că sunt flori, copaci, stânci, mare, este de-a aduce aproape, în fața ochilor, peisajul trăit și oferit spre trăire mai departe.

Operele Oniței Mureșan sunt ample, în dimensiuni mari sau mici, inspirate și pictate pe muzică celebră: Concertul nr. 2 din Rachmaninof oferă un tablou în trei părți, Simfonia în alb de Ceaikovski se potrivește bujorilor ca de balerină, Simfonia în roz, de Chopin, Celest al lui Liszt, Fortissimo, al lui Prokofiev, creează o adevărată muzică a florilor, grupată sub genericul „Dor de primăvară”, cu lucrări surate, ce se caută, se așteaptă și se completează una pe cealaltă, ca-ntr-o grădină, unde florile înfloresc pe rând, la timpul lor.

Onița Mureșan face din culori mișcare, drum, povești. Ea spune și crede că o culoare nu rămâne pe loc. Ea trece, se transformă. De aceea, albul de ghiocel, scrijelit, zgâriat, murdărit, crăpat, oferă etape ale culorii atât de simplă și atât de semnificativă.

„Dintre atâte primăveri”… „Care lasă malurile, câte oare le vor  sparge/ Vânturile, valurile?…”

ELENA M. CÎMPAN 

Recentul vernisaj din foaierul Palatului Culturii din Bistrița, „Dintre atâte primăveri…”, autoare Onița Mureșan, m-a dus cu gândul la Dimitrie Anghel, poetul grădinilor, și la poezia lui „Din grădină”: „Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde…/ Ce iertător și bun ți-e gândul, în preajma florilor plăpânde!/ Râd în grămadă; flori de nalbă și flori de mărgărint,/ De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.”

Într-un simbolism aparte, în lucrările Oniței Mureșan își dau mâna parfum, culoare, sunet, generând o stare de admirație, ca-n fața unui tablou din natură. Pentru că rolul unei pânze care prezintă natură, fie că sunt flori, copaci, stânci, mare, este de-a aduce aproape, în fața ochilor, peisajul trăit și oferit spre trăire mai departe.

Operele Oniței Mureșan sunt ample, în dimensiuni mari sau mici, inspirate și pictate pe muzică celebră: Concertul nr. 2 din Rachmaninof oferă un tablou în trei părți, Simfonia în alb de Ceaikovski se potrivește bujorilor ca de balerină, Simfonia în roz, de Chopin, Celest al lui Liszt, Fortissimo, al lui Prokofiev, creează o adevărată muzică a florilor, grupată sub genericul „Dor de primăvară”, cu lucrări surate, ce se caută, se așteaptă și se completează una pe cealaltă, ca-ntr-o grădină, unde florile înfloresc pe rând, la timpul lor.

Onița Mureșan face din culori mișcare, drum, povești. Ea spune și crede că o culoare nu rămâne pe loc. Ea trece, se transformă. De aceea, albul de ghiocel, scrijelit, zgâriat, murdărit, crăpat, oferă etape ale culorii atât de simplă și atât de semnificativă.

„Dintre atâte primăveri”… „Care lasă malurile, câte oare le vor  sparge/ Vânturile, valurile?…”

ELENA M. CÎMPAN 

Recentul vernisaj din foaierul Palatului Culturii din Bistrița, „Dintre atâte primăveri…”, autoare Onița Mureșan, m-a dus cu gândul la Dimitrie Anghel, poetul grădinilor, și la poezia lui „Din grădină”: „Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde…/ Ce iertător și bun ți-e gândul, în preajma florilor plăpânde!/ Râd în grămadă; flori de nalbă și flori de mărgărint,/ De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.”

Într-un simbolism aparte, în lucrările Oniței Mureșan își dau mâna parfum, culoare, sunet, generând o stare de admirație, ca-n fața unui tablou din natură. Pentru că rolul unei pânze care prezintă natură, fie că sunt flori, copaci, stânci, mare, este de-a aduce aproape, în fața ochilor, peisajul trăit și oferit spre trăire mai departe.

Operele Oniței Mureșan sunt ample, în dimensiuni mari sau mici, inspirate și pictate pe muzică celebră: Concertul nr. 2 din Rachmaninof oferă un tablou în trei părți, Simfonia în alb de Ceaikovski se potrivește bujorilor ca de balerină, Simfonia în roz, de Chopin, Celest al lui Liszt, Fortissimo, al lui Prokofiev, creează o adevărată muzică a florilor, grupată sub genericul „Dor de primăvară”, cu lucrări surate, ce se caută, se așteaptă și se completează una pe cealaltă, ca-ntr-o grădină, unde florile înfloresc pe rând, la timpul lor.

