25/04/2017

POEZIA RELIGIOASĂ, AZI

Dezbaterea pe tema poeziei religioase, care/ dacă se mai scrie azi, la modul general sau sporadic, în opere sau în fragmente de operă, constituie provocarea pentru membrii Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, la întâlnirea din 10 aprilie 2017, de la Palatul Culturii din Bistriţa.

De la poezia din biserică, poezia scrisă de oameni ai bisericii, cu rol de învăţătură, precum pe vremea lui Varlaam sau Dosoftei, şi până la biserica din poezia modernă, ca sfinţenie a celor scrise şi pătimite, există un drum întortocheat, despre care se pot emite păreri diverse, contradictorii.

Aflându-ne în aşteptarea unui moment de aducere aminte asupra Învierii, suntem mai sensibili, mai deschişi cu ceea ce gândim, vorbim şi scriem.

De aceea, o astfel de temă poate aduce rodnicie şi armonie în Societatea noastră, pentru că şi prin cuvânt se produc minuni. Înţelegerea aspectului de religiozitate în ceea ce priveşte textul scris reprezintă o etapă a maturităţii de creaţie.

Totodată, lansarea de carte, prilejuită de apariţia volumului „Şi toamna înfloresc trandafirii”, scris de energo-bio-terapeutul Alexandru Dumitru Bar, din Bistriţa, reprezintă un al doilea punct de atracţie al evenimentului apropiat. Poeziile domnului Bar se înscriu unei poetici venită din afară, cu distanţa corespunzătoare faţă de elementele specifice unei astfel de lumi şi, de aceea, poate, surprind şi devin convingătoare.

Într-o primăvară a dezgheţului, a înverzirii, a înfloririi şi a însoritului timp, să ne însoţim la următoarele „Conexiuni”, cu gând curat, pentru ca inspiraţia să ne însoţească şi ea, la rându-i.

ELENA M. CÎMPAN

POEZIA, STRIGĂT PE DINĂUNTRU

Pornind de la lucrarea pictorului Edvard Munch, considerat un manifest al curentului expresionist în artă, aflată şi pe coperta întâi a cărţii de poezie cu acelaşi titlu, „Strigătul”, de David Dorian, Editura Charmides, 2017, poetul declară încă de la început o afinitate pe care o resimte faţă de singurătate, aşa cum a făcut şi în cazul personajului Tristan, de care s-a simţit atras şi cu care s-a asemănat în alte cărţi.

Citind cartea lui David Dorian, am regăsit imagini transpuse în versuri, culese din însorita Sicilia sau din inepuizabila Elada. Aş spune că „Strigătul” este unul târziu, al ecoului ajuns la coacere, al unor urme ce au săpat  până au dat de forma poeziei. Şi aici, poetul scrie o poezie ca o proză sensibilă şi lirică, intitulându-şi grupajul „Poveşti adevărate”.

De la o călătorie, rămasă în amintire, cu semne care nu se şterg, trecând zi de zi pe stradă, realizând alte şi alte drumuri, ca un ritual, înţelegând detaliile cu un ochi atent şi întors mereu spre sine, David Dorian, „poetul de la bibliotecă”, se defineşte a fi un adept al metaforei şi al imaginii artistice, pe care le amestecă maestru, aşa cum cărţile pe un raft îşi schimbă locul din când în când, cele noi în faţa celor vechi, apoi clasici alături de moderni, în ideea de împrospătare cu aceleaşi elemente.

