28/06/2017

MOMENTE DE AMUZAMENT

Un om de stiinta american, s-a hotarat sa faca o mica cercetare; mergea prin gari si aeroporturi, in diverse colturi ale Lumii, lasa in mijlocul salii de asteptare un geamantan apoi se ascundea, asteptand sa vada, cam in cat timp, bagajul respectiv se va evapora.

La Stockholm, nimeni nu s-a atins de geamantan. La Londra, geamantanul i-a fost furat dupa o jumatate de ora. La Paris, dupa 20 de minute. La Roma, dupa zece minute.

La Tokio, dupa cinci minute a venit un om de serviciu, care l-a dus la camera de bagaje.

La Tel-Aviv, dupa trei minute, a venit politia, a inconjurat aeroportul, au scotocit peste tot, apoi au bagat geamantanul intr-un furgon blindat si cu mare tambalau au plecat in afara orasului ca sa-l explodeze.

La Bucuresti, experimentul n-a reusit pentru ca, pe cand omul nostru era cu ochii pe geamantan, i s-a furat ceasul de la mana. In timp ce se uita in jur dupa ceas, a disparut si geamantanul.

Ultima experienta, s-a petrecut la Bagdad. Acolo, odata cu geamantanul a disparut si americanul.

Bancuri-si-glume-noi-655x360

CAUT SOȚ BOGAT !

O femeie din  New York a scris pe un site finaciar, cerand sfaturi despre cum sa gaseasca un sot bogat: deja acest fapt singur e distractiv, dar partea cea mai tare e ceea ce i-a raspuns un  tip.

*Ea*:

Sunt o fata frumoasa (mai mult, foarte  frumoasa) de 28 ani. Sunt inteligenta si am cu adevarat clasa. As vrea sa ma  casatoresc cu cineva care castiga minim jumate de milion de dolari pe  an.
Exista pe site-ul asta vreun barbat care sa castige atat? Sau sotii ale unor milionari care pot sa-mi dea sfaturi pe aceasta  tema?
Am avut deja relatii cu barbati care castigau 200 sau 250 mii $, dar acest lucru nu-mi permite sa locuiesc in Central Park West.
Cunosc o doamna care face yoga cu mine, care s-a casatorit cu un bancher bogat si traieste la Tribeca, nu e atat de frumoasa ca mine si nici macar atat de inteligenta. Asa ca ma intreb, ce a facut ca sa merite  acest lucru si de ce eu nu reusesc? Cum pot sa ajung la nivelul ei?

*EL*:
Am citit e-mailul dvs cu mult interes,  m-am gandit profund la cazul dvs si am elaborat un prospect al situatiei dvs. Va  asigur ca nu va fac sa pierdeti timpul, deoarece castig 500 mii $ pe an.  Clarificat acest lucru, consider faptele in urmatorul mod:
Ceea ce dvs oferiti, vazuta din perspectiva unui barbat ca acela pe care-l cautati e pur si simplu o afacere  foarte proasta. Si acest lucru din urmatoarele motive:
Lasand la o parte blablabla, ceea ce dvs  oferiti e o negociere foarte simpla. Dvs oferiti frumusetea dvs fizica, iar eu ofer banii mei. Propunere foarte clara aceasta; dar exista o mica problema. In mod sigur frumusetea dvs se va diminua putin cate putin si intr-o zi va disparea, in timp ce e foarte probabil sa creasca progresiv contul meu in banca.
Asadar, in termeni economici dvs sunteti  un activ care sufera de depreciere, in timp ce eu sunt un activ care produce  dividende. Dvs nu numai ca suferiti o depreciere, aceasta e progresiva si creste  in fiecare an!
Va explic mai bine: azi dvs aveti 28 de ani, sunteti frumoasa si  veti continua sa fiti pt urmatorii 5/10 ani, dar din ce in ce mai putin. Si  intr-o zi, cand veti observa o poza a dvs de azi va veti da seama ca ati devenit o pruna uscata. Acest lucru inseamna, in termeni de piata ca azi sunteti bine  cotata, in epoca ideala sa fiti vanduta, nu cumparata.
Utilizand un limbaj wall  street cine va poseda azi trebuie sa va puna in “trading position” pozitie de  comert si nu “buy and hold” (cumpara si tine), cum se pare ca sugerati. Asadar in termeni comerciali, casatoria (“buy and hold”) cu dvs nu e o afacere buna pe termen mediu/lung. In schimb, inchirierea pe o anumita perioada poate fi chiar si din punct de vedere social o afacere inteleapta si am putea s-o luam in calcul.. Am putea sa avem o relatie pt. o  anumita perioada. ……………
Hmm ……….. Daca ma gandesc bine si ca sa ma asigur de cat sunteti de inteligenta, cu clasa si frumoasa, eu, potential “client care inchiriaza” asa o “masina”, cer ceea ce este corect: sa facem un test drive.

