25/04/2017

BISTRIȚEANCA ANAMARIA MARTI, LAUREATĂ A FESTIVALULUI FLORILE CEAHLĂULUI

Tânăra interpretă de muzică populară, Anamaria Marti, din Feldru, absolventă a Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, a obţinut premiul I la Festivalul concurs de muzică populară Florile Ceahlăului, ce s-a derulat zilele trecute la Piatra Neamţ. În cadrul Galei laureaţilor, ce s-a derulat la Teatrul Tineretului, bistriţeanca a urcat pe aceeaşi scenă cu renumita interpretă a cântecului bucovonean Sofia Vicoveanca. Juriul festivalului a fost prezidat de etnomuzicologul Elise Stan de la TVR, specialiştii apreciind vocea frumoasă a conjudeţenei noastre, dar şi repertoriul abordat, Anamaria Marti este unul dintre tinerii care păstrează cu seriozitate folclorul autentic, fiind deţinătoarea mai multor premii importante la festivalurile de profil, iar din anul 2017 angajată a Ansamblului profesionist Cununa de pe Someş. “Cu cât iubim mai mult ceea ce facem, cu atât simțim mai puțin efortul și mai mult bucuria! Am avut parte de alte momente minunate la Piatra Neamț, cu ocazia Festivalului Național de Folclor ,, Florile Ceahlăului“. Mă bucur foarte mult că am avut ocazia să reprezint cu cinste Zona Năsăudului și mai ales că am venit acasă cu Premiul I” spune Anamaria Marti. Felicitări !

