Categories
Bistrita Fara categorie

Absolutul din viața fiecăruia dintre noi

„ Poate trăi omul fără Dumnezeu?” o întrebare dificilă, la care pușini au reușit să găsească un răspuns.

În căutarea Absolutului, oamenii de rând adeseori încearcă să găsească elucidarea unor enigme.

Moderatorul emisiunii „Certitudini” difuzată ieri pe postul local de televiziune Tv Bistrița, Iustin Moldovan, a încercat să găsească răspunsul la aceasta întrebare alături de nimeni altul decât Doru Parascinet, care a declarat clar, în cadrul aceleiași emisiuni că cel care caută absolutul este omul.

Mai mult, fiecare dintre noi își poate croi viața,fără Dumnezeu, însă acest lucru nu înseamnă că El nu există.

Redacția Tv Bistrița

Categories
Agenda Fara categorie News Opinii Recomandate

IULIAN URBAN: Toți oamenii lui Ioan Oltean au probleme la DNA

Noul secretar general ales la PDL, Ioan Oltean, a cam umplut partidul de puscariabili
Nu există niciun dubiu , scrie ziarul CURENTUL , că toți politicienii au de obicei un scop suprem. Acela de a prelua puterea. De multe ori însă ei fie fac uz de mijloace „neortodoxe„ pentru a-și atinge acest deziderat, fie acționează despotic după ce au preluat hățurile puterii. De la acest obicei nu se abate nici secretarul general al  PDL, Ioan Oltean, care apare ca punct comun în cel puțin patru cazuri de corupție anchetate de Direcția Națională Anticorupție (DNA). Acest „careu de ași„ format din Ioan Nelu Botiș (fostul ministru al Muncii), Ioan Andreica (fostul secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Crinuța Dumitran (fosta șefă a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților – ANRP), dar și Silviu Bian (președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă) are un singur numitor comun – secretarul general al  PDL,  Ioan Oltean. Toți cei menționați mai sus, cu excepția lui Silviu Bian, provin din  organizația PDL Bistrița-Năsăud, cunoscută drept „parohia„ lui Oltean, politician care nu demult venea cu o propunere mercantilă legată de cum se poate promova pe linie politică . „Asigur că fiecare candidat va avea o cota parte și o va da înainte, nu după ce a pierdut sau a câștigat. Banii jos și apoi intri în cursă. Eu cred că o campanie pentru un colegiu se poate face, în Bistrița-Năsăud, cu 20.000 – 30.000 de euro„, era de părere vicepreședintele PD-L. În concluzie, numai intrarea la Oltean reprezenta o „cotizație„ de 20-30.000 de euro care însă îți asigura doar intrarea, nu și „finalizarea„ în bordelul politic. În cazul celor patru aghiotanți ai lui Oltean, nu numai că „finalizarea„ este asigurată, dar, în plus, ei chiar pot da lecții „miticilor de la București„ în privința modului în care se jonglează nu doar cu mărunțiș, ci și cu fonduri europene serioase.

mai multe puteti citi pe http://www.urbaniulian.ro/2011/10/17/toti-oamenii-lui-ioan-oltean-au-probleme-la-dna/

Categories
Afaceri Business Fara categorie Stirea Zilei

VOTEAZA Bistrita Nasaud si ai 20% reducere pe miniPRIX.ro!!!

Carvana Reducerilor poate ajunge in judetul tau cu mii de produse la cele mai bune preturi, colectii din piele, cizme, ghete incepand de la 49 lei si tinute complete de imbracaminte pana intr-o suta de lei si cu o REDUCERE de *20%* la orice comanda plasata in weekend-ul 29-30 octombrie!

Asadar intra pe www.miniprix.ro si voteaza judetul Bistrita Nasaud!

De asemenea poti participa la miniPARIU si daca ghicesti locul 5 poti castiga un voucher de discount de 20% pentru orice comanda pe www.miniprix.ro

miniPRIX…micul tau secret!