Va rog sa stabiliti data si ora.

Cu stima,
Investitorul dvs,…

 

images

Portret de palamentar: Cristian Florian-fost prefect

Si dupa cum v-am spus si ieri, alegerile parlamentare sunt pe ultima suta de metri. Si m-am gandit sa va prezint in cateva randuri pe candidatii la fotoliile din Parlament si Senat. In randurile ce urmeaza voi face o scurta descriere a celui care a ocupat fost prefect o buna bucata de vreme, Cristian Florian. Cristian Florian s-a facut cunoscut in peisajul bistritean datorita numeroaselor iesiri prin cluburile si cafenele de fite, dar si numeroaselor cuceriri avute la activ.

Si pe buna dreptate. Cand esti tanar, de bani gata, conduci un mega bolid, nu esti nici super destept, dar nici chiar prost, te imbraci doar “la moda” si esti mereu “putulit” si parfumat, fetele sunt doar un detaliu in viata tumultoasa de burlac. Si uite asa, direct din Bamboo, a ajuns pe scaunul de prefect. Gurile rele spun ca de fapt ar fi fost doar o unealta a seniorului Olteanu, si ca acesta din urma ar fi condus , asa mai din umbra, acel post. Indiferent de cum a stat treaba, cert este ca a trecut cu brio peste acest episod politic si acum junele Florian vrea sa ocupe un confortabil fotoliu de senator in Colegiul II. Impatimit al vietii de noapte, fostul prefect se poate lauda cu studii de lunga durata, cu master, cu o familie bogata ce il sustine (afacerile familiei merg foarte bine), cu o sustinere politica foarte buna, chiar daca face parte dintr-un partid politic ce nu mai este pe culmi, cu masini scumpe, dar si cu o cariera politica de invidiat(pentru varsta care o are) la care multi doar viseaza.Dincolo de toate acestea, ramane de vazut daca cetatenii vor vota un politican tanar si foarte scump la vorba, iar daca Cristian Florian va deveni senator, ma intreb unde va lua prima data cuvantul: in Senat sau in club?

Calaretul Singuratic

 