Menuţ Maximinian

PILDA FIULUI RISIPITOR

Pedeapsa „pozitivă”. Nu prin deposedare sau descalificare, ci prin dăruire şi primenire
Textul evangheliei:,,Zis-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: tată, dă-mi partea care mi se cuvine din avere; atunci el le-a împărţit averea. Dar, nu după multe zile, feciorul cel mai tânăr, strângându-şi toate, s-a dus într-o ţară depărtată; şi acolo şi-a risipit toată averea, vieţuind în desmierdări. Şi, după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să fie în lipsă. Şi, ducându-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele ce mâncau porcii, însă nimeni nu-i da. Dar, venindu-şi în fire, a zis: câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier de foame! Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar pe când era încă departe, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă; şi, alergând, a căzut pe grumajii lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis feciorul: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slujitorii săi: aduceţi haina cea mai bună şi-l îmbrăcaţi; puneţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi aducând viţelul cel îngrăşat îl junghiaţi. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar feciorul lui cel mare era la ţarină; când s-a întors şi s-a apropiat de casă, el a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând pe unul dintre slujitori, l-a întrebat: ce înseamnă acestea. Iar acela i-a răspuns: fratele tău a venit şi tatăl tău a junghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: iată de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta; şi mie tu niciodată nu mi-ai dat un ied, să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care a mâncat averea ta cu desfrânatele, ai junghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Însă tatăl i-a zis: fiule, tu în toată vremea eşti cu mine şi toate ale mele, ale tale sunt; se cuvenea însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.” Lc.15,11-32)
Pilda Fiului risipitor aşa cum este înscrisă în calendar,este cea mai extinsă,în care Mântuitorul Iisus Hristos spune mai mult decât în celelalte pilde pe care le-a rostit. Pilda aceasta numai Dumnezeu o putea spune; căci limba omenească nicicând n-a putut cuprinde în mai puţine cuvinte, mai simplu şi mai profund, toată tragedia omului peste care El revarsă un ocean de iubire şi înţelepciune. Trei sunt personajele acestei parabole: fiul rătăcitor, fratele fiului rătăcitor şi părintele acestuia, fiecare întruchipând o anumită atitudine faţă de aproapele nostru. Iar un mare teolog Lagrange,mare biblist al secolului trecut ,comentând această pildă spunea că dacă tot Noul testament s-ar pierde,sau toată biblia ar fi pierdută şi ar rămânea numai parabola aceasta a fiului risipitor,s-ar putea reconstitui din ea toate atributele lui Dumnezeu.Toată relaţia lui Dumnezeu cu omul,toată relaţia omului cu Dumnezeu,dar şi a omului cu om.Aceasta ne învaţă Biblia,spunea el ,ce este Dumnezeu,în ce raport se găseşte Dumnezeu cu omul,în ce relaţie se găseşte omul cu Dumnezeu şi omul cu omul de lângă el.O perlă a întregii scripturi,giuvaerul noului testament.Prin pilda Fiului risipitor,Dumnezeu vrea să ne înveţe că pocăinţa nu este niciodată prea târzie ,cu condiţia ca aceasta să fie sinceră şi deplină.Uneori şi păcatul este un mijloc şi o cale de a privi spre Dumnezeu,el poate deveni sursă şi prilej de reorientare,dar şi conştientizarea unei stări de fapt,devenind începutul îndreptării noastre. Cine este fiul rătăcitor? Este fiul neascultător, care forţează tiparele bunei purtări. Este cel care nu a învăţat încă din greutăţi, dar este capabil de această învăţare. Este cel care caută obstacolul, ocazia pentru a se ilumina. Are însă o mare calitate: experienţa limită îl trezeşte, îl înfrumuseţează şi înnobilează spiritual, „venindu şi în sine”. Mai mult decât atât, el este gata de pocăinţă, de acceptare a unui statut inferior, dar în casa sa, a părintelui său. Dorul întoarcerii acasă este însoţit de căinţa sinceră: „Sculându mă, mă voi duce la tatăl meu şi i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă mă ca pe unul din argaţii tăi” (Luca 15.18 19). De la fiul rătăcitor am putea învăţa – că oricât de „rătăciţi” am fi, putem descoperi Calea spre Tatăl ,spre casa părintească.
Cine este tatăl fiului rătăcitor? Dumnezeu, a toate înţelegător, iertător. Este marele pedagog, capabil de a converti situaţia de păcătuire în prilej de îndrumare şi formare. Este părintele ce priveşte „cum se cuvine” fapta fiului său: „Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui” (Luca 15.22). Este tatăl ce valorifică o situaţie limită spre un scop nobil: copilul pierdut să se regăsească. Este pedagogul care foloseşte singura cale de îndreptare în situaţia dată: pedeapsa „pozitivă”. Nu prin deposedare sau descalificare, ci prin dăruire şi primenire. Pilda care sa citit în această duminică,ne arată ,pe cât poate să cuprindă mintea noastră,necuprinsa şi nemărginita bunătate a lui Dumnezeu:bunătate care iartă,bunătate care ajută şi se bucură de întoarcerea fiecărui păcătos. Bunătatea unui tată care se revarsă asupra tuturor fiilor Săi fără deosebire,chiar şi atunci când aceştia au greşit,împlinindu-se prin aceasta cuvintele psalmistului David care în psalmul 135,mărturiseşte de douăzeci şi şase de ori că:,în veac este mila Lui”.
De la tatăl acestuia,a fiului risipitor putem să învăţăm – că toţi fiii, indiferent de căderile lor, trebuie aşteptaţi, primiţi, primeniţi cu iubire pe măsura căderilor lor
Cine este fratele fiului rătăcitor? –este cel care oferă ca să primească.L-am putea numi ca fiind omul conformist, ascultător de porunci dar şi dornic de a extrage foloase din acestea. „Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei” (Luca 15.29). Este prototipul individului orgolios, care oferă cu condiţia să primească în aceeaşi măsură. De la el putem învăţa că resentimentul ne face rău, situându ne cum nu se cuvine faţă de cel ce a păcătuit. Înţelegerea aproapelui şi îndurarea sunt calităţi ce trebuie să prevaleze în faţa egoismelor noastre. Fratele fiului rătăcitor ne propune următoarea întrebare: cine păcătuieşte cu adevărat, cel ce a trecut de păcat sau cel ce se agaţă de el pentru a l coborî pe semenul său?Dacă ar trebui să ne oprim la fratele cel mare,am putea spune că nu i-a priit zilele în care fratele său s-a întors acasă.Să te vezi dintr-o dată pus pe picior de egalitate cu unul care şi-a cheltuit partea de avere şi totuşi tatăl să-l primească,şi să facă ospăţ în cinstea lui,e o muncă teribilă cu tine însuţi ,o confruntare cu cele mai ascunse răutăţi din inima ta.Pentru că în noi sunt şi fiul şi fratele risipitor.E o continuă pendulare a noastră între atitudinile şi alegerile celor doi.De modul cum reuşim să-I împăcăm depinde însăşi pacea noastră.Un lucru e sigur:nu-i putem aduce unul lângă celălalt,decât dacă-I punem pe amândoi în faţa Tatălui ceresc.Acolo cei doi devin una,iar noi,una cu Dumnezeu. De la fratele fiului rătăcitor -am putea învăţa că putem deveni „mici”, cu toată credinţa noastră arătată, dacă nu îi înţelegem pe cei care au păcătuit dar au avut forţa să-şi revină…
În contextual actual ca şi mesaj al acestei cuvântări în încheiere m-aş opri la unul dintre marii scriitori ruşi Dostoievski şi ,care aflându-se pe patul de moarte şi-a chemat soţia şi copii şi a cerut să-i fie citită pilda fiului risipitor.Şi apoi le-a zis:,,chiar dacă nenorocul vă v-a face să vă îndepărtaţi de Dumnezeu,să nu vă pierdeţi încrederea în Dumnezeu care-i bun şi vă v-a ierta”.Scrierile lui sunt asemănate cu sfintele evanghelii şi dacă s-ar pierde toată sfânta scriptură şi ne-ar rămâne pilda fiului risipitor ne-ar fi de-ajuns pentru că ea ne descrie zbuciumul sufletesc al omului care se îndepărtează de Dumnezeu.Toţi ne îndepărtăm sau ne-am îndepărtat nu de puţine ori de Dumnezeu într-un fel sau altul,dar este foarte important să ne reîntoarcem.Nu avem doar decât de câştigat..Amin !