 

Categories
Fara categorie Pamflet

Despre canibalism și împărtășanie la ziariști

de Alin Fumurescu

… sau ce naște din ziarist, ziarist mănîncă. Pentru că se prea poate să nu ne iubiți (pe noi, ziariștii, vreau să zic). De fapt, sunt chiar sigur că mulți dintre cei care ne citiți, ascultați, sau vizionați imaginile, aveți despre noi o părere de-a dreptul proastă !  un dispreț ușurel superior, de genul ce te încearcă atunci cînd îți încrucișezi pașii cu gunoierii de serviciu sau cu mînuitorii de cadavre. „Uită-te și la ăștia”, vă veți fi mormăit adeseori în barbă, „cum le mai place să scormonească în gunoaie, cum caută imaginile și poveștile cele mai scandaloase, ca și cum viața la atît s-ar reduce”. Și sunt clipe în care vă dau dreptate ! doar, dacă nu eram puțintel cinic, nu mă făceam ziarist, nu?

În realitate, însă, lucrurile sunt, ca de-obicei, ceva mai complicate. Bunăoara, dacă eram doar cinic, iarăși nu mă făceam ziarist, da? Nu, nu vă voi ține un discurs moralizator ! despre cum nu e treaba noastră să scriem despre trenurile care ajung la timp, sau despre cum ne citiți, în ciuda disprețului, pentru că mizeria umana a fost dintotdeauna nițel fascinantă și așa mai departe. Nu. Vă voi atrage, însă, atenția asupra unui aspect adesea trecut cu vederea: per ansamblu, ca breaslă, avem măcar scuza că nu suntem total ipocriți ! aplicăm asupra noastră aceleași reguli pe care le aplicăm celorlalți. Ceea ce, trebuie s-o recunoașteți, în ziua de azi nu e puțin lucru. Există în viața de breaslă evenimente prea repede ignorate, chiar dacă ziariștii sunt singura breaslă care a avut bărbăția de a denunța corupția din propriile rînduri și de a adopta măsuri concrete, aplicate otova, pentru limitarea practicii „șantajul și etajul”. Cine a auzit de vreun barou, colegiu al medicilor sau sinod care să facă același lucru?

Da, există și în presă un simț al solidarității de breaslă ! pînă la un punct, însă ! pînă la punctul la care ziaristul însuși devine știre de presă. În timpul celui de-al doilea război din Irak, am văzut în direct împușcarea unui reporter al televizunii Al Jazeera, pentru ca apoi să fiu martorul evacuării în forță a reporterilor morți și răniți de obuzul american tras în etajul 15 al hotelului Palestina, sediul ziariștilor occidentali din Baghdad. Nu mă voi obosi să vă vorbesc acum despre efectele morale, psihologice și ! de ce nu? -, militare ale acestor evenimente, tragice fără îndoială. Vreau doar să vă atrag atenția asupra armatei de reporteri care se înghesuiau în jurul colegilor-victime pentru a le… filma. Unii dintre ei aveau lacrimi în ochi, dar asta nu-i împiedica să filmeze în continuare. Alții nici măcar nu păreau impresionați, altfel decît de orice știre „bună”. Cum ați da-o și cum ați coti-o, măcar un lucru trebuie să recunoașteți: o asemenea atitudine are în ea ceva deopotrivă înfricoșător și înălțător. E agonia și extazul profesiei. Canibalism și împărtășanie.

Din acel moment, ziaristul pur sînge, cum bine zicea o colegă, poate fi caracterizat drept „n-are mamă, n-are tată, l-a născut o mătușă”. De multe ori nu se mai are nici măcar pe el. Îmi amintesc cazul unui fotograf rus care a continuat să filmeze „live” cum lupii îi sfîșiau piciorul, încercînd totodată să țină camera cît mai nemișcată pentru a nu strica „bunătate” de imagine.

http://sareinochi.com/

 

Categories
Fara categorie Pamflet

Din bucata mea de pâine, am fost cu tine om, măi, câine (fragment din scrisoarea judecătoarei Bârsan către colegii ei magistrații. S-o rumege, s-o judece)