Portret de parlamentar – astazi, domnisoara ANCA CARCU

Mai e putin si se apropie alegerile parlamentare, iar candidatii la un fotoliu de parlamentar deja se pregatesc cu ce stiu ei mai bine pentru marea batalie. Unii au ceva experienta si stiu cat e de comod acest fotoliu, cum e cazul domnului Olteanu, insa altii sunt in stadiul de pionieri si abia acum s-au inscris in politica , cum este cazul apetisantei Anca Carcu. Si in randurile ce urmeaza, despre cea din urma voi scrie, fiind o figura noua in politica locala.
Anca Carcu ne-a obisnuit pana acum sa ne atraga atentia cu viata ei tumultoasa, avand la activ numeroase relatii amoroase si chiar o logodna. Astfel ca, gurile rele spun, ca in urma cu foarte multi (nu mai este o tinerica si o si arata) Ancuta ar fi prestat cea mai veche meserie din lume, oferind serviicile ei de bine dispunere, domnilor cu bani, nu de putine ori fiind vazuta in Omv dimineata la 5, ravasita si buhaita, venind de la munca. Ba chiar, la un momnet dat a si agatat unul, un italian cu vreo 40 de ani mai in varsta decat ea, italian ce i-a cumparat doua masini si i-a pus lumea la picioare la acea vreme. Si daca a prins pestisorul auriu, Ancuta nu a stiut sa il si pastreze si tanara fiind si proaspata (lasata de altii)  a simtit nevoia sa isi racoreasca hormoneii incinsi la maxim si s-a combinat cu un june de pe la noi, un burlac ravnit de toate pipitele din acea vreme. Si a dat drumul  pestisorului auriu si s-a mutat cu acest macho, care i-a tocat toti banii, ca doar sexul tare si frumos cu cheltuiala mare se tine. Dragostea celor doi a tinut pana s-au terminat banii, dupa care VIP-ul Anca Carcu a ales sa isi spele rufele in public, la emisiunile VMB. Adevarul e ca aceste emisiuni au facut deliciul publicului la acea vreme, tinand telespectatorii in fata televizoarelor, cu cate o punga mare de popcorn in mana, asteptand cu sufletul la gura inca un filmulet in care viitoarea parlamentara presteaza cate un sex oral. Si cand nu era patratelul rosu, telespectatorii aveau dureri de burta de la atata ras, dar si dureri de timpan cand auzeau ce-i mai poate debita prostia agramatei , de atunci, Anca Carcu. Pentru ca nici o comedie nu este mai buna decat emisiunile unde apare Anca Carcu. Vremea a trecut, povestea de dragoste s-a lasat cu politie si procese penale, iar Ancuta noastra si-a vazut de viata ei, ce e drept cu ceva kilograme in plus, si cu alti batrani cu bani la activ, oameni de afaceri din oras sau prieteni italieni, care, invitand-o la masa s-au binevoit sa-i mai faca cate un plin la masina, pentru amabilitatea si priceperea ei. Printre vacante in Spania, viitoarea europarlamentara si-a facut timp si pentru cetatenii de rand ai orasului, iar prin analfabetisme si gesturi de mahala, isi facea meseria pompoasa de la “institutia” ce se ocupa cu drepturile omului, cum credea ea mai bine, suferind mereu de importanta si dandu-se rotunda (mai rotunda decat e) peste tot unde mergea. Insa, in prostia ei ( ups…pardon, desteptaciunea ei)  niciodata nu si-a dat seama cat e de penibila, saraca. Si timpul trece, trece si Anca hop top se logodeste, printre cursuri si examene la liceu ( de cativa ani tot face liceul, poate pana la 40 de ani il si termina). Si  parea ca si-a gasit printul pe cal alb. Un “american taranist ” parea sa fie visul Ancai Carcu, cea care se batea cu pumnii in piept ca ea are pretentii de la un barbat. Fotografiile de la logodna au vorbit de la sine despre pretentiile divei. Si dupa cum s-a anuntat logodna, cu surle si trambite, asa s-a si terminat: brusc, subit si dintr-o data. Oare de ce? In prezent nu stim cu cine isi mai trage starleta izmenele, insa stim ca locul ei este in parlament si ca nu se putea sa fie intr-un loc mai bun. Probabil ca e mai bine in parlament, decat pe bancheta din spate a unui A8, nu?
Si daca am tot vorbit despre viata personala, despre cariera si pregatirea profesionala oare ce sa vorbim? Ca nu a iesit in fata cu nimic spectaculos. Dar ea insasi reprezinta un spectacol. De-a lungul timpului s-a vrut sa fie manechin, cantareata, purtator de cuvant, femeie de afaceri, femeie fatala si toate acestea fara sa tina cont ca este sau ca a fost o agramata ce nu stia gramatica elementara de clasa a patra…si bineinteles ca a fost, dar in mintea ei. Si acum se vrea europarlamentar. Ramane de vazut daca cetatenii o vor vota si daca va iesi. Dar daca lumea isi doreste un asemenea parlamentar, atunci sa nu ne mai mire faptul ca e plin Parlamentul de curve si hoti.
Calaretul singuratic
Acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Descoperirea Americii

 

Stau, privesc, ascult şi am impresia că visez. Nu poate fi adevărat! Subsemnatul am călătorit pentru prima dată cu “naşul” în anul II de facultate. Asta era în 1968. Sunt sigur că nu am fost primul român care apela la acest stil de călătorie “economic”. Totuşi, dacă socotim că din 1968 până în 2012 sunt 44 de ani, nu exagerăm dacă vorbim despre o jumătate de secol de fraude la C.F.R.