preot Vasile Beni

02102017115408bkiuhg_1

VALENTINE”S DAY VS. DRAGOBETE

Este luna februarie, luna iubirii, luna în care îndrăgostiții își pot alege o zi pe care să o sărbătorească alături de persoana iubită și mă refer aici la 14 februarie (Valentine”s Day) sau 24 februarie (Dragobete), sau de ce nu pe amândouă? Ei bine, iubirea nu se sărbătorește doar într-o singură zi, însă aceste două zile, respectiv 14 și 24 februarie, au devenit deja o tradiție pentru noi românii. Deși Dragobetele este o sărbătoare autentic românească, adânc înrădăcinată în tradițiile strămoșești, în zilele noastre există tendința ca tot mai mulți români să sărbătorească Valentine’s Day, care ușor, ușor a devenit sărbătoarea internațională a dragostei.

Valentine’s Day și-a câștigat popularitatea din mai multe motive, printre care se află și spiritul comercial al americanilor care stiu să scoată ceva profit din aproape orice! Dar dacă pentru alte țări, precum Franța sau Germania, este oarecum justificat acest import, de ce ar fi și pentru noi, care avem deja o sărbătoare proprie a îndrăgostiților?
Ziua de Valentines’s day nu îl comemorează, cum greșit cred unii încă și acum, pe sfântul Valentin din calendarul creștin ortodox, ci pe pe Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiților galezi.
În tradiția populară Dragobetele este considerat fiul Dochiei, un bărbat chipeș și iubăreț, care seducea femeile care îi ieșeau în cale! Spre deosebire de acesta, conform tradiției catolice, Sfântul Valentin a fost un preot ce îi căsătorea pe ascuns pe tinerii care se iubeau. O legendă spune că în vremea împăratului Claudius al II-lea, acesta a decis că bărbații sunt soldați mai buni dacă nu sunt căsătoriți. Și-a dat o lege care să interzică tinerilor bărbați căsătoriile. Dar Valentin, un preot catolic, a considerat decizia lui Claudius o nedreptate și a continuat să căsătorească tineri, în secret. Când a aflat acest lucru, împăratul l-a condamnat la moarte. Până în ziua execuției, Valentin a trimis, din închisoare, scrisori de adio către prietenii săi, în care scria: “Adu-ți aminte de Valentin al tău” (Remember your Valentine).

