25/05/2017

ACAD. FLORIN CONSTANTINIU: ”POLITICIENII POSTDECEMBRIȘTI AU FĂCUT ROMÂNILOR MAI MULT RĂU DECÂT MONGOLII, UNGURII, TURCII, NEMȚII ȘI RUȘII”

De 21 de ani trăim vremuri pretins istorice. Totul a început la Revoluţie, când grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltaţi: “Istorie, istoriee…”. De atunci, aşteptăm mereu să se întâmple ceva istoric. Aşteptăm ca cineva, un om de cultură sau un politician providenţial, să ne spună că ştie încotro trebuie să meargă ţara, că există un plan naţional de dezvoltare. De fapt, vrem să ne vedem pe noi înşine în postura de făcători de istorie. Din păcate, în alegeri, nu ne-am votat “visătorii” potriviţi. Nimeni n-a “visat” pentru ţară şi pentru naţiunea română, ci eventual doar pentru sine, pentru ai săi şi ai partidului său. Mulţumită politicienilor, în ultimii 21 de ani, România aproape că a fost scoasă din istorie. Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea să deschidă o carte de istorie, pentru a găsi acolo un îndreptar, un ghid de orientare, o soluţie anticriză. Dimpotrivă, ajunşi la putere, politicienii au scos istoria pe tuşă, marginalizând-o în şcoli şi universităţi, împreună cu latina – limba întemeietoare a românilor. În faţa acestui “holocaust” aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleşitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conţinut istoric că nu-şi mai doreşte decât să dispară fizic: “Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi”.

“Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural”

- Domnule profesor, toată lumea ştie că Istoria este dispreţuită şi ignorată în ţara noastră. Cât de greşită este această atitudine din partea guvernanţilor ultimilor 21 de ani?

- Cauzele restrângerii dramatice şi regretabile a ponderii istoriei în învăţământul românesc trebuie căutate, în opinia noastră, mai întâi, în confruntarea dintre globalism şi identitatea naţională şi, apoi, în percepţia eronată a necesităţilor de pregătire intelectuală şi culturală a omului contemporan. Noile forţe economice globale îşi propun nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei ţări, ci subordonarea întregii lumi. În atingerea acestui ţel, globalismul întâmpină un obstacol: identitatea naţională a popoarelor, întruchipată în statele naţionale. Identitatea naţională se hrăneşte şi din memoria istorică, şi, atunci, globalismul atacă istoria pentru a slăbi conştiinţa naţională. În al doilea rând, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultură, el vrea specialişti de nişă, performanţi într-un domeniu restrâns. Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural. Cred că în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 21 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de dăunător, pe atât de condamnabil.

Şcoala românească, o şcoală cu excelente tradiţii de învăţământ solid şi fertil, a fost pusă la pământ de coaliţia dintre elevii leneşi, bolnavi de socializare pe Facebook; părinţii isterizaţi de odraslele nemulţumite că trebuie “să-şi facă temele acasă”, şi birocraţii plafonaţi, grijulii cu scaunele lor, nu cu educaţia, şi copiind mecanic din publicaţii străine, pentru a redacta legi, regulamente şi programe analitice.

De 21 de ani se fac reforme şi iar reforme ale învăţământului, care, în realitate, subminează funcţia instructiv-educativă a şcolii. Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlănţuită de birocraţii Ministerului Educaţiei împotriva volumului de cunoştinţe transmise elevilor. La istorie – şi nu numai la noi – s-a început cu îndepărtarea cronologiei: “Să nu încărcăm mintea elevilor cu date”. Foarte bine: istoria nu este o disciplină de memorizare, ci de analiză. Dar fără repere în timp nu se pot stabili legăturile cauzale. Şi eu sunt împotriva învăţării pe dinafară a datelor lesne de găsit într-o cronologie sau într-un manual, dar – pentru Dumnezeu! – cum să înţelegi raporturile de cauză-efect dintre evenimente dacă nu cunoşti succesiunea lor în timp?

Nu se doreşte ca elevii să aibă o pregătire temeinică, şi cei trei componenţi ai coaliţiei de care am amintit preferă nişte adolescenţi ignoranţi, incapabili să depăşească limbajul “mişto” şi “naşpa”. Cu astfel de cetăţeni, viitorul României este sumbru.

- În timp ce bulgarii îşi împânzesc ţara cu şantiere arheologice, în căutarea tracilor cu care nu au nici o legătură, românii, urmaşi direcţi ai dacilor şi romanilor, sunt gata să cedeze străinilor, spre distrugere, vestigiile daco-romane dela Roşia Montană.Care ar trebui să fie atitudinea statului faţă de cercetarea arheologică?

- Deşi se vorbeşte de conservarea “patrimoniului naţional”, nu se face nimic pentru păstrarea şi valorificarea lui. S-a găsit un alibi: nu sunt bani. Dar banii se găsesc imediat când se construiesc vile şi se achiziţionează maşini de lux. Este o ruşine că statul român nu a participat la “licitaţia Brâncuşi”, pentru a achiziţiona măcar pipa unui român care a deschis drumuri noi în artă. Nu ne pasă de Brâncuşi, dar avem bani pentru branduri care nu conving pe nimeni. Spre ruşinea guvernanţilor noştri, avem mult mai puţine şantiere arheologice astăzi, în România, decât pe vremea lui Mihail Roller, de tristă amintire. Sentimentul patriotic se înfiripă la copil din interesul şi dragostea pentru vestigiile trecutului. Sentimentul istoric al continuităţii se naşte din ataşamentul pentru un monument, o cruce înălţată să veşnicească un eveniment, un mic schit, pierdut în munţi. Cine-i învaţă pe copii să le ocrotească? Grija pentru urmele înaintaşilor – vezi şi cazul Roşia Montană – ar trebui să fie un principiu sădit în conştiinţa românilor încă de pe băncile şcolii.

“Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români”

- Cui credeţi că i se datorează situaţia catastrofală în care se află astăzi România?

- Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun aşa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut – indiferent de partid – nici un proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii.

Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, “nu vor ajunge blestemele” pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn.

Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfăşura “opera” nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani – spiritul civic se naşte la oraş! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, acelaşi lucru). Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate. Şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? Proteste ca în Grecia – leagănul democraţiei – sunt de neimaginat în România. Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee.

Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în faţa globalismului, a capitalismului de cumetrie şi a clientelismului politic, abandonând funcţia de ghid spiritual al naţiunii. Oameni ca paşoptiştii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviţi astăzi ca anacronici şi nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români. Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: câţi dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut împrejurările creării României Mari?

“Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”

- Românii au mai trecut prin crize. Spre exemplu, Marea Criză din 1929-1933. Cum s-au descurcat guvernele de atunci?

- Într-adevăr, crize economice au existat şi în trecut, dar fiecare eveniment este generat de condiţiile istorice care îi conferă unicitate. Soluţiile, deci, nu pot fi identice în cazul unor crize. Cea din anii 1929-1933 alovit dur România, şi guvernanţii de atunci, ca şi cei de acum, au recurs la concedieri, întârzierea plăţii lefurilor, reduceri de salarii (“curbele de sacrificiu”). A fost marea neşansă a lui Nicolae Iorga, cea mai strălucită minte a românilor, să fie prim-ministru în anii 1931-1932, când criza se îndrepta spre apogeu. A făcut scandal în epocă replica dată de el unei delegaţii de agricultori, veniţila Mangalia, unde el îşi petrecea concediul, pentru a se plânge de situaţia grea în care se aflau, fiind presaţi de bănci să-şi achite datoriile. Iată relatarea lui Iorga însuşi: “Iar, cum un om mai simplu strigase la capătul lămuririlor mele, că el e , i-am spus, glumind: “. Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare.

Exasperat de “măsurile de austeritate”, un colonel, şef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finanţe în guvernul Iorga, şi l-a întrebat:

 ”Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”. ( de parcă acum ar fi altfel…)

Criza s-a rezolvat când a încetat pe plan internaţional. Sunt convins că şi acum va fi la fel. Adevărul este că mari finanţişti nu am avut decât doi: Eugeniu Carada şi Vintilă Brătianu. Nu am avut şi nu avem mari competenţe financiare, capabile de elaborarea soluţiilor de criză. Guvernanţii de astăzi vădesc o gândire rudimentară: “să taie”, să reducă salariile şi să sporească taxele. Un mare plan de investiţii, de relansare a economiei, nu există. Să aşteptăm, aşadar, scrâşnind din dinţi, sfârşitul crizei pe plan mondial.

- Care este epoca din istoria românilor pe care o admiraţi cel mai mult?

- Admiraţia cea mai puternică o am pentru generaţia paşoptistă. O forţă de creaţie politică, un devotament pentru interesul naţional, un dezinteres total pentru destinul personal, totul a fost închinat naţiunii române. Eşecul revoluţiei din 1848 nu i-a descurajat pe paşoptişti. Au îndurat exilul, dar au continuat lupta şi, în două decenii (1859-1878), au creat statul român modern, căruia i-au câştigat independenţa. Doar două decenii, adică exact cât i-a trebuit clasei politice postdecembriste să prăbuşească România în haos şi mizerie. Cum să nu-i admiri pe paşoptişti? Sunt un model care ar trebui prezentat şi explicat în toate dimensiunile lui, nu ca o simplă lecţie de manual, ci ca un prilej de meditaţie, responsabilă şi fecundă, pentru adolescenţi, făuritorii României de mâine. Dar cum să le “încărcăm mintea” cu evenimente şi date? Nu se lăuda, nu demult, Ministerul Educaţiei că a mai redus cu 35% cunoştinţele de transmis în învăţământ?

- Ce vă doriţi în 2011?

- Ce-mi doresc în 2011? Să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi. Întrucât sunt prea bătrân pentru a mai emigra, cum nu există la noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanului salvator e oprită prin lege, nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeu să mă ia la El rapid şi uşor.

- Ce urare le adresaţi românilor, domnule profesor?

Urez poporului român, la începutul lui 2011, să se revitalizeze şi să fie capabil să reînnoiască, în condiţiile secolului al XXI-lea, performanţele strămoşilor din timpul lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi al luptătorilor paşoptişti.

Publicat Marţi, 04 ianuarie 2011

Ion Longin Popescu

 

 

P.S.- După un an și trei luni, dorința sa , nefastă, s-a realizat!!!!

         A decedat la 14 aprilie 2012! 

CĂLĂTORIE MIRIFICĂ, PARIS 16 – 21 MAI 2017

Invitația domnul Joël CONTE Président de l’association Rencontres Européennes-Europoésie de la Paris, nominalizează persoanele invitate la Paris, dintre scriitorii bistrițeni, după cum urmează :

-      Dr.Dorel Cosma

-      Meniuț Maximinian

-      Elena M.Câmpan

-      Victoria Fătu Nalațiu

 

Pentru deplină înțelegere redau extras din programul primit:

Avant-Programme :

- mardi 16 mai 2017 à 18h00 : vernissage de l’exposition à la Galerie Thuillier à Paris

- samedi 20 mai 2017 à 15h00 : animation poésie et musique à la Galerie Thuillier à Paris

- dimanche 21 mai 2017 à 14h00 : animation à la Galerie Arturo Maccagni à Rosny sous Bois (Marièva Sol)

 

Quelles tableaux de peinture seront présentés pour la Galerie Thuillier ?