Ce rost are să lăsăm impresia că am descoperit fenomenul în octombrie 2012?

Iată de ce nu am fost, nu suntem şi nu vom fi credibili.

Teoria multă, sărăcia omului: dacă ne vom comporta faţă de capitalism exact cum ne-am comportat faţă de comunism, vom ajunge la acelaşi rezultat – adică vom fura până când nu va mai rămâne nimic de furat.

După război le-am luat oamenilor pământul cu forţa, ca să furăm după aceea de la C.A.P., iar când nu a mai fost nimic de furat, le-am dat oamenilor pământul înapoi.

Am flămînzit vreo 20 de ani să ne facem industrie, ca apoi să o dăm la fier vechi, iar oamenilor le-am restituit foamea, că atât a mai rămas.

Sunt curios ce va urma după “marea descoperire” că românii călătoresc în mod tradiţional cu “naşul”?

Oricum avem motiv de bucurie, mâine va fi şi mai rău.


Talentat de nemulțumitul Ioan Oltean

Atunci când Ioan Oltean este nemulțumit, este bine să nu fii subiectul nemulțumirii sale. De-o pildă, atrunci cânda fost nemulțumit de Lăzăroiu, acesta a fost dat afară din funcția de ministru. Următoarea dată când a fost nemulțumit, Baconschi a plecat din minister printr-un simplu sms. Apoi s-a arătat nemulțumit de Emil Boc și de Funeriu, motiv pentru care premierul și-a dat demisia și l-a luat și pe ministrul Educației și Învățământului cu el. Eu aștept cu interes ziua aceea în care Ioan Oltean se va uita în oglindă și va zice: “sunt cam nemulțumit de mine”. Sau măcar sper că s-or uita alții pentru el…
Dar să revenim la cauzele nemulțumirii lui Ioan Oltean cu privire la Daniel Funeriu, cel despre care a afirmat, nu mai departe decât săptămâna trecută, că este cel mai nesuferit om din teritoriu. “Ești cel mai antipatic și rău văzut în teritoriu!”, i-a strigat Oltean ministrului Educației. Nici nu trecu bine ședințăa și am aflat și noi motivul antipatiei și ce înțelege Ioan Oltean prin „teritoriu” (cam ce înțeleg și liderii Uniunii Soluții Lipsă prin “popor”): vorbise și el cu niște sindicaliști de la el din Bistrița-Năsăud (județ mic în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea și măcar o cină a porcului au mâncat unii de la alții), deci nu se făcea să nu plece urechea la pierderile acestora adânc loviți în buzunare de decizia “antipaticului” de a nu le mai da voie să salte cu japca cotizația de sindicat direct de pe fluturașul cu salariul amărâtului de profesor obligat să facă sindicalism cu forța. Vorbim despre pierderi de zece milioane de euro, pierderi estimate pentru sindicatele din învățământ, milioane numai bune să stea și sindicalistul șef pe străzi și să gândească cu gura la binele sindicatului (deși nu pricep de ce sunt pierderi – sindicatele le luau cu japca, nu le dădeau sindicaliștii de bună voie?!). Iar bietul Ioan Oltean, la vârsta lui, este și el un biet fesenist în gândire, rămas cu mentalitatea din Internaționala Socialistă, un politician de provincie disperat că PDL își pierde din voturile acelor profesori care au un singur lucru cu care se laudă ca profesori: vechimea în muncă și “specializările” făcute pe la Casa Corpului Didactic, urmate de diplome de doi bani pe care le depun la dosar ca să se transfere sau să ia gradație de merit. Cum să nu fi fost urât Funeriu în teritoriu, când școlile sunt pline de profesori care fac din vechimea la catedră stindard al calității și care îți spun cu nesimțire, în calitate de colegi: ”și ce dacă ai diplome obținute în afară”?
De ce revin la această temă acum când ar fi subiecte mai arzătoare la ordinea zilei, precum: noul guvern, spumele pe care le fac Ghișe, Șova și gașca pe la tembeliziuni conform cărora Traian Băsescu ar trebui arestat pe loc pentru atentat la siguranța națională, că l-a numit ilegal ca premier pe Mihai Răzvan Ungureanu (din “servicii”, care acum sunt comparate cu vechea Securitate, dar săptămâna trecute erau curtate cu asiduitate de către cei din Uniunea Suspine și Lamentații), viscolul de afară care a rebegit mărețele mișcări de protest ale poporului Antenelor și iRealităților șamd? Păi, cu noul guvern aștept să fie validat, pe Ghișe (și nu numai) ar trebui să-l interneze cineva pentru atentat la răbdarea oamenilor, viscolul se va termina și, odată cu venirea căldurii, vor răsări din nou, ca și ghioceii, veșnicii protestari în căutare de “jos” câte ceva șamd. În schimb azi, la cald, Curtea de Apel București a dat câștig de cauză Ministerului Educației în fața sindicatelor, în procesul referitor la reținerea automată a cotizațiilor din salariul profesorilor. Deci, Daniel Funeriu are cu cine împărți antipatia din teritoriu. Ioan Oltean cu cine-și împarte nemulțumirea. Și, punctul be: nemulțumirea aceasta funcționează și în sens lucrativ, în sensul de-a se face lucruri bune. De exemplu, ar putea fi domnul Ioan Oltean nemulțumit pe iarna de afară, dar nu în sensul să cadă zăpadă, sau temperatura?