Ia să vedem noi cum funcționează intensitatea Ia relațiilor ce străbat continuu rețelele de cumetrie (pile, cunoștințe, relații, încuscriri) din instituția statului denumită (din ce în ce mai impropriu) Justiție. Teoria zice că pentru a nu avea nici un fel de probleme în malaxorul așa-zisei justiții din România, intensitatea I(măsurată în șpagă și/sau trafic de influență) care străbate o porțiune din sistemul judiciar (calea parcursă de un dosar, să zicem) trebuie să fie măcaregală cu raportul dintretensiunea U (măsurată în câți s-ar putea să fie pe firul afacerii și cât de afectat v-a fi magistratul în cazul în care va fi dat în gât) aplicată la ambele capete ale sistemului (aici senatorul PSD Cătălin Voicu este doctor, vă puteți documenta aici și aici) șirezistența R (măsurată în cât de tare se va opune sistemul să fie tras la răspundere magistratul în cazul, multă vreme puțin probabil, de a fi dat în gât/demascat/deconspirat). Atunci avem echilibru din punctul de vedere al justițiabililor și al complicilor lor. Deci, revedem: I=U/R. În cadrul acestei ecuații, pentru a fi extrem de blindat în cazul puțin probabil că se dărâmă șandramaua în capul tău și s-ar putea să trebuiască ca tu însuți, ca magistrat, să suporți rigorile legii, R este foarte important. Cu cât R este mai mare, cu atât echilibrul este mai mare (indiferent de cât cresc șpaga și/sau traficul de influență). Ori, abia zilele acestea, din scrisoarea prea-purei și ne-întinatei judecătoare de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Gabriel Bârsan, către colegii săi magistrații am aflat că se măsoară în „om”: „pentru că a fi judecător, înseamnă a fi om înainte de toate”.

Judecătoare la Înalta Curte de Casație și Justiție, Gabriela Bîrsan, acuzată de trafic de influență de către procurorii DNA, a publicat pe site-ulJuridice.ro o scrisoare în care îi întreabă pe câțiva membri ai CSM: Mona Pivniceru, Cristian Danileț, Horațiu Dumbravă și Alina Ghica, de ce au încălcat „legea lui om”, aprobând cererea de percheziționare a domiciliului ei, deși au avut diferite legături cu familia sa…

Vedeți ce înseamnă să fii om în România? Să ții spatele colegilor, să întorci servicii chiar dacă acest lucru înseamnă să păcălești/fentezi/ocolești legea, să pui o vorbă bună la amicii tăi sus-puși, să intervii pe lângă ei să închidă ochii la rigorile legii (oameni suntem!), să rezolve să nu stai la coadă, să fii servit cum trebuie șamd. O vorbă bună pentru un prieten cu toții am pus ! aici intervine și birocrația excesivă din sistem și mentalitatea de satrapi a celor din spatele ghișeelor care, în marea lor majoritate, s-au obișnuit să-și trateze slujba ca pe o feudă de unde își încasează propriile taxe și impozite de la cetățean. Revenind la ce înseamnă „sunt om cu tine, fii om cu mine”, cu atât mai grave sunt încălcările legii pentru cei care operează cu legea și care este de presupus că modelează destine ! ce valoare mai au sentințele unui astfel de judecător? Știam că pedeapsa pentru a fi pedeapsă trebuie să-l ajute pe cel pedepsit să înțeleagă că a greșit. Ori despre ce înțelegere vorbim când cel care aplică legea nu pricepe unde și-a bătut joc de conceptul de justiție când s-a defecat (pișat și căcat) pe noțiunea de dreptate?

I-am văzut, în 22 de ani de democratură, practic pe toți oamenii noștrii, în toată splendoarea lor jutițiabilă ! de la politicieni, funcționari publici, oameni de afaceri, medici, polițiști și procurori ! și acum îi vedem și pe judecători traducând conceptul de om prin  a comite fapte penale și având tupeul de a susține că acestea sunt morale și bune, că ei doar și-au apărat „sărăcia și nevoile, și neamul”. Da, dom’le, au dreptate: prima șpagă e mai grea, pentru restul există întotdeauna o consolare morală: toți iau.