 

          Am avut onoarea de a fi  delegată să particip la evenimentele sus amintite, de către  domnul dr. Dorel Cosma, dir al Palatului Culturii, să reprezint Municipiul Bistrița ( jud. Bistrița-Năsăud, Romania).

           Am plecat în 16 mai 2017 cu un avion din Aeroportul International Avram Iancu Cluj, împreună cu prof. de franceză Teodora Uilean (care și-a achitat călătoria spre a vedea Parisul și a fi pentru mine un bun translator în limba franceză și un bun  sprijin  la transportarea tablourilor de pictură).

           Am ajunsla Paris cu întârziere, cu toate bagajele direct la vernisaj (întârziere s-a produs din  cauza verificărilor amănunțite la aeroport și a unui trafic  greoi cu taxiul, în orele de vârf), unde era adunată multă lume,iubitore de cultură, de toate naționalitățile pământului.

Cu privire la alegerea lucrărilor de pictură spre a le expune în țara luminilor am ținut seama de sfatul scriitorului Liviu Rebreanu care spunea că:                      „Tradiţia adevărată e singura merinde sufletească a unui popor” ,astfel am prezentat lucrări de pictură din simbolistica ortodoxiei românești:

5 tablouri cu semne spirituale ( Prescuri, ulei pe carton,26×8,5 cm. fiecare,1998); și un Iconostas (Biserică de tară, ulei pe pânză,45×64 cm,1998).

        Succesul a fost deplin . Lucrările mele au plăcut și Primei ministru

                 - Madame le Premier Ministre Edith CRESSON

 PS : de gauche à droite sur la photo : Victoria FATU-NALATIU – Madame le Premier Ministre Edith CRESSON, Saliha OLLIVIER artiste peintre et poète, Joël CONTE

Pentru a participa la toate evenimentele fără stress  s-a produs o schimbare de program, s-a desfășurat joi,18 mai, evenimentul  programat duminică :

”dimanche 21 mai 2017 à 14h00 : animation à la Galerie Arturo Maccagni à Rosny sous Bois (Marièva Sol)”.

             Galerie Arturo Maccagni se găsește în afara Parisului (25 km), nu este mare,dar este foarte frumoasă și își desfășoară activitățile ca într-un Centru cultural,chiar are denumirea de ”Centre culturel ART_MACC.

Atașez materiale de popularizare ale Galeriei pentru a se vedea interesul deosebit al artistei Marieva Sol, care colaborează cu multe asociații și cu domnul Joël CONTE Président de l’association Rencontres Européennes-Europoésie de la Paris.

 

Iar  evenimentul :

”- samedi 20 mai 2017 à 15h00 : animation poésie et musique à la Galerie Thuillier à Paris” s-a desfășurat conform programului stabilit.

Scrisorile și imaginile trimise de la Paris , atât mie cât și domnului dir.Dorel Cosma,dezvăluie efectul prezentărilor de cărți și reviste de la Conexiuni, care au primit  ropote de aplauze pe măsură ce le prezentam (eu în română iar prof, Teodora Uilean în franceză). Am citit și din cartea mea ”Frumusețe răpitoare-înt-alt cer de poezie”, tradusă in trei limbi și din cartea scriitorului Dorel Cosma

“Malul Taceri – La rive du silence”,tradusă în limba franceză.

 

Jo→l CONTE joel.f.conte@wanadoo.fr    To:Nalati Victoria May 22 at 7:16 PM            Chère Madame Victoria FATU-NALATIU

Merci encore de votre venue à Paris, en représentation du Professeur Dorel COSMA.

Votre visite à Paris a été un très grand honneur, et correspond à la qualité des échanges culturels entre Bistrita et Paris,

entre la Roumanie et la France.

Voici les premières éléments.

Amitiés de Paris.    Cred că prezența mea la Paris este benefică pentru cultura bistrițeană.   Parcă am trăit într-un vis (întârzierea la vernisaj, ne echiparea în haine de gală etc.)!

Publié le 15/05/2017 à 15:07 par europoesieTags : animation musique cadre poésie exposition

La Galerie Thuillier accueille les poètes, les photographes et les peintres dans le cadre de la superbe exposition de poèmes illustrés “Espace”. Le samedi 20 mai 2017 à 15h00, l’association Rencontres Européennes-Europoésie est invitée à assurer une animation de poésie et de musique autour de son président, votre serviteur qui écrit ces lignes, et de l’accordéonniste Bernard TIXIER.

 

1.Voici une photo (3ème en partant de la gauche) avec l’artiste de Corée du Sud SEO YEONG JOO. 2. Galerie Thuillier – Paris 3ème

 

tr: Roumanie_Fatuma et E.C. _ 1

Inbox

  • Jol CONTE joel.f.conte@wanadoo.fr To:Dorel Cosma,   Victoria Fatu Nalati  Cc:Teodora Uilean May 23 at 12:40 AM

Cher Dorel Cosma,

Cher Professeur directeur

La venue de Madame Victoria FATU-NALATIU à Paris a été un grand moment de Poésie d’Art et de Culture.

En tant que représentante de Bistrita et de la Roumanie, et de votre fonction Directeur du Centre Culturel de Bistrita, Président de l’IGF,

elle a été présentée à Madame le Premier Ministre Edith CRESSON,

dans le cadre de l’exposition “Espace” organisée par le Président de l’association Rencontres Européennes-Europoésie Joël CONTE,

avec l’aimable autorisation du Directeur de la Galerie Thuillier à Paris 3ème, Denis CORNET.