Prospeţime se degajă şi din poeziile lui David Dorian. Din şi prin cuvinte. Bogate, bine alese, numite „snopi de cuvinte”. Singurătatea, iubirea, fericirea, ruginirea sunt stări care îl cuprind pe poet, atât cât să scrie o poezie de neuitat. La început, aflat în „Călătorie”, simţurile deţin controlul în perceperea noului, ca pe un destin: „Ceea ce simt e o stradă dimineaţa, pe care trece ea (…), în Sicilia/ la Taormina, când ne închipuiam că am fi poeţi celebri/ (…) Noi, vechi poeţi, apreciam priveliştea incendiară;/ nicidecum a vulcanului Etna, profilat în zarea de smalţ şi/ ceramică” sau „Pe Acropole, în cuşca zeilor, amarnic/ măsuram Atena aşternută la tălpi./ Şi marea, ochi depărtat, clipind/ din pleoape de var.” Din „chicoteala singurătăţii”, poetul extrage, ca un admirator de frumos, doar liniile esenţiale, îndepărtând „reprezentări în graffiti”, adulmecând simplitatea de veacuri, ce îl atrage, ca în „Pastel”: „Soarele cade oblic peste casa bătrânului mandarin ce doarme / pe un pat de scânduri./ (…) Toamna e ca mierea sălbatică”…  Iubirea e printre picături, e ceea ce umple golul, „Trup ce se ia singur în braţe, se caută/ în poduri cu ploi leoarcă de amintiri”, „îmbrăţişări fără braţe, sărutări fără buze”. În cele din urmă, poetul  desluşeşte mesajul: „abia acum înţeleg Strigătul, tabloul lui/ Munch: mumia ţipă în sine…/ Pe stada aglomerată/ trec femei, mulţimi de femei; îţi seamănă/ ca două picături de whisky” şi „Când ne trezim singuri bem şi cântăm: aleluiah!/ Strângem la piept iubita de singurătate.” Singurătatea e „încăpătoare” şi până la fericire mai e un pas: „cum să-mi explic fericirea  ce mă inundă/ ca şi cum aş călători sub ape,/ aş merge la nesfârşit luminând abisuri.” În atmosfera creată, „Singurătatea se roagă duminica pe străzi” şi „În iarbă furnicile construiesc/ cimitire”, pe când „înserarea înfloreşte chipurile”. Din umbră, pândeşte sfârşitul, numit la David Dorian „ruginire”, cu un termen din materie, absolut filosofic. Îl găsim aici pe Zeul Pann, iar şi iară, măcinând gândurile poeţilor: „”Sub umbra verde-adormitoare/ a nucului îţi pleci chipul săpat de pâraie, (…) Ce aer nostalgic vieţuieşte acolo/ în lumea neaerului, ce vaier!// Bătăile inimii,/ ce clopote de meduze!” David Dorian simte la fel de bine degradarea, precum înflorirea. Şi anunţă, din timp, prin veştile sale poetice: „Un aer vechi a putrezit în piept./ În singurătatea oraşului,/ ploi ruginite”, „Ţi-s ochii toamne prin care îngerii ruginesc” şi într-o arheologie a poetului se descoperă „cioburi de lună”, când „Lumina iernii/ sfârâie/ la sânul/ unei/ călugăriţe.”

Poezii, precum „Vals”, ce se adună în „Să cânte muzica: vals, vals, vals/ în braţele singurătăţii” şi „Sufletul”, cu trimiteri la o exegeză proprie,  „Îmi pregătesc coborârea în iad./ Iadul e o cârciumioară, la ferestre muşcate, (…) Sufletul, o zăpadă murdară”, rotunjesc universul poetic al lui David Dorian, făcându-l un şaizecist, care scrie poezie ca un optzecist. ELENA M. CÎMPAN 

POEZIE

LICEUL PROMIS

Liceul meu nu este acesta.

Liceul meu a rămas undeva

În timp, aşa cum se întâmplă,

Cu clase ca nişte amintiri

Închise între patru pereţi

Şi un profesor cât o lume întreagă;

Din banca mea a pornit lumea mea,

De parcă mă aflam cu faţa la mare –

Numai vis…

 

Liceul meu nu este acesta.

Liceul meu este locul unde elevii

Scriu, aproape zilnic, teste, lucrări,

Teze şi teme, chiar poezii, poveşti,

Interpretări şi alte câteva teorii;

Mă uit la ei ca la un cer cu stele,

Alcătuit din ochi mari,

Deschişi, în semne de-ntrebare –

Numai vis…

 

Liceul meu nu este acesta.