Mi-aduc aminte de-o discuție avută cu un prieten pe o terasă ! îmi povestea despre un fost prefect al Clujului, ulterior parlamentar și care-i fusese profesor la facultate pe vremea lui nea’ Ceașcă, care tocmai ce trecuse, plin de deferență pe la masa noastră: „Crezi că lua șpagă? Lua, dar cu rușine”…

http://sareinochi.com/

Categories
Fara categorie Politică Stirea Zilei

adevarul.ro: Cristian Preda l-a acuzat pe Ioan Oltean că îl promovează pe Ioan Botiș

Europarlamentarul PDL Cristian Preda a criticat intervențiile lui Oltean în favoarea lui Botiș, în emisiunea “Foc Încrucișat” de la TVR Info.

“Vă spun de felul în care Ioan Oltean a ales să-și exercite puterea, Oltean care a zis că eu îl vreau pe Nelu Botiș, nu mă interesează ce spune presa, ce vrea lumea, eu, Ioan Oltean îl vreau pe acest Botiș candidat la primarie și îl vreau important in partid.”, a acuzat Preda. El a susținut că nu se regăsește în acest tip de cultură organizațională în care “voința unui om este cea mai important”.

La randul său, Ioan Oltean a declarat că speră într-o rezolvare rapidă a cazului lui Botiș: “Noi sperăm însă ca instanțele abilitate să judece sub aspectele penale să se pronunțe cât mai repede și, din datele pe care le avem noi, se pare, că nu există o faptă cu caracter penal; sigur sub aspectul moralității sunt multe lucruri care pot fi comentate în cazul lui Botis”. “Botiș a fost ales prin vot și lucrurile sunt mai complicate, când e vorba de numiri e mai simplu, cand e vorba de vot e greu, pentru că votul spune totul întotdeauna. Candidatura lui Botiș ca primar la Bistrița ramâne să se stabilească după cercetările sociologice pe care o să le facem “, a spus Oltean.

Ioan Botiș a demisionat din funcția de ministru al Muncii în luna aprilie în contextul scandalului legat de angajarea soției sale într-un proiect european. Soția ministrului Ioan Botiș a câștigat 8400 lei pe lună în cadrul proiectului “Șansa la demnitate”, realizat de asociația Parteneriat Euroactiv Bistrița și a cărui finanțare europeană a fost aprobată de o instituție aflată în subordinea ministrului Botiș.

mai multe puteti citi aici http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Cristian-Preda-Ioan-Oltean-Botis_0_573542803.html

Categories
Agenda Fara categorie Lifestyle News

Balerinul Ovidiu Danci, personaj de poveste – zugrav in clipul de la “Dansez pentru tine”

 

Ovidiu Danci si Aylin Cadir
Ovidiu Danci si Aylin Cadir

 

Fiecare concurent al celui de-al doisprezecelea sezon “Dansez pentru tine” va fi in noul clip de promovare al emisiunii un personaj de poveste care in timp ce-si face meseria cu bucurie si entuziasm, se va intalni ca prin minune cu vedeta care-i va schimba viata.

Jojo, Pepe, Catrinel Sandu, Mircea Solcanu, Andreea Ibacka, Daniel Nitoiu, Aylin Cadir si Alex, tobosarul trupei Zero de la “Happy Hour”, au filmat pe timp de zi, dar si pe timp de noapte, in frig, uneori la mai putin de 10 grade timp de aproape 24 de ore alaturi de o echipa formata din 50 de oameni.

Ionut Tanase, partenerul frumoasei Jojo, actrita din “Serviciul Roman de Comedie”, de la Pro TV, va interpreta rolul unui cosar, cu hainele, obrajii si varful nasului incarcate de funingine.

Intr-o cofetarie foarte cocheta, Cornelia Condeescu, partenera lui Alex, bateristul trupei Zero de la Happy Hour, face cele mai aratoase prajituri, insa piesa de rezistenta la care lucreaza este un tort in forma casei visurilor ei, cu ferestre colorate din martipan si acoperisul din ciocolata.