Avec mes félicitations et mes amitiés de Paris. Joël CONTE Président de l’associationRencontres Européennes-Europoésie

Stimate Director professor

 

Jol CONTE <joel.f.conte@wanadoo.fr>

To:Dorel Cosma,Victoria Fatu Nalati

Cc:Teodora Uilean

May 23 at 1:15 AM

Cher Dorel Cosma,

Cher Professeur Directeur,

 

Voici la deuxième photo de Jean-Jacques Kelner.

 

A l’occasion de l’exposition “Espace” organisée par Joël CONTE dans la Galerie Thuillier à Paris 3ème avec le directeur Denis CORNET,

Victoria FATU-NALATIU, Joël CONTE et Teodora UILEAN ont présenté le recueil du Professeur Dorel COSMA “Malul Taceri – La rive du silence”,

la revue CONEXIUNI LITERARE N°1 d’avril 2017, et la revue CONEXIUNI de novembre 2016.

Avec mes amitiés de Paris,         Joël CONTE Président de l’associationRencontres Européennes-Europoésie

 

Concours Europoésie et Terpsichore 2017

 

organisateur

      Rencontres Européennes – Europoésie

genre

      Concours de poésie

date début

      01/01/2017

date fin

      31/03/2017

adresse du lieu

      Envoi des poèmes à : Joël Conte
21 rue Robert Degert

94400 Vitry-sur-Seine

pays

      France

descriptif

      Thème : Afrique
et thème libre
De nombreux prix dont 100 € de notre partenaire de l’AFAL
Poésie classique et néo-classique – libre – poèmes court et haïkus – contes – nouvelles
Remise des prix le 27 mai 2017 à Paris
Gratuit pour les jeunes – Adulte 5 € par poème
Voir notre site – Téléphone 06 08 98 67 02

lien

      http://europoésie.centerblog.net
 Poètes invités
Marie-André BALBASTRE
Professeur Axel MAUGEY
Professeur Dorel COSMA (Roumanie)
Professeur Mohand OUTAHAR CNEFA- (Algérie)
Professeur Elie FLEURANT (Etats-Unis)
François FOURNET
Marie-Odile BODENHEIMER
Jean-Paul VILLERME
Nadine BEAUCLERCQ (Belgique)
Angélique SION
Victoria FATU-NALATIU (Roumanie)

1 2 3

PARIS – CULTURĂ, ARTĂ, ȘI LITERATURĂ … CU VICTORIA FĂTU NALAȚIU

16 mai 2017- Vernisajul  expoziţiei „ Espace” organizată de Association Rencontres Europeennes Europoesie- Paris, Galerie Thuillier

Ajungem la 18. 10, îmbrăcate cu hainele de călătorie. Disperare…..Lumea aşteaptă discursul directorului, noi, cu ditamai bagajele, abia sosite, ne chinuim, într-un colţişor lângă galerie, să scoatem tablourile. Victoria Fătu-Nalaţiu, pictoriţa şi scriitoarea bistriţeană, invitată de onoare a acestei expoziţii, este obosită şi dezamăgită de întârzierea neprevăzută.

Preşedintele asociaţiei, Joël Conte, ne aşteaptă, întârziind pe cât posibil discursul. Stresul, oboseala şi tensiunea dispar ca prin farmec după depozitarea valizelor în spatele unei perdele din fundul galeriei. Primirea, plină de căldură, de admiraţie şi respect adresate doamnei Nalaţiu, tablourilor şi poeziilor ei, ne înseninează ziua. Petrecem câteva ore într-o atmosferă magică, înconjurate de lucrările unor artişti coreeni, francezi, tunisieni, români:  tablouri de o valoare inestimabilă, tapiserii şi fotografii  însoţite de poezii. Se leagă prietenii, se continuă poveşti începute cine ştie când, în împrejurări asemănătoare.

17 mai 2017- Galeria Arturo Maccagni

Victoria Fătu Nalaţiu este invitată de către o veche prietenă, Marieva Sol, să viziteze galeria acesteia, la Rosny-sur-Bois, în marginea Parisului.  Tablourile expuse aici sunt parcă desprinse din lumea copilăriei, spaţiul restrâns fiind compensat de  lucrările ludice, vesele şi ingenios poziţionate. O seară frumoasă, cu oameni speciali, într-o atmosferă tipic franţuzească. Respectul de care se bucură pictoriţa bistriţeană şi admiraţia pentru creaţiile ei domină discuţiile din timpul cinei. Joël  Conte,  prieten comun al celor două artiste ne însoţeşte, cu răbdare şi ospitalitate.

20 mai 2017-  Galerie Thuillier

Pictori, poeţi şi fotografi  îşi prezintă operele expuse într-o  după amiază  specială organizată de către  Joël Conte.

Lansare de carte: Malul tăcerii- La rive du silence, Dorel Cosma

Recităm, în paralel, în română şi în franceză, cugetări din cartea Victoriei Fătu Nalaţiu- Frumuseţe răpitoare într-alt cer de poezie şi, după o prezentare a personalitaţii profesorului-doctor Dorel Cosma, recităm poezia Zeul de piatră, din cartea acestuia. Versurile sunt răsplătite cu aplauze. Gazda noastră ne completează, rememorând pe scurt prietenia dintre domnia sa şi directorul Dorel Cosma.

Prezentăm prietenia dintre Bistriţa şi cei de aici, colaborarea fiind probată cu imagini de la vizitele lor în oraşul nostru şi articolele lui Joël din revista Conexiuni literare.

Toţi cei cu care vorbim îşi amintesc, cu plăcere, de căldura şi ospitalitatea cu care au fost primiţi în România. Încântarea este reciprocă, primim şi oferim prietenie şi colaborare. Într-adevăr cultura nu cunoaşte graniţe…
Profesor,

                                                            Uilean Teodora Laura

138982785801

VĂ INVITĂM LA TEATRU DE PĂPUȘI!