Liceul meu stă ascuns în bănci

De lemn, în ghiozdane, în caiete, în cărţi,

În jurnale, în absenţe, în prezenţe,

În ore, în pauze, în aşteptare;

L-am căutat şi elev,

L-am căutat şi profesor,

Singura certitudine –

Numai vis…

ELENA M. CÎMPAN 

POEZIA

Ce e poezia? „Înger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea”, la Eminescu, „jurnalul unui animal marin care trăieşte pe uscat şi ar vrea să zboare”, la Carl Sandburg, poezia rămâne poezie, indiferent de poeţi. E alt anotimp, e primăvară, e prima zi de primăvară, primăvara poeţilor.

Poezia e acolo unde se termină tot şi începe tot. Poezia este Crezul celui care crede în poezie. „E uşor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune/ Înşirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune”, e iar Eminescu. Poate că poezia la români e Eminescu. Ideea de Eminescu.

Poezia e uşoară pentru că e grea.

Poezia nu trebuie luată în deşert.

Poezia nu e competiţie. Nu se trezeşte la bătrâneţe.

Poezia e veşnic tânără.

Îndemnul de-a scrie poezie e bumerang, lipsit de recunoştinţă. Poetul „făcut”, nu „născut” uită. Creatorii sunt orgolioşi. Poezia nu are asemenea trăsături.

Poezia toarce în inimile noastre. E respirare, e gramul de viaţă, fără de care ne-am stinge mai degrabă.

Cine nu iubeşte poezia, nu iubeşte nimic şi pe nimeni. E sărac şi gol.

Copilăria poeziei şi gravitatea poeziei, adevărul poeziei şi frumuseţea poeziei se rostogolesc zi şi noapte peste pământul poeziei.

Poezia e continent de rezervă, e anotimp de trecere, e dor de nimic şi de nicăieri, e murmur de chemare, de aşteptare, de îngânare, e ritual zilnic, ca mişcarea.

Nu toate sunt poezie, dar poezie e în toate.

Poezia înseamnă „cuvinte potrivite”, după Arghezi, „necuvintele”, după Nichita Stănescu.

De ziua ei, să ne gândim la poezie ca la o fiinţă dragă, căreia i-am făcut rău sau bine, să o iubim, să o iertăm, ca să ne iubească şi ca să ne ierte.

ELENA M. CÎMPAN 

SPECTACOL EMOȚIONANT

”Teatrul de Vară” a găzduit, la final de săptămână, o întâlnire emoționantă între artiștii Centrului Cultural Municipal și copii de la casa Sfântul Iosif din Odorheiul Secuiesc. Ansamblul de dansuri moderne ”D-Fantasy” și Teatrul ”Alexandru Misiuga” au oferit vizitatorilor un spectacol de muzică, teatru și dans care i-a antrenat pe toți cei prezenți: Cornelia Apostol – amfitrionul întâlnirii a reușit să capteze atenția și imaginația micilor spectatori. Personaje îndrăgite și-au făcut apariția în mijlocul copiilor invitându-i să cânte și să danseze împreună.

Trupa ”D-Fantasy”, coordonată de Doris Gîța a oferit momente deosebite din repertoriul dansului modern împresionând prin execuție, ritm și tinerețe.

În final locurile s-au schimbat, artiștii devenind spectatori iar copiii din Casa Sfântul Iosif au urcat pe scenă susținând câteva momente muzicale.

Trenul veseliei realizat de Cornelia Apostol i-a ”îmbrăcat pe toți cei prezenți într-un tur muzical prin ”Teatrul de Vară”.

Manifestarea s-a încheiat cu aplauze și bucurie pentru toți cei prezenți și cu previziunea că artiștii bistrițeni îi vor vizita în curând și la ei acasă la Odorheiul Secuiesc.0427201511044410628347_789524464472851_330681552599702826_n 0427201511045411061241_789524594472838_2266583783123909176_n 0427201511051321285_826078464133188_4041465553454805294_n

Libraria Colorata este o altfel de librarie

Saptamana Altfel este pe cale sa se incheie.