http://sareinochi.com/

PRM BN: Serviți vă rog!

De ceva timp încoace,,onorații noștri” guvernanți se întrec în ghidușii am putea spune,în încercarea de a calma spiritele celor care au îndrăznit să nu fie de acord cu,,gălușca puterii”,servită în an electoral,cu pretenția de a fi gustată,dar și înghițită de întreaga societate civilă,de la profesorii ,,îndulciți”cu promisiuni de mărire a lefurilor cu 50% într-o altă campanie (cine a crezut așa ceva?!),până la pensionarii care tremură de frig sau de teamă când aud bătăi la ușă,nu cumva vine vreun preceptor,sau chiar poștașul cu o pensie mai mică decât precedenta lună!

Au început promisiunile electorale,una dintre  ele fiind aceea  de mărire a salariilor și pensiilor, culmea,  de la 1 Aprilie!De acord chiar și cu mai mult, dar,  vorba marelui Constantin Tănase :,,dar de unde?”Cine să înghită gălușca?Poate doar cei care-și petrec timpul liber căutând și citind horoscoape și mai pierd și nopțile la emisiuni care promit să o găsească pe Elodia,astfel că sigur vor găsi cuponul de pensie mărit odată cu apariția acesteia!Oare cum pot fi acești politruci de catifea atât de ipocriți,când în aceleași jurnale de știri,este anunțată populația din partea delegației FMI,că se vor putea crește salariile și pensiile în sectorul bugetar,doar dacă România va avea o creștere a PIB-ului cu 1.8-2,5 la sută,într-un an în care previziunile economice cele mai optimiste ne spun că este posibilă o creștere reală de doar 0.8 la sută față de anul trecut!

Totodată se încearcă dregerea busuiocului cu unele îndreptări de situație,cum ar fi cea a amânării introducerii în vigoare a noii Legi a taxei de primă înmatriculare cu un an de zile,lege pe care noi am considerat-o din start împotriva normelor de drept,dar și de bun simț!

În ce privește reforma sistemului de sănătate,dorim să vă amintim tuturor, că aceasta este de inspirație PSD,astfel că primii care ,,s-au împrumutat ”cu bani de la CNAS pentru campania electorală din 2004,au fost Adrian Năstase și PSD. Atunci opinia publică începea să fie informată de către jurnaliști asupra faptului că CNAS investește în construcții grandioase de sedii,dotări de ultimă oră și șefilor de instituții județene le cresc averile și etajele vilelor de la o zi la alta ca Făt-Frumos din povestirile copilăriei!