Ovidiu Danci, partenerul exoticei Aylin Cadir, este un zidar care cocotat pe o schela bate ritmul in timp ce incearca sa vopseasca zidul. Alexandra, partenera lui Daniel Nitoiu, de la Stirile Pro TV de la ora 13.00, sta pe o banca si aranjeaza cu bucurie stelele pe cer asa cum isi doreste ea.

mai multe puteti citi pe http://www.cancan.ro

Categories
Agenda Fara categorie Lifestyle News

ASCULTA prima melodie a lui Goran Bregovic cu Florin Salam: “Muzica a făcut frăția, Serbia și România! Valorile number one, Bregovic și cu Salam”

Florin Salam i-a luat pe toți prin surprindere când a anunțat că are un nou prieten, cu care deja are o piesă gata să îi înnebunească pe fani.

Piesa începe cu dedicația: “Cea mai adevărată melodie de la Salam și fratele Goran, pentru toată omenirea, trăiți-vă viața, mă!”. “Doar o viață aveți, pe ea”, e îndemnul lui Salam, în timp ce piesa continuă cu ritmuri specifice muzicii lui Bregovic.

mai multe puteti citi aici http://www.cancan.ro

Categories
Agenda Fara categorie News Pamflet

Fie munca cât de rea, de-un covrig tot iei pe ea

Cheltuielile bugetare depășesc 40% din PIB, ceea ce înseamnă că instituțiile statului ne consumă aproape cinci luni din munca celor care muncim și mai avem și amabilitatea de a ne plăti taxele și impozitele. Din fiecare sută de lei produsă într-un an, cetățenii rămân cu mai puțin de 60 de lei din care trebuie să-și achite facturile și firmiturile din coșulețul zilnic. Încă o dată: vorbesc despre acei cetățeni români care muncesc onest (nu la negru, nu la gri), în consecință, au un venit pe care stă ațintit ochiul Fiscului. Presiunea fiscală din România se numără printre cele mai mari din Europa și din lume. Nu o zic eu, o arată o serie de statistici internaționale, elaborate de mai multe instituții și organizații de notorietate mondială. O nouă dimensiune a acestei presiuni este conturată prin intermediul unui indicator pe cât de simplu, pe atât de elocvent: cheltuielile bugetare. În țara noastră, aceste cheltuieli se ridică de mai mulți ani la peste 40% din Produsul Intern Brut (PIB), ceea ce înseamnă că în aceeași proporție este consumată și munca românilor. Iar în ultimii ani, numărul zilelor pe care le muncim pentru a menține liota de angajați din instituțiile de stat a crescut semnificativ. Dacă în 2006, înainte ca economia Guvernului Tăriceanu să înceapă să duduie în așa hal încât liberalii au fost nevoiți să-și angajeze la stat toate neamurile și amicii, românii munceau 129 de zile pentru stat, în 2009 s-a ajuns la 137. În 2010 s-a muncit slugă la stat 147 de zile, iar în acest vom ajunge la 149. Aceste date le-am preluat dintr-un studiu CISED publicat de cotidianul Adevărul.

Azi am mai dezlegat un mister al acestor zile-muncă cu care îi împovărează statul pe români. Păi cum altfel să-și plătească lefegii care, de cât au de muncit, au ajuns să se calce în picioare în atribuții. Nu mai puțin de 15 autorități: Protecția Consumatorilor, Inspecția muncii, Protecția muncii, Garda Financiară, Autoritatea Sanitar Veterinară, Garda de Mediu, Poliția Economică și altele, au ajuns să controleaze cu cea nume se ocupă și-și desfășoară activitatea o simplă covrigărie, cu afaceri de până în 10.000 de euro pe an. Citesc (citez) și mă crucesc din materialul publicat în cotidianul Ziarul Financiar: „Sunt foarte multe controale. Este greu să te ocupi de afacere când trebuie să fii mereu pe drumuri cu hârtii pe la autorități. Abia deschisesem covrigăria, când au venit inspectori de la ITM (Inspecția Muncii) și de mai multe ori chiar cei de la Garda Națională de Mediu”. Este constatarea pe care o face Cosmin Postole, proprietarul unei covrigării din centrul Vechi al Capitalei. Anul trecut firma Tinervis Group, pe care este înregistrată covrigăria, a avut afaceri de circa 40.500 lei (9.700 euro) și pierderi de 5.043 lei (1.200 euro), potrivit datelor de la Ministerul de Finanțe. De altfel, Florentin Croitoru., comisar șef divizie Garda Financiară, declara la un seminar ZF că inspectorii se calcă pe picioare, fiind prea multe autorități care se ocupă de verificări și a căror responsabilități nu sunt clar delimitate. Aceeași firmă, chiar dacă are un business de câteva mii de euro, este verificată de mai multe ori într-un an de către inspectori de la Autoritatea Sanitar Veterinară, Poliția Economică, ANAF și alte autorități.