In aceste zile atat elevii, cat si picii de gradinita au experimentat si au invatat lucruri noi intr-o alta maniera, intr-un mod mai relaxant si mult mai placut decat statul la scoala. O experienta frumoasa si inedita pentru ei a avut si grupa mijlocie de la gradinita cu program prelungit Casuta cu Povesti, de pe strada Zimbrului. Doamna educatoare , Avram Iulia, s-a pregatit din timp de acest eveniment si a ales Libraria Colorata,considerand ca micutii vor avea ce invata de aici. Si asa a si fost. Insotita de ajutorul dansei, Stejerean Mihaela, si de 25 de copii din grupa mijlocie, doamna educatoare se declara multumita de experienta, deoarece cei mici au fost foarte receptivi si foarte incantati de ceea ce au vazut si ceea ce au invatat la Libraria Colorata si nu regreta alegerea facuta. Micutilor li s-a citit o poveste in limba engleza,cu translator bineinteles, dupa care au avut parte de o scurta lectie de limba engleza, aportul de cunostine fiind semnificativ. La final, copiii au fost rasplatiti cu cate o carte, specifica baietei/fetite, si bomboane, promitand ca se vor intoarce in lumea povestilor de la Libraria Colorata. Insa, experienta lor din Saptamana Altfel nu s-a incheiat acolo, iar urmatoarea destinatie a fost Muzeul Judetean, la Lego, unde si-au pus talentul si imaginatia la contributie. Cu siguranta vor povesti multe zile despre aceasta frumoasa experienta si se vor lauda cunoscutilor cu ceea ce au invatat aici.

Pentru cei ce nu stiu e  dedicata tuturor categoriilor de varsta si tuturor buzunarelor, avand carti in limba engleza si limba germana, dar si in limba romana. Este o librarie altfel deoarece varietatea este ampla, de la carti pentru adolescenti,la carti ilustrate pentru cei mici, atlase geografice, dictionare sau carti cu sunete sau carti din carpe pentru bebelusi. Bistritenii sunt receptivi la activitatea librariei,motiv pentru care in perioada 16-20 aprilie,Libraria Colorata se va muta pe strada 1 Decembrie peste drum de Gen. 3.Spatiul fiind mai mare, se vor tine si cursuri de limba engleza,iar cei interesati se pot inscrie de pe acum.In vara, Libraria Colorata planuieste o tabara, unde copiii vor alterna limba romana cu limba engleza, vor picta si vor face lucru manual, astfel incat sa fie testate capacitatile fiecarui copil din tabara. Bistrita Online va scrie mai amanuntit despre activitatile Librariei Colorate,la momentul oportun.

PREMIILE ANTIDISCRIMINARE „Învăţăm împreună”, ediţia a II-a 2014

Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism Micul Prinţ, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Primăria Bistriţa organizează miercuri, 10 decembrie, 2014, ora 18:00 la Centrul Multicultural Sinagoga Bistriţa evenimentul Premiile Antidiscriminare – Învățăm Împreună, ediția a II-a, 2014.

 

Scopul evenimentului este acela de a încuraja integrarea în învăţământul de masă a copiilor cu tulburări de dezvoltare. Cu acest prilej vom premia 40 de cadre didactice din Bistriţa-Năsăud care au avut o contribuție importantă la integrarea în şcoli şi grădiniţe a copiilor cu tulburări din spectrul autist și alte tulburări, în ultimii 8 ani.

Trendul european este acela de a integra copiii cu tulburări din spectrul autist, alături de copiii neurotipici în învăţământul de masă, individual sau în clase şi grupe speciale, reduse numeric, atunci când acest demers este în beneficiul lor. Evident, acest lucru nu este întotdeauna posibil şi nici întotdeauna în avantajul copilului. Însă cu intervenţie terapeutică specifică, copiii cu diverse dizabilităţi pot beneficia enorm de pe urma integrării în învăţământul de masă din punct de vedere comportamental – urmărind modele şi respectând reguli, al socializării şi comunicării – învăţând să interacţioneze adecvat şi al dezvoltării cognitive.