Date fiind aceste lucruri,pe principiul Băsescian,,Iarna nu-i ca vara”s-ar părea că, – de frig oare?- unora dintre VIP-urile puterii încep să le tremure scaunele(chiar și tronul de la Cotroceni pare că se zdruncină) odată cu vocea răspunzând la întrebările- firești de altfel și pertinente – puse de jurnaliști pe seama ultimelor evnimente.

Colac peste pupăză, – ori peste cucuveaua de la Cotroceni mai degrabă – la 30 Ianuarie,a venit și sondajul făcut de cei de la IMAS în care popularitatea președintelui a ajuns la cea mai mică cotă,respectiv de numai 8 %, 92% dintre cetățeni nu mai au încredere în președintele actual,aproape 77 % dintre cetățeni declarând că vor demisia lui Băsescu !În sprijinul acestor procente date publicității de IMAS,vine și studiul făcut în aceeeași perioadă de CSCI(Centrul de Studii și Cercetări Infopolitic).

La nivel local,fiind an electoral,fiecare dorește să-și tragă jarul la oala sa :se dorește îndatorarea cetățenilor Bistriței pentru 25 de ani, cu un împrumut de 40 milioane RON – cu ce dobânzi, plătibili de unde și cum?- pentru investiții care să aducă voturi.Parcul orașului de care eram atât de mândri,este făcut praf de drujbe și aflăm că vom avea în loc alei pietruite și un luciu de apă!Oare nu s-ar fi putut studia posibilitatea decolmatării vechiului lac al orașului și refacerea acelor frumoase punți, promenade suspendate(de pe care au fost furate poștele din lemn de stejar), bărcile și hidrobicicletele,pentru satisfacerea nevoii de eliberare de stress și ieșiri la iarbă verde a bistrițenilor?Suprafețele din jurul lacului așa zis ,,de agrement”,au fost date în concesiune unor firme,în loc să fie cu amenajări care să aducă bani la bugetul local! La Beclean de exemplu,primarul Nicolae Moldovan,nici nu vrea să audă de concesiunea Băilor Figa,deși se pare că au fost făcute presiuni în acest sens de diverși oportuniști.Din cei două miliarde de lei vechi adunați lunar în sezonul cald,face investiții la nivel local,astfel că va mai prinde un mandat cu siguranță!

Legea 215/2001 a Administrației Publice,permite prin Legea Finanțelor Publice Locale,ca edilul să se poată împrumuta inclusiv din fondurile de pensie! Știe cineva dacă la nivelul Mun.Bistrița s-a făcut un astfel de împrumut?

Sigur că și eu aș dori să văd și să mă pot recrea în această viață într-un complex de tip  Wonderland sau alt nume,important este și nunumai ce lăsăm urmașilor,dar și gradul de îndatorare! Zilele trecute mi-a atras atenția mesajul unui jurnalist care spunea :,,Țara aceasta noi o avem împrumutată de la fiii și nepoții noștri să avem grijă de ea până atunci când vor putea ei înșiși să aibă grijă de ea!” Domnii care astăzi sunt la conducerea locală nu au nevoie de Wonderland,primarul merge la schi în Austria iar prefectul tocmai s-a întors din Cuba,auzind că se colindă cu talăngi la prefectură!

Mi-aduc aminte de un film din anii 60 văzut în copilărie,în care eroul principal – Sebastian Papaiani – în goana după bani să scapete fără muncă,merge la târg cu ouăle de sub cloșcă și plăcinte,cu sloganul:
,,Ia plăcinta neamule,
cu brănză și cu smântână,
proaspătă de-o săptămână!”…zău așa?!
Plăcinta care ne vor pregăti-o anul acesta și urmează s-o înghițim cu ce va fi umplută?

Ioan Târziu – Vicepreședinte  PRM Bistrița-Năsăud

Ioan Lucian Moldovan: Eu centrez, eu dau cu capul! VM Bratfalean sau lectia de Zen

Dupa ce am tras o zi de frig pe strazile Bistritei, completata de ceva treburi pe la tara si o cafea lunga intr-o carciuma de cartier, nici macar fumul de Rothmans nu-mi mai cade bine- desi trag sarguincios din tigara( de la 30 buc zilnic in sus)- daramite statul pe calculator si trasul cu ochiul pe la ce mai scriu altii. Am trecut asadar urgent prin Bistriteanul, TO, Observator si Citynews si am parcat cu oistea-n articolul Bratfalencei din online-ul ce cu onor il conduce (inca).