Iar faptul că toată lumea pornește de la presupunerea că oricum covrigarul fură (c-așa-i la noi, nu numai funcționarii statului își tratează concetățenii drept virtuali borfași și restul „opiniei publice” a rămas la mentalitatea „obsedantului deceniu”: „o fi făcut ăla ceva!”), nu justifică armata de „filaizări” ai statului („filaizăr” sau ascuțitor de piatră ! s-ar „traduce” din nemțeasca lui tata ! și ar fi echivalentul românescului „tăietor de frunză la câini”). Așa că am să vă las să citiți despre beneficiile scăderii fiscalității ! chestii pe care le simte orice om cu bun simț, dar nu-i poți cere celui care-și duce pita acasă numai pentru că te taxează pe tine să aibă acces la acest articol (bunul simț). „Impozitarea angajatorilor, mai ales prin intermediul contribuțiilor la asigurările sociale sau prin impozitarea salariilor, descurajează angajarea și munca. Statele pot opera asemenea reduceri cu dificultate, mai ales dacă s-au angajat într-un proces de reducere a deficitelor bugetare. Cu toate acestea, reformele fiscale bine orientate pot optimiza ocuparea forței de muncă prin costuri mai mici”, se arată în Raportul OECD privind taxarea și ocuparea locurilor de muncă, publicat aseara pe site-ul instituției. În plus, tema discutată în Raportul OECD readuce în prim plan taxarea muncii și a sectorului privat în România, într-un context investițional tot mai volatil. Pentru a atrage investitori și a-și ușura sarcina fiscală, România ar trebui să își pună la punct o viziune pe termen lung a fiscalității proprii. Raportul prinde România împărțită între două curente de opinie, ambele cu argumente plauzibile. O parte dintre economiști susțin reducerea fiscalității, în vreme ce alții se opun, susținând că o reducere a CAS în acest moment ar periclita ținta de deficit bugetar. Și, ca de obiecei, când este vorba despre economiști, ambele părți au dreptate. Așa că vă recomand să râdeți cu „Doctor Doom” al economiei mondiale care, prea ocupat să prezică actuala criză economică, nu a reușit să-și salveze propria firmă de consultanță de la faliment. Încep să cred că exact ca și în problema corupților și coruptibililor: avocați, politicieni, judecători șamd, și 1000 de economiști pe fundul Oceanului ar fi un bun început…

Referințe:

  • Se porneste de la o cifra statistica (Cheltuielile bugetare ca procent din PIB). Pe de o parte, PIB-ul masoara toate incasarile (fiscalizate sau nu) in tip ce cheltuielile bugetare sunt efectuate doar din veniturile fiscalizate. Cu alte cuvinte, se face raportul intre mere si magari, singura latura comuna fiind ca se masoara in lei. Munca (cea fiscalizata) este mut mai impozitata: Cateva date utile: La un total de 1287 lei (ce corespunde unui brut de 1000 de lei, avem urmatoarele cifre: Net salariat: 675; Incasari Stat: 612; Salariat %: 52.4; Stat %: 47.6; Daca din cei 675 de lei incasati de salariati, mai consideram ca toti sunt cheltuiti in comertul „alb”, valoarea de TVA platita de salariat (din cei 675 lei) este de 131 de lei. Rezulta ca statul ia din munca (prin impozite directe si indirecte):743 lei (57.7% din cei 1287 cheltuiti cu munca). Sa faci afirmatia ca muncim pentru stat „doar” 149 de zile pe an este o gluma proasta. Muncim de fapt 271 de zile. Este adevarat, ca unii doar incaseaza „zile” de la stat (asistatii sociali ! statul munceste pentru ei :twisted: ), dar a face asa media, picam in zona statistica de gluma ! gen „Eu maninc 2 paini, tu niciuna ! statistic amandoi mancam echilibrat. Explicatia este destul de simpla: poate muncim pentru stat doar 149 de zile, in rest, 122 de zile, muncim pentru cei nefiscalizati (evazionisti, scutiti, etc…). Probabil asa ne apropiem destul de mult si de nivelul spagilor si evaziunilor (de aproximativ 33% din ce muncim). Problema majora este (parerea mea) ca inca nu am iestit din paradigma statul este dusmanul cetatenilor onesti. Referitor la pradigma in discutie, parerea mea este ca statul va fi intotdeauna un „dusman” al celor ce muncesc in mod onest . Problema principala, este ca ai nevoie si de „dusmani”, nu numai de priteni (altfel viata ar fi foarte plictisitoare :lol:). Statul este un rau necesar, ba in unele conditii chiar indispensabil. Dar care este „nivelul de dusmanie” suportabila (chiar benefica) si de la ce nivel (cantitativ si calitativ) incepe partea maligna a dusmaniei. Contribuțiile sociale pentru sănătate, șomaj, pensii și diverse fonduri publice, urmate de impozitele pe venituri însumează aproape 48% din veniturile salariaților. Dintr-un salariu de 2.000 de lei, angajatul rămâne doar cu 1.040 de lei, iar angajatorul este nevoit să plătească dublu pentru a asigura venitul net convenit cu salariatul. (comentariu la materialul din Adevărul)
  • Păi din ăia 1040,4 mai dispar 24%, deoarece, fiind suma din care practic trăiești, indiferent ce ai cumpăra, plătești TVA. Articolul (sau mă rog, conferențiarul Păun) omite apoi impozitele și taxele locale (pe locuință, mașină, garaj) ! și, mai nou, asigurarea obligatorie. La acestea se adaugă taxă de timbru pentru orice hârtiuță cerută de la administrație, pentru că sistemul așa e gândit: te duci la un ghișeu, care te trimite la ghișeul alăturat pentru a lua o hârtie pe care trebuie s-o duci la întâiul ghișeu ! numai că pentru asta te duci la al treilea ghișeu unde plătești o taxă pentru ca al doilea ghișeu să-ți elibereze hârtiuța… Și tot așa până înebunești ori te decizi, în sfârșit, să emigrezi… Ce a uitat autorul este faptul ca tot din acest rest se suporta inca 24% tva la tot ce cumpara amarasteanul ce merge direct la pusculita guvernului . TVA-ul este un fel de dubla taxare caci o plateste si angajatorul atunci cand vinde produsul in care este cuprinsa si manopera si o mai platesc odata atunci cand eu, amarasteanul cumpar spre consum produsul!!! Cel mai mare tun financiar tras tuturor de catre stat , guvernanti este TVA-ul !! Si atunci cand mai scazi 24% din 1040 vzi ca toata munca ta din cei 2000 ramane doar 790.4 lei Deci 2000+TVA = 2480; 2480-790.4 = 1689.6 Asta e suma ce o ia statul de pe spatele nostru , caci pe cei 2000 lei firma plateste TVA !!! Se vede clar ca apare de 2 ori TVA-ul odata ca cota de plus valoare adaugata pretului muncii si odata de taxa la produsul cump. Deja, inca doua persoane inaintea mea au sesizat TVA-ul. Pe langa TVA, mai ganditi-va si la combustibili, taxe de drum, accize pentru cafea, tutun, alcool si fel de del de alte taxe cretine. Acum 2 luni cineva imi reprosa ca tara m-a educat 18 ani, iar acum vreau cu tot dinadinsul sa plec… Cand mizeriile care isi bat joc de RO imi interzic dreptul la o viata decenta, restul oamenilor imi interzic dreptul la libera alegere… De ce? Oricum nu ma voi „ridica” niciodata la nivelul educatiei maimutelor din conducere… Persoanele cu potential (si nu ma refer la mine) sunt reduse la tacere si batjocorite… Noapte buna Romania! (comentariu la materialul din Adevărul)

http://sareinochi.com/2011/10/13/fie-munca-cat-de-rea-de-un-covrig-tot-iei-pe-ea/