La români, se spune că cei care se întâlnesc de Dragobete se vor iubi tot anul, precum și păsările se “logodesc” în acest început de primăvară. Se pare că în unele părți ale țării, Dragobetele era sărbătorit pe 1 martie, tocmai pentru că această figură mitologică era crezută a fi vestitorul primăverii.

Că tot se apropie aceste două zile, cine spune că trebuie să gândești în termeni de Valentine’s Day vs. Dragobete? Poți sărbători ziua îndrăgostiților și pe 14 și pe 24 februarie, nu e nici o greșeală, dar iubirea se poate sărbători și în oricare altă zi din an. Un singur lucru e important: SĂ IUBEȘTI ȘI SĂ FII IUBIT !

Doris Cosma

02102017103059valentines-day-sau-dragobeteedited

”MAMĂ, TATĂ, TREBUIE SĂ VĂ SPUN CEVA”

În 21 martie, la București va avea loc cea de-a XI-a ediție a Galei Premiilor Gopo, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate industriei cinematografice din România. Bistrițeanul Paul Mureșan este nominalizat la categoria ,,Cel mai bun scurtmetraj”, care concurează cu animația ,,Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva”. El se va lupta cu alte 51 de scurtmetraje documentare, de ficțiune și animație, produse atât în România, cât și peste hotare.  Paul Mureșan a studiat în Germania și a mai fost nominalizat la Premiile Gopo, în anul 2015, pentru animația ,,Pui de somn”. Pentru această animație, el a câștigat premiul pentru cel mai bun film românesc, la festivalul Anim᾿est.

AMELIA CREȚIU

02102017094459paulmuresan

MAESTRUL PATHELIN VA FACE FARSE LA NĂSĂUD!

Undeva, în jurul anului 1469, un autor anonim a tipărit farsa medievală intitulată ,,Farsa Maestrului Pathelin”. În 14 februarie, de Ziua Îndragostiților, scena Casei de Cultură ,,Liviu Rebreanu” din Năsăud va fi animată de actorii din cadrului Grupului Skepsis Alba Iulia, care vor intra în pielea personajelor medievale.

Deși numele autorului s-a pierdut încă din timpurile în care farsa se bucura de largă notorietate, fiind jucată în carnavalurile, târgurile și curți nobiliare medievale, ,,Farsa maestrului Pathelin”, prin intriga simplă și discretă, prin umorul popular și personajele tipologizate prin care satirizează moravurile și slăbiciunile societății, a rămas un reper important în dezvoltarea teatrului. În această piesă de teatru nu există nici un personaj pozitiv, fiecare fiind atins de o anumită formă de corupție sau slăbiciune. Maestrul Pathelin este un avocat nevoit să apeleze la diferite șiretlicuri pentru a câștiga procese, soția lui, Guillemette, este lipsită de scrupule, iar negustorul Joceaulme este înstărit, însă avar și lacom.

Spectacolul va avea loc marți, de la ora 19:00, la Casa de Cultură ,,Liviu Rebreanu” din Năsăud. Biletele au fost puse deja în vânzare la Centrul de Informare Turistică Năsăud. Prețul unui bilet întreg este 9 lei, iar elevii, studenții și pensionarii au reducere, costul fiind de 5 lei.