Onița Mureșan face din culori mișcare, drum, povești. Ea spune și crede că o culoare nu rămâne pe loc. Ea trece, se transformă. De aceea, albul de ghiocel, scrijelit, zgâriat, murdărit, crăpat, oferă etape ale culorii atât de simplă și atât de semnificativă.

„Dintre atâte primăveri”… „Care lasă malurile, câte oare le vor  sparge/ Vânturile, valurile?…”

ELENA M. CÎMPAN         0321201709161617356981_1488789031152582_2039031268_o0321201709185817352759_1487573537940798_1501612051_n03212017091934img9275_0

Categories
Agenda Inedit News Timp liber

COMUNICAT DE PRESĂ

Ca o fructificare a unor preocupari constante de implicare in viata sociala a comunitatilor in care cu totii traim si folosind prilejul Zilei Mondiale a Apei 2017, Cluburile Rotary Bistrita Nosa si Rotary Nasaud, care fac parte din Districtul Rotary 2241 Romania-Republica Moldova, vor lansa Miercuri 22 Martie, incepand cu orele 13,00, ”Proiectul Educatia privind apa si igiena sanitara”, destinat informarii, constientizarii si educarii generatiei tinere ! si nu numai ! asupra utilizarii rationale a apei, ca si pentru asigurarea sanatatii personale si a celei publice prin igiena.

 

In cadrul ceremoniei de lansare a Proiectului Rotary, care va avea loc la Scoala Gimnaziala „ Lucian Blaga”, Sala Festiva, Str. Garoafei Nr. 8 , se vor prezenta materialele educationale realizate prin eforturi proprii, in sustinerea campaniei de informare privind apa si igiena sanitara,  materiale destinate a fi diseminate in perioada urmatoare in randul scolilor din mai mult de 10 judete din Romania si mai multe raioane din Republica Moldova, la care beneficiari vor fi aproximativ 20.000 de elevi, din peste 700 de clase.

 

La eveniment au fost invitati reprezentanti ai Inspectoratului Scolar Bistrita-Nasaud , Directia de Sanatate Publica Bistrita-Nasaud, elevi si profesori, precum si Rotarieni din Bistrita si Nasaud.

 

Rotary District 2241 Romania-Republica Moldova

Florin Iliescu-Responsabil Comisie de apa-sanitatie

Cu sprijinul
RC Bistrita Nosa – presedinte Cristian Tuturuga

 si

RC Nasaud – presedinte Sorin Dobricean

images

Rotary+Clubs+of+Calgary+and+Area

Categories
Agenda News Util

PASĂREA MĂIASTRĂ, ASPIRAȚIA SPRE ÎNĂLȚIME

Partea I

Pasărea  Măiastră sculptată în 1910, relevă aspirația lui Brâncuși către perfecțiune. Forma pe care artistul o dă Pasării Maiastre ne trimite cu gândul la divinitățile păgâne, la reprezentările animalelor zeificate. Măiastra, nu este o pasăre obișnuită ci una specială, înzestrată în legendele populare românești cu puteri magice, fiind aceea care îl ajută pe Făt Frumos să își întâlnească marea dragoste. Inițial Brâncuși alege un soclu format dintr-un grup de personaje primitive care își susțin capetele cu mâinile, dar în variantele ulterioare îl va înlocui cu fragmente din Coloana Infinitului. Între 1910 si 1944, Brâncuși a creat 29 de păsări, căutând să exprime esența zborului, care pentru el simbolizează ascensiunea către spiritualitate și transcendență. Pentru Brâncuși zborul este „cel mai minunat lucru din natură”.

Măiastra, este o serie de treizeci de sculpturi de păsări în bronz și în marmură realizate de Constantin Brâncuși între anii 1910-1918. Măiastra este printre primele sculpturi ale lui Brâncuși în care acesta a folosit forma abstractă unei păsări. Lucrarea este inspirată de pasărea legendară a folclorului românesc Pasărea măiastră, o creatură mitică cunoscută pentru penajul de aur și cântecele fermecate. De asemenea, poate că Brâncuși a fost influențat și de baletul Pasărea de Foc cu muzica lui Igor Stravinski, bazat pe versiunea rusă a unei păsări mitice similare, care a avut premiera la Teatrul Național de Operă din Paris la 25 iunie 1910. „Bucuria cea mai mare, notează Brancuși, este contactul dintre esența noastră și esența eternă.„ Brâncuși a cucerit lumea cu mituri românești, cum este cel al  Pasării Maiastre, din care au rezultat  Măiestrele sale (Păsări în vazduh). O temă care ocupă un loc privilegiat în opera sa este cea a păsării, a zborului. Prima lucrare din acest ciclu este Măiastra (1912), o lucrare în bronz al cărei nume este dat de o pasăre miraculoasă din legendele populare românești. Dominantă între păsări, uneori chiar în toată fauna mitologică, Pasărea Măiastră aparține de fapt Celuilalt Tărâm, sau lumea de dincolo. Ca regină a păsărilor, ea amintește întrucâtva de pasărea Garuda din textele sanscrite. Trăind în izolare, arătându-se arareori în splendoarea penajului ei cu strălucire multicoloră, ea are o nesecată putere magică și un scop justițiar. Uneori apare în ipostaza de pasăre oraculară. Cântecul ei nu răsună decât în singurătate, dar cine are privilegiul să-l asculte, întinerește spontan.