Integrarea unui copil cu TSA sau alte nevoi speciale în învăţământul de masă presupune un efort intens din partea familiei şi a cadrelor didactice, alături de un demers terapeutic susţinut, de lungă durată.

Din 2008, obiectivul CRRA „Micul Prinţ” fost sensibilizarea societăţii civile şi a autorităţilor locale, reducerea discriminării pe criterii de sănătate mintală, formarea de terapeuţi şi cadre didactice specializate, astfel încât fiecare copil integrat să constituie o victorie pentru Bistriţa-Năsăud ca şi comunitate, oferindu-i acelui copil şansa la o viaţă normală. Este absolut firesc ca meritele cadrelor dascălilor implicate în lupta antidiscriminare să fie recunoscute şi apreciate public.

Cadrele didactice premiate au fost nominalizate de Asociaţia Autism Europa Bistriţa şi Inspectoratul Şcolar Judeţean şi îndeplinesc, cumulativ, mai multe condiţii: au integrat în grupă/clasă/unitatea de învăţământ un copil cu tulburare din spectrul autist sau alte tulburări de natură să solicite suplimentar cadrul didactic sau unitatea; copiii integraţi sunt sau au fost încadraţi în grad de handicap; cadrele didactice sau unităţile de învăţământ au colaborat în mod direct cu ISJ, au participat la cursuri de formare sau au solicitat sprijin punctual din partea CRRA Micul Prinţ cu privire la tehnici de integrare. Aşadar, acest eveniment nu este unul exhaustiv.  Dar pentru că ne dorim ca pe scenă să urce cât mai mulţi dascăli, ne-am propus ca la la ediţiile viitoare să solicităm nominalizări publice, mobilizând în acest sens comunitatea bistriţeană.

 

Fondurile pentru premiere au fost strânse din sponsorizări prin eforturile părinţilor şi ale prietenilor „CRRA Micului Prinţ”.

          

Vă aşteptăm!

1 2 3

 

 

 

 

Dora Baba: o doamnă ce şi-a dedicat toată viaţa copiilor!

dora2Baba Dora provine dintr-o familie de dascăli, a absolvit un liceu pedagogic, a profesat ca şi psiholog, consilier psihologic, manager de proiect, adunând 20 de ani de muncă neîntreruptă, din care o mare parte au fost dedicaţi copiilor.

Parcursul său profesional cuprinde multe momente grele, decizii şi schimbări importante. După ce a fost pe rând învăţătoare, apoi profesor la Liceul de Muzică „Tudor Jarda” din Bistriţa, a hotărât să părăsească sistemul, fiindcă nu-i mai plăcea, nu se mai regăsea acolo, dar nu a putut sta departe de munca cu copii, cea care o împlineşte, care o încântă, care o relaxează, dar o şi stresează, într-un cuvânt, acolo simte că trăieşte, în mijlocul copiilor.

Dora a lucrat doi ani la Bucureşti, în cadrul unui minister, timp în care s-a acomodat cu greu la viaţa de capitală. Lucrurile însă nu se petrec întotdeauna cum am vrea noi. Soţul său a fost nevoit să se întoarcă în Bistriţa, aşa că a rămas singură cu Ilinca, fata ei, în Bucureşti.dora3

Întoarcerea acasă devenea iminentă, însă Dora simţea nevoia găsirii unui argument puternic, pentru ca revenirea la Bistriţa să o facă cu sufletul împăcat.

Şi de aici, abia începe povestea nostră . . . a preluat clubul „Scenica”, înfiinţat cam de un an de fratele ei, care însă nu mai avea timp să se ocupe.

Dragostea Dorei Baba pentru dans, pentru artă este greu de redat în cuvinte.