Pe fondul sictirelii generale de inceput de saptamana m-am trezit netam-nesam ca tastez primele cuvinte si nu ma pot opri pana nu-l finalizez.
Care va sa zica, Mama Mihaiela, pare-se ca a fost tare afectata de faptul ca unii presari de Bistrita au avut curajul sa nu dea curs unei invitatii facute catre toata lumea (inclusiv Newsbn) la o intalnire colegial-amicala programata vineri, 13 (!)
Vreo doua zile s-au tot facut liste , updatari la liste si confirmari peste confirmari, astfel ca s-au strans acolo o mica armata de jurnalisti, care mai cu mot, care mai fara mot, dornici de cateva ore de taifas tovarasesc. Cinstit va spun si pe onoarea mea, nu as fi crezut vreodata ca vom fi atatia presari stransi la un loc! Parol, ma gandeam la maxim 15- 20, nicidecum la atata natie de scriitori!
Din punctul asta de vedere, toate bune si frumoase! Care va sa zica, mai exista o tara de spirit de casta si la noi!
Dar visul Mamei Mihaiela era, vad ca, sa stranga la pieptu-i generos si sa cuprinda sub aripa protectoare, toata floarea cea vestita a presei locale, inclusiv daramatorii de ministri si ziaristii mesageri- de la cotidianul cu acelasi nume. Numai ca, asa-i in viata, nu tot ce gandesti noaptea, se implineste ziua, iar solicitari exprese din partea celor pomeniti adineaori, nu au existat. Care va sa zica, personaje importante din media bistriteana, nu vor participa la eveniment, probabil insa vor pandi pe la colturi, cu vre-un aparat foto in mana, doar-doar or surprinde cine stie ce indecente de la vre-un participant mai neatent. Doar e nevoie si de can-can local, nu-i asa ?
Nu pot sa nu reamarc finalul apoteotic al Bratfalencei, innecat in doza de amaraciune, care sper sa-i treaca pana la momentul x, care dupa opinia specialistilor, vibreaza de intelepciune si adevar! Articolul in intregime, il gasiti in Bistrita Online, fapt pentru care maine am sa trec la caseria Media&Image pentru ridicarea cecului cu sumele ce-mi vor fi datorate ca urmare a cresterii spectaculoase a numarului de cititori pe articol!
“Avem prilejul să ne amintim că nu avem nevoie neapărat de un necaz al altcuiva ca să ne bucurăm. Este posibil sa ne bucurăm așa cum suntem.”  V.M. Bratfalean
Ioan Lucian Moldovan

Victor Popa: Aho, Aho şi La Mulţi Ani!

În anul care vine, să nu uitați cine este Nașul Capitalismului de Cumetrie - rețeta "lor" secretă...

În anul care vine, să nu uitați cine este Nașul Capitalismului de Cumetrie - rețeta "lor" secretă...