 

A consemnat Lucian  Dobârtă_LuciD / 8 / 3/ 2017

0309201711572415879134_1479959055368913_613746799_n 0309201711573117197965_1479959178702234_163370576_n 0309201711575617203554_1479959032035582_68678254_n 0309201711580717203869_1479959105368908_77082116_n

Categories
Cultura

CONEXIUNI BISTRIȚENE LA BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ IAȘI

Biblioteca Centrală Univesitară Mihai Eminescu Iași a găzduit Zilele revistei Lumina Lină, publicație editată la New York de prof. univ. dr. Theodor Damian. Evenimentul a fost moderat de Lucian Vasiliu, directorul revistei Scriptor și s-a derulat în cadrul celebrului cenaclu Junimea. Au opinat despre revista Lumina Lină, dar și despre cea mai recentă carte a părintelui Theodor Damian – „Lazăre, vino afară!”, criticii Theodor Codreanu, Ioan Holban, scriitorii Gellu Dorian, Simona Modreanu, în sală fiind prezenți și Casian Maria Spiridon, Aurel Ștefanachi și alte nume cunoscute ale scrisului ieșean. Având o legătură deosebită cu revista Lumina Lină și cu directorul acesteia, Theodor Damian, managerul Palatului Culturii Bistrița, dr. Dorel Cosma, a fost prezent la eveniment alături de scriitorii Zorin Diaconescu și Menuț Maximinian. În acest cadru s-a vorbit despre puntea culturală dintre Bistrița și New York, concretizată prin realizarea unei ediții a Zileleor Lumina Lina la Bistrița dar și prin schimbul cultural ce a avut loc în metropola americană anul trecut, dintre Cenaclul Mihai Eminescu și Societatea Scriitorilor Bistrițeni Conexiuni. În cadrul cenaclului Junimea au fost lansate cărțile Duminica în Manhattan ! Dorel Cosma, Conexiuni de noiembrie ! Dorel Cosma și Menuț Maximinian și revista Conexiuni, oferite mai apoi tuturor participanților prezenți la eveniment. Manifestarea dedicată revistei Lumină Lină și pr.Theodor Damian a fost realizată de Consiliului Județean Iași, Uniunea Scriitorilor din România, Cenaclul și Editura Junimea. Doris Cosma0306201712440317141754_10212126498261793_2032859350_n0306201712440817140885_10212126498301794_1343769175_n0306201712441417124867_10212126498221792_621188696_n0306201712441917160667_10212126498181791_1101354846_n

Categories
Agenda News Util

MULȚUMESC – SPECTACOL DE TEATRU-DANS

Palatul Culturii Bistrița vă invită la spectacolul de teatru-dans ”Mulțumesc” care va avea loc în data de 7 Martie, de la ora 18:00.

S-a creat o rețetă de dragoste, pe mai multe nivele.Iubirea de cuplu și incapacitatea de a somatiza nevoile celuilalt.În zilele de astăzi trăim un consumerism absolut, în care totul a ajuns să fie trăit la jumătate.Ne creem o lume virtuală mai reală decât realul.Iluzia a devenit reală.

Spectacolul arată adevărată parte care zace între două suflete.Se spune că atunci când sufletele nu se mai simt aproape ,încep să țipe pentru că inimile lor sunt prea departe.E vorba de iubire, de alegere, sacrificiu .Ea e dispusă să sacrifice toată relația ,să se sacrifice total și dezinteresat artei, indiferent de costul durerii. 
Un spectacol în care singurul adevăr pe care îl pot reda este mulțumirea. 
Mulțumirea de a trece prin experiențe și a învață din ele.

Mulțumirea de sine care necesită căutări.

Mulțumirea de a exista prin dans.

Din distribuție fac parte: Oana Mureșan și Simion Zaiț.

Regia și coregrafia: Oana Mureșan

16777061_10154901759496217_234311683_o