Am crescut în spiritul acesta, ne uitam copii fiind, cum părinţii noştri făceau teatru cu oamenii din sat.”dora1

„Scenica” înseamnă însă multă muncă, multe sacrificii, ne declară Dora Baba: „m-am sacrificat enorm în ultimii doi ani, nu mai am timp pentru nimic. Însă îmi place foarte mult ce fac. Am momente de fericire supremă. Le-am spus multora că ar fi minunat să se simtă la serviciu cum mă simt eu. Nu lucrăm pe palier de performanţă, facem doar ceea ce ne place. Nu vrem să câştigăm concursuri, vrem să dezvoltăm abilităţile copiilor pentru viaţă. Copii învaţă să-şi depăşească emoţiile şi acesta este un lucru bun.

Vrem să implicăm şi părinţii în proiectul „Scenica”, nu doar să dea banii, vrem să stea alături de copii lor, să se joace cu aceştia, deoarece asta am pierdut, nu le mai dedicăm copiilor noştri timp. M-am bucurat enorm când am vazut că mi-a ieşit acest lucru. Părinţii s-au apucat de pictat, în timp ce îi aşteptau pe copii. Am plâns văzând acest lucru.”

 

Dora este ajutată în special la dans de Andrei Irini, un talentat dansator bistriţean. Conform spuselor Dorei, Andrei merge la „Scenica” fiindcă îi iubeşte pe copii, altfel munca ar fi una dificilă şi nu ar rezista acolo.

Dora are grijă să croiască singură costumele de care au nevoie la spectacole, tocmai ca să reducă din cheltuielile părinţilor.

Aflându-ne în preajma sărbătorilor, copiii sunt implicaţi în „Atelierul spiriduşilor”, în cadrul căruia confecţionează decoraţiuni de crăciun.

„Scenica” s-a extins şi în judeţ, astfel Dora Baba a ajuns în Rodna, Lunca Ilvei şi Ilva Mică, motivându-şi astfel decizia: „îmi place ruralul. Este o şansă pe care cei de acolo nu o au, pe care nu am avut-o nici eu, crescând la ţară. Îmi place că acolo mai există bunul-simţ, atât la copii, cât şi la părinţi”.

Peste două săptămâni, Dora Baba şi copii de care are grijă şi cărora le insufla din pasiunea sa pentru artă, vor susţine un spectacol la Sala polivalentă din Bistriţa.

Autoritățile ezită, PMP se implică

Campanie de informare a parintilor

PMP1Partidul Miscarea Populara lansează o campanie de informare a parintilor copiilor de clasa a II-a, a IV-a și a VI-a referitoare la testarile pe care copiii le vor parcurge in premiera in acest an.

testari1Aceste testari sunt benefice, dar ele nu vor da rezultate decat daca toți parintii sunt perfect informati. In urma unor grupuri de lucru organizate cu parinti am selectat intrebarile pe care ei si le pun si grupul nostru de experti a raspuns acestor intrebari. Educatia nu are culoare politica, de aceea vrem ca toti parintii Romaniei sa beneficieze de expertiza noastra!testari2

Descarca recomandarle pentru clasa a II-a – http://www.miscareapopulara.eu/wp-content/uploads/2013/09/Clasa-II-A5.pdf
Descarca recomandarile pentru clasa a IV-a –
http://www.miscareapopulara.eu/wp-content/uploads/2013/09/Clasa-IV-A5.pdf
Descarcarecomandarile pentru clasa a VI-a –
http://www.miscareapopulara.eu/wp-content/uploads/2013/09/Clasa-VI-A5.pdf

PARTIDUL MISCAREA POPULARA –

ORGANIZATIA JUDETEANA BISTRITA-NASAUD

Cum a murit învăţământul românesc? În tranşeele politicii! Victime colaterale preşcolarii din Runcu Salvei, care învaţă pe pielea lor povestea lui Ion Creangă despre prostia omenească!

runcu salvei runcu salvei (5)Azi a început un nou an şcolar, unii au aşteptat momentul cu nerăbdare, alţii s-au trezit de dimineaţă cu o mare supărare, dar o situaţie mai atipică a apărut la Runcu Salvei.