AMELIA CREȚIU

0210201709424716

GAȘCA ZURLI LA 10 ANI

Gașca Zurli pornește în cel mai mare turneu din istoria trupei. Cea mai iubită trupă de animație pentru copii din România ajunge, în această primăvară, în 20 de orașe și debutează în luna martie. Spectacolul ”10 Zurli” marchează aniversarea a 10 ani de Zurli în România și este cea mai mare producție de până acum a trupei.
Mirela Retegan, de loc din Căianu Mic, a pornit aceasta „aventura” din nevoia de a-şi educa fiica altfel decât ingropând-o in cărţi. Acum, toți copiii o iubesc, este mereu cu zâmbetul pe buze şi pusă pe distracţie! Mirela Retegan a făcut din pasiunea pentru copii cel mai mare teatru privat pentru copii, “Gaşca Zurli”, care a devenit astfel prima producţie românească cu recorduri în materie de număr de spectacole şi bilete vândute. Gaşca Zurli a fost prezentă pentru prima dată în judeţ în urmă cu câţiva ani la deschiderea luminilor din faţa Consiliului Judeţean, de atunci fiind în mai multe acţiuni din judeţ.
Gașca Zurli va ajunge la Bistrița pe 13 martie, ora 17.00 la Sala Polivalentă.
Biletele pentru spectacolul „10 Zurli” sunt puse în vânzare pe website-ul www.eventim.ro și magazinele partenere Eventim: CATEGORIA III – 30 LEI / bilet. CATEGORIA II – 60 LEI / bilet. CATEGORIA I – 100 LEI / bilet. CATEGORIA VIP – 150 LEI / bilet – include și o întâlnire specială cu Gaşca Zurli.
LISTA MAGAZINELOR PARTENERE EVENTIM DIN BISTRIȚA:
Germanos Bistrița – Str.Gh.Sincai nr.10
Germanos Bistrița 2 – Str.Liviu Rebreanu, nr. 12
OMV BISTRIȚA – Calea Moldovei 5
Orange shop – P-ța Principală, nr.8, Bistrița
Vodafone Store – Str. Liviu Rebereanu, Nr. 27, Parter
Un bilet este valabil pentru o singură persoană. Toți participanții (adulţi și copii) la spectacol trebuie să cumpere bilet, indiferent de vârstă.
”Cele mai iubite cântece, dansuri și jocuri interactive, marca Zurli, sunt reunite într-un spectacol unic, dinamic și original creat special pentru cei mici. Multe surprize și concursuri speciale vor acorda şansa micilor fani să urce pe scenă, alături de cele mai iubite personaje din România. Fetiţa Zurli, Zdrăngănel, Clopoţel, Zână Bună, Vrăjimaturica, Truli, Yuppi, Tashu, Tasha şi Băieţelul Zurli și Tanti Prezentatoarea – toate personajele Zurli sunt pregatite pentru acest mare turneu, cu siguranță o experiență de neuitat pentru toți prietenii lor. Start „10 Zurli”! Gașca Zurli are bagajele pregătite”, se arată într-un comunicat al trupei.

02092017131731165081334279868342068104701822067749186725n 02092017131738165088414279869942067948786252521506516394n 02092017131759166405724279870175401252672911973821491252n

O CARTE PE SĂPTĂMÂNĂ

Inspirat dintr-o călătorie la New York ( octombrie, 2016 ), volumul de poeme „DAMIAN”, scris de către Elena M. Cîmpan, vede lumina tiparului zilele acestea la Editura DaniMar din Deva, manager Mariana Pândaru- Bârgău, o veche şi sinceră colaboratoare a Societăţii bistriţene „Conexiuni”.

Cartea poartă ca titlu numele poetului, de la Theodor Damian, cel care a găzduit delegaţia bistriţeană de scriitori la New York,  şi cuprinde trei capitole: „Înainte de Damian”, cu gândurile, ideile, frământările de dinaintea ajungerii pe pământ american, „Damian”, în încercarea de a realiza un portret, subiectiv, desigur, al unui intelectual român, preot peste ocean, şi „După Damian”, cu o încărcătură aparte a călătorului ce adaugă în bagajul personal impresii, dar şi amintiri de neuitat, menite să schimbe lumea… poeziei.

Pe coperta a IV-a a cărţii, Elena M. Cîmpan consemnează: „În Istoria Bisericii, Damian este unul dintre cei doi doctori fără de arginţi. Argintul meu pentru el este această carte.”