Palatul Culturii Bistrița vă invită la Teatru de Păpuși !

Marți, 23 mai, ora 10:00 – ”Capra cu trei iezi” și „Poveste de primăvară” cu artiștii Teatrului de Păpuși ”Alexandru Misiuga” !
Vă așteptăm cu drag !

18624753_1467034853353759_951647873_n

MENUȚ MAXIMINIAN ADUCE ”POVEȘTI ROMÂNEȘTI DIN NEW YORK” LA BISTRIȚA

Într-o atmosferă familială, pe de o parte a scriitorilor de la „Conexiuni”, de cealaltă parte a colegilor de la „Răsunetul”, dar şi a unor profesori de limba şi literatura română sau a unor demnitari, Menuţ Maximinian şi-a lansat un nou volum, „Poveşti româneşti din New York”. Cartea se constituie într-un adevărat exerciţiu de comuniune între românii din ţară şi cei plecaţi în căutarea visului american. În acest volum se contopesc experienţele scriitorului, etnologului şi jurnalistului Menuţ Maximinian, puse în poveştile româneşti din metropola americană. Volumul este constituit din trei părţi, una a poveştii românilor din New York, pornind de la o fotografie a străbunicului, iar mai apoi ajungându-se la întâlnirile cu comunitatea de peste Ocean, ce putea constitui singură subiectul unui roman; partea a doua o radiografie a personalităţilor româneşti din New York împletită cu un jurnal al zilelor trăite de autor aici, iar partea a treia interviuri cu oameni de diferite profesii, un mozaic ce oglindeşte foarte bine comunitatea noastră de peste Ocean. Dorel Cosma, directorul Centrului Cultural Municipal „George Coşbuc” a precizat că Menuţ Maximinian aduce în faţa cititorilor „momente trăite, momente văzute în lumea de vis, visul american”. Dorel Cosma s-a axat, în prezentarea sa, asupra părţii care cuprinde interviurile realizate de autor cu cei mai importanţi reprezentaţi ai comunităţii româneşti din New York. „De o savoare deosebită sunt interviurile pe care Menuţ Maximinian le aduce în faţa cititorului, nu interviuri simple, realizate prin întrebări şi răspunsuri scurte. Se vede aici experienţa jurnalistului, a celui care stăpâneşte tehnica interviului şi o adaptează pentru fiecare intervievat în parte. Poate că pare simplu pentru cineva când spui” am făcut un interviu”, însă este o mare diferenţă pe care orice specialist o sesizează parcurgând cartea, atunci când vorbim despre interviul în sine sau vorbim despre un simplu dialog. Aici se simte mâna omului de litere, a ziaristului care se adaptează la fiecare intervievat în parte”, a spus Dorel Cosma. Acesta a subliniat, rând pe rând, pornind de la interviurile autorului, personalităţile prof. univ. dr. pr. Theodor Damian, a Doinei Uricariu, Vasile Bădăluţă, Lia Lungu, Elena Mitru, Mariana Terra, Grigore Culian şi prof. Mircea Ghiţă. „Vă invit cu mare drag să citiţi cartea, este extrem de interesantă, adăugând şi albumul foto care însoţeşte volumul şi care reprezintă aspecte şi locuri prin care s-a trecut”, a punctat Dorel Cosma. Preşedinta Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, prof. Elena M. Cîmpan, a menţionat că volumul „a aşteptat un timp al facerii, aşa cum îi stă bine unei literaturi aşezate, care nu se grăbeşte a fi scoasă la lumină”. „Deschidem o carte ca să călătorim şi apoi închidem cartea să ne regăsim sau călătorim ca să ne căutăm şi în cele din urmă ajungem la o cunoaştere de sine? Călătoriile reprezintă pentru fiecare o cunoaştere de sine. (…) Menuţ Maximinian a reuşit să scrie această carte încercând să acopere trei aspecte care fac în mod fericit o casă frumoasă, o casă a cărţii, nelăsând deoparte nici povestea ca atare, nici documentarea pe care a considerat-o absolut necesară şi apoi dialogul pe care l-a stabilit cu fiecare dintre subiecţii intervievaţi. Orice interviu reprezintă două părţi care trebuie să găsească puncte comune, de legătură. Faptul că Menuţ Maximinian şi-a ales aceşti subiecţi, şi s-au potrivit foarte bine în a contura o realitate românească, indiferent că se desfăşoară pe un pământ românesc sau american, înseamnă că există această comunicare desăvârşită, practic necăutată, dar bucuria de a fi găsită este cu atât mai răsplătită”, a evidenţiat Elena M. Cîmpan. Preşedinta „Conexiuni” a catalogat cartea lui Menuţ Maximinian drept una „unitară”, care se evidenţiază prin prospeţime, noutate, drumul fiind deschis spre alte călătorii. Scriitorul Zorin Diaconescu, de altfel cel care şi-a aşezat gândurile şi pe coperta cărţii, a precizat că nu a trăit călătoria în America decât prin prisma cărţii lui Menuţ Maximinian, însă pentru el „a fost o aventură”. „Viaţa mea ar fi fost mult mai uşoară fără această carte, pentru că confruntându-mă strict la text am fost confruntat cu o serie de dileme a unui cititor care vrea să-şi facă neapărat datoria până la capăt”, a dezvăluit Zorin Diaconescu, subliniind ironia autorului care prezintă poveşti, iar nu povestiri şi care-i lasă pe protagoniştii interviurilor să se contrazică, lăsându-le cititorilor posibilitatea de a discerne. „Mulţumesc pentru această trudă şi pentru cele care vor mai urma, pentru că ştiu că vor urma şi apoi vreau să-l felicit pe Menuţ, nu doar pentru cartea în sine, în primul rând pentru că a reuşit să scrie o carte altfel decât a scris până acum şi un om care reuşeşte să facă acest lucru este un om care mai are un viitor. Din păcate, asta e o poveste veche de vreo jumătate de secol în literatura română, suntem literatura autorilor „de un singur volum”, care scoate un volum, are succes, toată lumea-l laudă, după care începe să se auto paştişeze, adică copy-paste după el, şi al doilea, şi al treilea, şi al patrulea şi al 20-lea volum sunt identice cu primul. Am zis să vedem, va cădea şi Menuţ în această capcană? A scăpat, deci, Menuţ are un viitor şi eu îi doresc să fie cu succes”, a concluzionat Zorin Diaconescu. Nu în ultimul rând, autorul a mărturisit că sunt poveştile sale, plecând de la cele de acasă, de la Dumbrăviţa, unde avea o fotografie cu străbunicul plecat în America, până la cele trăite în experienţa sa de la New York. „Despre poveştile acestea ale românilor plecaţi din satele noastre am încercat la început să vorbesc. Cartea este dedicată străbunicului Ştefan şi bunicii Ana şi mai apoi tuturor celor care au pornit pe acest drum al Americii, unii au ajuns, alţii nu, dar dincolo de aceste poveşti mă resetez, mă încarc energetic şi încep să vorbesc despre poveştile frumoase ale românilor”, a spus Menuţ Maximinian. Acesta a adăugat că speră că măcar o parte din bucuria trăită de scriitorii bistriţeni în America se va regăsi şi în sufletul fiecărui cititor. „Am mai spus că sunt un om norocos. Norocul meu este că dincolo de viaţa mea rămân aceste cărţi, aceste poveşti adunate în cărţi. Este un lucru important pentru mine, că viaţa mea este prin cărţi şi cărţile sunt viaţa mea”, a completat Menuţ Maximinian. La eveniment a participat şi senatorul Ioan Simionca. În acelaşi cadru, a fost lansat şi primul număr al revistei „Conexiuni literare” editată de Palatul Culturii şi care se va afla sub egida Uniunii Scriitorilor din România. În final, Menuţ Maximinian a acordat autografe, invitându-i pe cititori să călătorească împreună cu el peste Ocean, la New York.  Gabriela Ciornei