runcu salvei (2)Deocamdată nu putem să spunem că a început anul şcolar pentru cei aproximativ 50 de preşcolari din comuna Runcu salvei, care azi nu au intrat în sala de curs, nu şi-au văzut băncuţele şi jucăriile, deoarece părinţii şi educatoarele au ales să protesteze împotriva deciziei luate de către directorul unităţii de învăţământ.

runcu salvei (3)Conflictul dintre administraţia locală şi conducerea şcolii, mai exact dintre primar şi director şi-a spus într-un final cuvântul, dar cei care au de suferit sunt cei mai mici dintre copii, preşcolarii. Cu mic cu mare, toţi copii care urmează cursurile la şcoala din Runcu Salvei s-au aliniat dimineaţă în curtea şcolii şi au participat la ceremonia de deschidere a anului şcolar. Cei mai emoţionaţi au fost preşcolarii, dar şi părinţii sau bunicii care i-au însoţit, deoarece ştiau că vor intra într-o grădiniţă modernă, nouă, cu multe jucării şi un climat propice pentru desfăşurarea activităţilor specifice, dar după evenimentele din ultima perioadă s-au ridicat multe semne de întrebare.

runcu salvei (46)Ei bine, spre dezamăgirea celor mici, dar şi a părinţilor, temerile lor s-au adeverit. Grădiniţa nouă nu şi-a deschis porţile, educatoarele, copilaşii şi părinţii au fost invitaţi de către directorul unităţii de învăţământ, Ioan Man, să intre la clasă în vechile săli, care au fost într-adevăr  igienizate şi aranjate pentru a-i primii pe cei mici.

runcu salveiDe aici însă festivitatea nu a mai decurs tocmai normal, o parte din părinţi refuzând să intre în clasă şi solicitându-le atât primarului Anchidim Pavelea, cât şi directorului, Ioan Man, să dea în folosinţă spaţiile noi construite prin fonduri europene. Fiecare dintre cei amintiţi şi-a susţinut în faţa celor prezenţi punctul de vedere, au argumentat deciziile pe care le-au luat, au propus soluţii, dar în final nimeni nu ştie ce se va întâmla mâine, când părinţii îşi vor duce copii la noua grădiniţă, care nu este racordată la energie electrică, în timp de conducerea şcolii îi aşteaptă pe copilaşi în aceleaşi spaţii pe care le-au folosit până în acest an.

runcu salvei (45)Părinţii au făcut presiuni, mai ales asupra directorului Ioan Man, să se demareze procedurile necesare pentru a introduce energia electrică la noua grădiniţă şi pentru a le permite preşcolarilor să îşi desfăşoare activitatea în condiţiile optime puse la dispoziţie de administraţia locală. După ore în şir de discuţii, cu şi fără rost, timp în care copilaşii s-au bucurat doar de curtea şcolii şi de vremea bună, nu s-a ajuns la nici o soluţie, nici un compromis.

Dreptatea, soluţia viabilă există! Trebuie doar, cei abilitaţi, să o găsească şi să o impună, dar în timp ce la Runcu Salvei se joacă un meci dur între Primărie şi Şcoală, suferă nişte copii, care nu înţeleg încă ce e cu sistemul de învăţământ, cum funcţionează şi pentru ce, dar oricât ar fi de mititei văd că din cauza deciziilor unor oameni importanţi în sat le este mai bine sau mai rău.

Fiecare îşi argumentează vehement decizia, Anchidim Pavelea, respectiv primăria, nu introduce curentul electric, deoarece şcoala ca ordonator terţiar de credite beneficiază definanţare per elev, care include şi cheltuielile cu utilităţile, pe de altă parte Ioan Man, deci conducerea şcolii, nu face acest demers deoarece investiţia nu este trecută în proprietatea şcolii.

Povestea poate fi simplă sau foarte complicată, concluziile le puteţi trage singuri urmărind de la ora 18,oo, pe Tv Bistriţa, un material realizat la festivitatea de deschidere a anului şcolar la Runcu Salvei.

Problema e că Inspectoratul Şcolar Judeţean tace, Prefectura tace, Consiliul Judeţean tace! Tăceţi în pace!

Geta Singeorzan