Cu acest volum, se conturează încă o dată, mai bine, faptul că pentru un poet călătoria reprezintă o sursă de inspiraţie.

ELENA M. CÎMPAN

02092017131324clipboard01_7

ÎN ATENȚIA MEMBRILOR ASOCIAȚIEI NAȚIONALE DE FOLCLOR

Directorii ansamblurilor folclorice din ţară, la Bistriţa, duminică, de la ora 11, Palatul Culturii va găzdui Simpozionul Național : „Cultura populară în vizorul instituțiilor de cultură”, susține : Menuț Maximinian și lansare carte : Gelu Furdui. Cu acest prilej, la Bistriţa vor fi prezenţi directorii de ansambluri folclorice din toate zonele etnografice ale ţării. În acest cadru, prof. dr. Dorel Cosma, preşedintele Uniunii Mondiale de Folclor, va prezenta agenda culturală și proiectele culturale pentru anul 2017. În acelaşi timp, se va face o analiză a activităţii culturale din ultimul an, în care Asociaţia Naţională de Folclor a reprezentat România la evenimente importante din domeniul tradiţiilor pe plan mondial. Evenimentul va cuprinde şi conferinţa „ Promovarea şi valorificarea costumului popular pe scenă” susţinută de etnologul Menuţ Maximinian, precum şi o serie de lansări de carte, printre care cea a etnomozicologului Gelu Furdui, precum şi lansarea revistei IGF Folklore pe 2017. Duminică, de la Bistriţa se va da ora exactă a folclorului atât pe plan naţional, cât şi internaţional prin federaţia manageriată de dr. Dorel Cosma.

0711201610065113621755_1124792447578003_1189325479_o

HAI SĂ DĂM MÂNĂ CU MÂNĂ

Aşa cum se întâmplă cu evenimentele mai mici, dar cu o forţă de trăire aparte, faţă de cele grandioase şi spectaculoase în formă şi mai sărace sau obişnuite în conţinut, Unirea de la 24 Ianuarie are o încărcătură aparte, revoluţionară, culturală, de înaripare a spiritului românesc, de joc, de cânt, de bucurie rară, poate şi pentru că venea la atâta distanţă, poate şi pentru că era atât de aşteptată. Unirea lui Cuza şi întreaga atmosferă premergătoare adevăratei sărbători au fost transpuse în opere literare, muzicale şi plastice. Cadrul istoric a constituit sursă de inspiraţie pentru creatorii vremii.
Însuşi Alexandru Ioan Cuza a studiat la Paris, unde şi-a luat bacalaureatul în litere, iar la întoarcerea în ţară s-a înrolat în armată. Apropierea de scriitorii vremii este justificată, dintre aceştia un loc de seamă îl are Vasile Alecsandri, prieten din şcoală al domnitorului. La rugămintea domnitorului Cuza, Alecsandri scrie „Hora Unirii”, devenită imn al idealurilor vremii. Iar la un an de la Unire, domnitorul înfiinţează Universitatea ce-i poartă numele. Nu altceva, pe lângă atâtea reforme pe care le iniţiază şi de care se ocupă în linişte istoricii adevăraţi, dacă mai există… Făcând parte din epoci diferite, „Hora Unirii” şi „Deşteaptă-te, române” sunt texte ce se supun unei analize paralele. În prima domină ideea romantică de înfrăţire, în a doua imperativul ridicării la luptă, aceasta şi pentru că distanţa dintre „hai să dăm mână cu mână” şi „deşteaptă-te, române” este una de atitudine, prezentă în orice evoluţie, de la naştere până la stingere. Azi, dacă s-ar ivi prilejul unui nou imn, ce-ar mai urma?!…
„Cei cu inima română” devine „cei cu inima europeană”, din Uniune, nu din Unire, chiar dacă Alexandru Ioan Cuza a fost îngropat la Heidelberg, în Germania. Pentru cei ce-au fost la mormântul lui, pentru cei ce-au absolvit Universitatea lui…, Cuza rămâne un nume drag.
Fiind vorba despre un imn, „Hora Unirii” avea nevoie de o melodie. Aceasta a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher ( „flechten”, în germană, înseamnă „a împleti”), împletitorul, de nuiele, de cuvinte, dar şi de note muzicale. Prieten cu Alecsandri, Flechtenmacher era fiul unui sas din Braşov, care studia la Iaşi, bucurându-se de încrederea domnitorului Scarlat Callimachi. Melodia, atât de cunoscută, de îndrăgită şi de murmurată, a fost compusă într-o singură zi, de către cel care avea să devină, mai târziu, primul director, la înfiinţare, al Conservatorului din Bucureşti – Alexandru Flechtenmacher.
Unde sunt acele vremuri? De ce istoria se repetă numai la rău şi nu şi la bine? Suntem liberi de 24 Ianuarie şi atât. Elevii, în loc să meargă la şcoală, să se bucure de Sărbătoare, împreună cu profesorii, colegii, să cânte, să danseze, să înveţe ritmul/ritmurile „Horei Unirii”, să asculte poveşti despre Unire, se bucură de o „mini-vacanţă”, pentru că … „vacanţele mini şi dese, cheia marilor succese”.
Iar 24 Ianuarie este iar loc ( şi timp ) de politicieni. Bine că nu mai e vreo campanie şi că la început de an nu prea sunt alegeri, pentru ca măcar această Unire să rămână frumoasă.