Azi, mâine, anul se înoieşte… Cel puţin aşa se spune. O spune tradiţia. O spun urările, o spun astronomii, o spunem şi noi, din reflex cred…
Ce se înoieşte?  Asta-i altă poveste…  Că de atâta înoire mă tem că nu mai prea ştim ce e aia. M-a prins amocul, acum în prag de înoire. Stau şi mă tot uit la o bucată de afumătură, ştiţi, chestia aia lunguiaţă şi subţire, de pe spinarea răposatului de Ignat. Mai tai câte o feliuţă, o savurez pe îndelete şi mă simt cuprins de magia înoirii noului an… Ce se înoieşte? Mestec pe îndelete şi mă tot minunez.  Straşnic gust are afumătura asta… Oare ea se înoieşte?
Ciclicitatea asta existenţială începe să mă supere. Ce nevoie avem noi de înoire? Că parcă ne-a adus vreodată ceva bun… Mai mestec o bucată de afumătură şi mă afund şi mai mult în melancolia tradiţiei. De ce să înoieşti ceva, pe care de fapt vrei să îl păstrezi. Eu cu şunca mea nu vrem înoire. Vrem să rămânem aşa, împreună, eu cu ea, împărtăşind şi savurând aromele unor timpuri trecute. Ale unor vremi fără zarva supermarketului, fără comunicări instantanee, fără on-line-uri, fără grabă sau stress, vremi  în care conceptul de globalizare trăia doar la nivel de discuţii. Să mor eu dacă nu m-am săturat de permanenta schimbare, continuul progres şi alte asemenea… Aş dori să rămân, măcar acum, la sfârşit de an, în prag de înoire, cu şunca mea, reminiscenţe ale unor vremi trecute care nu vor mai putea să vie. Doar că şunca se va termina. Şi alta nu am de unde să îmi procur. Cei doi „secui” ai mei din Şimleul Silvaniei, care deţineau cantităţi năucitoare din acest produs care se încăpăţânează să nu se înoiască, au părăsti deja taraba din Piața Unirii (fostă a Libertății), din care ne-au vâdut arome din alte timpuri. Iar şunca se va termina… deh, aşa stau lucrurile. Dacă mă gândesc  bine, asta e înoirea: vine atunci când ţi se termină tradiţia… Treci, de voie de nevoie la globalizare, urci în taxi, ţuşti la mall, umpli un coş cu chestii septice şi învelite în stanioale colorate şi aştepţi  urătorii cu pluguşorul… Îmbrăcaţi cu blugi, încălţaţi cu pumari şi vorbind cu accentul Vrâncioaiei. Că şi tradiţia se globalizează şi se înoieşte!
Se gată şunca… Tradiţia s-a topit în uitarea ritmului înoirii. Plec la mall. Să mă pot pregăti cum se cuvine de momentul înoirii. Aho, Aho, şi La mulţi ani, să treceţi frumos prin înoire…La anu’ şi la mulţi ani!
Doamne ajută!

http://sareinochi.com/2011/12/31/aho-aho-si-la-multi-ani/

gbnews.ro: Plugu-sorcova presarilor bistrițeni

Aho! Aho! Presari și frați!

Stați puțin și nu tastați,

vorba-mi ascultați!

Mâine anul se-noiește,

serverul se repornește,

Traficul s-a cam blocat,

dar va crește ne-ncetat!

Și pornim din nou la scris

Cu Andree și cu Criști,

Iulii, Bienci și Augustini,

Mai colea și prin vecini!

Și ne punem în mișcare,

Linca vine cu mâncare

Să avem corp sănătos,

La minte meticuloși!

Timpul noi online l-om duce,

Pe drumuri fără răscruce,

Bistrițeanul sorcovește

și punct ro iar se pornește!

Sorcova e cu anchete,

Cu opinii și pamflete,

Și cu Cadișuri din plin,

Dulci și fără de venin!

O luăm și pe Viluța

Dacă trecem prin Sălcuța,

Și-l luăm și pe Berari

Cu-a lui Zgaibe și Rotari!

Sorcova-i de mătase

Cu un Negru și-un Tănase!

Sorcova-i a lui Ciocan

Cu Oliv și Ciprian!

Sorcova e și drăguță

Dacă ai și o Ancuță,

Sorcova e mândră tare

Dacă și Sanda apare!

În sorcovă se și colindă

Cu Alin ce-i șef de gintă,

Cu Liana Mureșan -

Pentru toți un paravan!

Și tare ne-om bucura

Pe Dorin de l-om lua,

Și l-om pune-orchestrator

Cu Menuț ca dirijor!

Tina ne-aduce lumină,

Geta vine cu slănină,

Boldea cântă din buhai,

Q și Vlad – playback la nai!

Și la gazde să opriți

De colind să mulțumiți,

Pe Roxa s-o sorcoviți,

Lui Rian să îi plătiți…

La anul și la mulți ani!

SORCOVA a fost preluata de AICI: http://www.gbnews.ro/plugu-sorcova-presarilor-bistri%C8%9Beni.html