 

O NOUĂ PREMIERĂ A TEATRULUI PROFESIONIST LIVIU REBREANU. UN INTERVIU GUSTAT DE PUBLIC

Teatrul profesionist Liviu Rebreanu surprinde prin premierile pe care le-a pus în scenă la Palatul Culturii încă de la înfiinţare. Cea mai recentă reprezentaţie a fost piesa Interviu, regia și scenografia: Mihai Panaitescu. Din distribuție au făcut parte Teodora Voineagu – Reportera, Mihai Panaitescu – Reporterul, Alexandra Podu – avocata, Nuțica, sudorița, primărița, femeia la fân, Constantin Podu – secundul, Amelia Crețiu – Tuți. Tema piesei este o emisiune de televiziune susținută de doi prezentatori carismatici având 5 femei drept invitate pentru a vorbi despre feminitate. Toate aceste elemente compun povestea unui spectacol de teatru care ajunge să se transforme pe parcurs într-o parodie a emisiunilor comerciale din zilele de astăzi. Textul ,,Interviu” de Ecaterina Oproiu este luat drept pretext de către actori pentru a blama circul mediatic pe care îl vedem în fiecare zi. Astfel, spectacolul se transformă din unul teatral în unul social, în care te regăsești tu ca spectator. Pe lângă hohote de râs, spectacolul ridică întrebări și propune schimbări. Merită evidenţiată prezenţa actriţei bistriţence Amelia Creţiu, care a jucat-o te Tuţi, angajată a Centrului Cultural Municipal, care a debutat, iată, cu aplauze furtunoase pe scenă. Nu uităm de Alexandra Podu, care s-a prezentat excelent, jucând rând pe rând tipologii diferite ale femeii. Printre spectatorii prezenţi în sală s-au aflat şi primarul Bistriţei, Ovidiu Creţu, şi managerul instituţiei gazdă, Dorel Cosma, evoluţia artiştilor fiind apreciată de public prin ovaţionarea la scenă deschisă. Prin proiectele lui, Teatrul profesionist Liviu Rebreanu se dovedeşte a fi un bun câştig cultural pentru urbea noastră, bistriţenii arătând încă o dată că sunt mari iubitori de teatru.

Menuţ Maximinian

LANSAREA VOLUMULUI ”POVEȘTI ROMÂNEȘTI DIN NEW YORK”, LA PALATUL CULTURII

Palatul Culturii Bistriţa și Societatea Scriitorilor Bistriţeni “Conexiuni” Vă invită la Lansarea volumului  ”Povești românești din New York” de Menuţ Maximinian.
Prezentarea revistei „Conexiuni literare”, Prezintă: Elena M. Cîmpan, Zorin Diaconescu, Amfitrion: Dorel Cosma
Joi, 18 mai, ora 19:00 în Sala ”Conexiuni” a Palatului Culturii Bistriţa.
18519912_1499761270094739_6634637523250817891_n
download

UNIUNEA MONDIALĂ DE FOLCLOR ÎN PREMIERĂ LA PALATUL PARLAMENTULUI DIN ROMÂNIA

Cu ocazia Zilei Europei Palatul Parlamentului din România a găzduit marți, 9 mai 2017, un eveniment deosebit ce va rămâne înscris în istoria culturii populare.

Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Comisiei pentru cultură și media din Senatul României la iniţiativa președintelui Uniunii Mondiale de Folclor, Prof.Dr. Dorel Cosma și a senatorului Ioan Simionca.

Simpozionul cu titlul „Sprijinim Uniunea Europeană prin folclor”, desfășurat la 10 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană și împlinirea a 140 de ani de la Independența de Stat a României, a venit ca și o recunoaștere  a meritelor pentru conservarea elementelor definitorii ale moştenirii folclorice.

Deschiderea manifestărilor a aparținut atât grupului de pop-opera ”Distinto” cât și sopranei Maria Luigia din Italia, care au intonat Imnul de Stat al României și Imnul Europei.

Amfitrioni ai acestui eveniment au fost președintele Comisiei pentru cultură și media din Senat, domnul Lucian Romașcanu și președintele Uniunii Mondiale de Folclor I.G.F, Prof. dr. Dorel Cosma, care au subliniat importanța culturii populare cât și a promovării valorilor nationale, a unității în diversitate, mai ales în contextul european actual.

La această amplă manifestare, de o importanță deosebită, pe lângă membrii biroului executiv I.G.F. (Nicolas Charlety – preşedinte adjunct, Benito Ripoli – preşedinte adjunct, Jose Antonio Viñas Mira  – vicepreşedinte, Ameen Kasem – vicepreședinte, Vladan Tesanovic – vicepreședinte, Rosen Bogdanov – secretar general, Pahone Pop – trezorier adjunct, Bulent Uzun – membru în comisia artistică, și scriitorul Mesut Senol), au participat și alți invitați atât din țară cât și din străinătate, de la ambasadori, parlamentari și personalități ale vieții culturale.

Ca o recunoaștere a a muncii depuse pentru conservarea elementelor definitorii ale moştenirii folclorice și pentru implicarea în promovarea și susținerea culturii, s-au oferit momente de recunoștință, prin acordarea ”Distincției de aur I.G.F.” unor personalități prezente la eveniment, președintelui Institutului Cultural Român, doamna Liliana Țuroiu, ambasadorului Turciei în România, domnul Osman Koray Ertaş, ministru secretar de stat, domnului Alexandru Pugna, senatorului Ioan Simionca, primarul Bistriței, Ovidiu Teodor Crețu, primarul din San-Giovanni Rotondo – Italia, primarul din Razgrad – Bulgaria și altor persoane din comisia de cultură a Senatului României, precum și vicepreședintele Institutului Cultural Român – Mirel Taloș.

Pe lângă mesajele transmise în cadrul simpozionului „Sprijinim Uniunea Europeană prin folclor” și a legăturilor create între participanții veniți din Franța, Bulgaria, Spania, Italia, Israel, Turcia, Germania Serbia și România, pe holurile Parlamentului s-a realizat și o expoziţie cu cele mai importante evenimente realizate de către Uniunea Monială de Folclor, care s-a bucurat de un real success fiind vizitată atât de președintele României, domnul Klaus Iohanis cât și de președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, prezent într-o vizită oficială la Senatul României cu ocazia împlinirii a 10 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană.

Finalul simpozionului a aparținut artiștilor atât din țară cât și din străinătate prezenţi în costume populare, fiind o pată de culoare cum nu a mai fost în Parlamentul României, remarcă făcută chiar de președintele Comisia pentru cultură și media din Senat, domnul Lucian Romașcanu.

 Aici găsiți mai multe poze de la eveniment

ADRIAN PUȘCAȘ

05122017093225be6a3914 05122017093310be6a3862 05122017093343be6a3930 05122017093406be6a3945 05122017093614be6a4030 05122017093646be6a3989 05122017093822be6a3909 05122017093911be6a3919 05122017093935be6a3878 05122017094026be6a3972 05122017094113be6a3976 05122017094132be6a3951 05122017094158be6a4073 05122017094230be6a4046 05122017094254be6a4054 05122017094327be6a4096 05122017094408be6a4105 05122017094448be6a4125 05122017094603be6a4140 05122017094625be6a3837 05122017094638be6a3836 05122017094734be6a4195 05122017094808be6a4208

TRADUCERI ŞI MEDITAŢII

Veronica Ştir, o cunoscută traducătoare din limba franceză, a finalizat într-o carte, la Editura StudIS din Iaşi, 2016,  cele „Cinci meditaţii asupra existenţei” ale lui Nikolai Berdiaev, după varianta Irénei Vildé-Lot, apărută la Fernand Aubier, L’Edition Montaigne, Paris, 1936.

Nikolai Berdiaev, reprezentant al existenţialismului, este filosof rus, preocupat de filosofia religiei, care a trăit între anii 1874 şi 1948. În cele cinci ample meditaţii, Berdiaev vorbeşte despre singurătate, societate şi comunicare, despre condiţia filosofului, „tragică, aproape toată lumea este împotriva lui”, despre lecturi şi învăţături, cu note grăitoare din filosofi de marcă, Hartmann, Nietzsche, Husserl, Jaspers, Kierkegaard, într-o aleasă horă de termeni şi concepte, de afirmaţii şi îndoieli, de porţi deschise din una în alta, ca un fir al trăirii înţelese.

Prima meditaţie, „Situaţia tragică a filosofului şi sarcinile filosofiei”, porneşte de la conflictul dintre filosofie şi religie, de-a lungul istoriei, prezentând idei potrivit cărora „filosofia s-a împrospătat întotdeauna din surse religioase” şi „creştinismul s-a introdus în însăşi intimitatea gândirii şi a transformat toată problematica”, pentru a lămuri ce este filosofia personală, subiectivă, şi cea impersonală, obiectivă.