ELENA M. CÎMPAN

0123201718382510410252_636159463156145_8412972376579970110_n

PORȚIA DE RÂS

- Papusa, ai un iubit?

- Nu.

- Cum asa? Esti tare frumoasa.

- Nu ma lasa sotul.

 

 

Avem un Parlament tricameral:

- camera deputatilor;

- senatul;

- Jilava.

 

 

- Parinte, iarta-ma ca am gresit.

Ieri am dat cu masina peste un politician.

- Fiule, aici trebuie sa-ti marturisesti pacatele, nu sa te lauzi…

 

- Cum se numeste bagheta magica care-I face pe barbat sa dispara?

- Testul de sarcina.

 

 

La Urgente, medicul dicteaza asistentei:

– Scrie! Trauma craniana…

– Dle doctor, nu va suparati, dar se spune trauma cranio-cerebrala…

– Care dracu cerebrala? Daca avea creier crezi ca venea la ziua de nastere a sotiei, cu amanta ?!

 

 

Cineva ar trebui sa le explice Cenusareselor din ziua de azi ca adevarata Cenusareasa si-a pierdut pantoful,

nu chilotii de pe ea…

 

 

Doua prietene intr-o galerie de arta. Una dintre ele, aratând spre un tablou cu nud de femeie, spuse:

- Draga, am auzit ca ai pozat nud pentru George.

- Vai draga, cum poti sa crezi asa ceva? Eu acum sunt femeie maritata, m-a pictat din memorie.

 

 

- La ce ne mai foloseşte telefonul fix?

- Să ne găsim mobilul prin casă.

 

 

Interviu de secretară.

Directorul foarte pretenţios:

- Şi, ia spuneţi-mi domnişoară, cum vă descurcaţi pe calculator?

- Nu ştiu. Pe calculator n-am încercat încă.

 

 

Sefii mei sunt ca berea.

– Adică?

– Sunt reci, galbeni şi cu spume la gură.

 

 

- Ce frumos e în parc noaptea!, zise el.

– Uite cade o stea. Pune-ţi repede o dorinţă!, interveni ea.

– Mi-am pus, şopti el timid.

– Şi? Ce mai stai?!!

 

 

- Ion foloseşte current alternativ.

– Adică?

– Când ia de la vecinul din dreapta, când de la cel din stânga.

 

 

Cica alcoolul distruge celulele nervoase. Inseamna ca raman doar alea linistite…

 

 

Seful ii spune angajatului:

-Faci totul asa de incet incat abia reusesti sa faci jumatate din ce fac ceilalti.

Reusesti vreodata sa faci ceva repede?

- Da, sa obosesc…

011020171129397ab9305f1989964652b510ae3c6c68dd