 

Categories
Fara categorie Opinii

Frăția justițiilor paralele

Țara este condusă de clanuri ! de politicieni, de afaceriști, de judecători, de polițiști, de procurori ! fiecare categorie socială care și-a creat o justiție paralelă (asemănătoare staborurilor țigănești, prin care se spală de păcate), este un clan distinct pus pe căpătuială și întărirea propriilor privilegii. Îl citez în acest sens pe amicul de blogăreală @Liberalul:„Toate domeniile care au și o justiție paralelă (ex: Parlamentul, CSM, Colegiul Medicilor, Consiliile de onoare din armată sau poliție, Consistoriile bisericești, Consiliile de onoare din învăîământ etc ! nu știu dacă am nimerit denumirile la toate) sunt putrede din cauza corupției. Motivul principal este „solidaritatea de branșă” și consecința acesteia: mușamalizarea cazurilor depistate până acum. Aceste instituții autonome trebuie să dispară sau atribuțiile lor să fie minimalizate. Aceste justiții paralele trebuie să dispară ! parcă toți suntem egali în fața legii! ! și nimeni nu este mai presus de lege, atunci cât de constituționale (că de morale nu sunt deloc) sunt aceste mașini de spălat de păcate ale breslelor? Și mai este un fir roșu care străbate această colcăială viermănoasă în care s-a transformat România capitalismului de cumetrie păstorită de Ion Iliescu: când vorbim despre această nouă „crație”, CUMĂTROCRAȚIA, ori vorbim despre foști și actuali securiști (mai mult sau mai puțin sub acoperire), fie despre turnătorii de care aceștia s-au folosit și se mai folosesc. Suntem sub dictatura „foștilor”. Cum am mai scris: „Averea socialismului-multilateral-dezvoltat, „bunul întregului popor”, s-a dat cui trebuia să se dea prin așa-zisa „privatizare”. Așa s-a tradus „redistribuirea bunurilor acumulate” în „circulație de capital” în capitalismul de cumetrie inventat de către veșnicii profitori politici aciuați azi în diverse partide „adverse”. Toată lumea cunoaște cam pe toată lumea ! nu este neapărat nevoie să se și placă, scopul și durata distracției post-decembriste este acela de a se trăi bine, cu investiții/eforturi minime, exact ca pe vremea lui Ceaușescu”. Azi, este suficient să răsfoiești presa de dinainte de 1989 pentru a-i revedea pe majoritatea celor care conduc destinele României, sau măcar pe urmașii lor plini de bani furați, aroganță și glorie. Despre incompetența, lăcomia și suficiența acestor clone ale lui Ceaușescu scria, prin 2004, Karl-Peter Schwarz, în prestigiosul cotidian german Frankfurter Allgemeine Zeitung: „O elită de bandiți blochează dezvoltarea unei economii de piață în sudul și estul României”. Acum, acești «bandiți», aciuați prin Parlamentul României, înaltele instanțe ale acesteia, procuraturi, poliții locale și județene, sau din spatele afacerilor lor prospere cu bugetul public, dau lecții de democrație prin intermediul mass media. Iar noi, cu ochii holbați în televizor, uităm cu cine avem și am avut de-a face. Nici nu mai este nevoie să scriu mai mult, România politicienilor, „justițiarilor” și a interlopilor, strâns îmbrățișați în interese își arată în lume fața hidoasă:

PS (aparent fără nici o legătură cu acest material): A murit Ion Diaconescu la vârsta de 94 de ani. Dumnezeul să-l ierte și să-l odihnească!

http://sareinochi.com/2011/10/12/fratia-justitiilor-paralele/