A doua meditaţie, „Subiectul şi obiectivitatea”, oferă informaţii despre teoria cunoaşterii, construită pe opoziţia dintre subiect şi obiect, cu trimiteri la Fichte, Hegel, Luther. Berdiaev susţine că „experienţa existenţială este anterioară cunoaşterii”, că „termenul de existenţă este preferat celui de viaţă, pentru că viaţa este o categorie biologică, în timp ce existenţa este o categorie ontologică” şi că „a exista înseamnă a locui în sine, în lume, a fi aruncat într-o lume biologică şi socială”.

Meditaţia a treia, „Eul, singurătatea, societatea”, aduce în discuţie punctul de la care pleacă filosofia: „Filosofia pleacă de la eu, nu de la obiect: ea se naşte cu îndoiala asupra obiectului”, „eul e primitiv”,  Descartes pretindea că-l deduce pe eu din gândire „Je pense, donc je suis!” ( „Cogito, ergo sum!”), dar în realitate nu pentru gândire exist, ci gândesc pentru că exist. Apoi, aflăm că „orice eu seamănă cu altul în calitate de eu pur; dar fiecare nu este unul decât în ceea ce-l deosebeşte de celelalte”. Problema singurătăţii este privită ca un fenomen social: „ea presupune întotdeauna conştiinţa unei conexiuni cu celălalt. (…) Ceea ce rămâne să ne întrebăm este dacă această singurătate este definitivă şi eternă sau dacă nu e decât un moment în destinul omului, al lumii, al lui Dumnezeu.”

A patra meditaţie, „Răul timpului, schimbarea şi eternitatea”, se ocupă de timp, ca problemă fundamentală a existenţei umane. Timp obiectiv şi subiectiv, trecut, prezent şi viitor, timp pierdut, regăsit, ucigaş, salvator, sunt feţe ale acelui timp, pe care credem că îl avem dat, ca un destin. Timpul şi sfârşitul, timpul şi infinitul, clipa, teoria relativităţii, sunt dimensiuni de bază pe care Berdiaev şi le ia aliat în demersul său filosofic existenţialist.

Ultima meditaţie din carte, a cincea, „Persoana, societatea şi comuniunea”, tratează legăturile persoanei cu eul, cu individul, cu lucrul şi cu obiectul, ca un păienjeniş de categorii existenţiale, în căutarea unui sens definitiv. Dar sensul filosofiei este ca sensul vieţii. Se cere doar trăit. Pledoaria pentru comuniune înseamnă apropierea de Dumnezeu. Şi Berdiaev încheie apoteotic: „Feuerbach… voia să treacă de la ideea de Dumnezeu la ideea de om. Apoi Nietzsche … a vrut să treacă de la ideea de om la ideea de supraom. (… ) În prezent trebuie să înţelegem într-un fel nou că a trece la om înseamnă a trece la Dumnezeu.”

Dacă ne gândim că „meditaţiile” lui Berdiaev au apărut la Paris în 1936 şi ele rămân valabile azi, la aproape 100 de ani trecuţi, atunci este uşor de recunoscut esenţa filosofiei existenţialiste.

Cum traducerea este o activitate de cuvinte, este o înflorire de sensuri şi imagini noi, un caleidoscop redimensionat cu fiecare privire, traducătorul este cel care trebuie să aleagă varianta  potrivită aspectului nou, pe care îl îmbracă  o operă. Cu siguranţă, la capătul unei munci îndelungi, Veronica Ştir se re-găseşte în dualitatea creator- traducător, ca un binom dătător de lumină.

ELENA M. CÎMPAN

PRECIZĂRI PENTRU ÎNTÂLNIREA DIN 10 MAI, ORA 18.00, SALA “CONEXIUNI”

Obişnuiţi deja cu ziua şi ora Conexiunilor, vă invit ca pentru ediţia de mai să ne îndreptăm atenţia către literatura contemporană – poezie, proză scurtă, schiţă, roman – din perspectivă geografică, dar nu doar “extrasă” din părţi ale României, ci şi din alte zone ale Pământului, cum ar fi Europa faţă în faţă cu America sau Asia, cu  diferite abordări literare, feluri de a vedea lucrurile.

Pe scurt, să ne gândim la diversitatea de cărţi. Pornind, poate, de la marcantul punct al Zilei Europei, care nu trebuie să aibă doar un caracter politic, economic, financiar. Europa a dat şi dă în continuare texte frumoase. Vă propun să ne gândim şi să găsim argumente pentru scrisul prezent. Din “literatura universală” de la şcoală şi cea prezentă în reviste.
Totodată, suntem mai aproape de Blaga în aceste zile. Să încercăm o actualizare a poetului/ filosofului din Lancrăm.
Sunt convinsă că veţi fi plini de idei, ca de fiecare dată, şi timpul va trece prea repede pentru tot ce vom avea a ne spune.
Într-un fel, mă bucur de bogăţia de mesaje care se rostesc la “Conexiuni”. Înseamnă că nu ne întâlnim degeaba.
Aştept veşti despre noi apariţii editoriale ale membrilor “Conexiuni”. Anunţuri de lansări.
Nu uitaţi să trimiteţi materiale pentru revista “Conexiuni literare” ( numărul 2, pentru că numărul 1 este definitivat).
Sper că veţi participa în număr cât mai mare la Întălnirile “Conexiuni” din 10 mai 2017.
Până atunci, vă doresc Macedonski şi “liliacul înflorit”!
Elena M. Cîmpan
Preşedinta Societăţii Scriitorilor Bistriţeni “Conexiuni” 
 PRECIZĂRI PENTRU ÎNTÂLNIREA DIN 10 MAI, ORA 18.00, SALA