Categories
Monden

VALOAREA LIMBII STRĂMOȘEȘTI ÎN PĂSTRAREA IDENTITĂÅ¢II PERSONALE ȘI NAÅ¢IONALE

Moto:

În aceeași limbă

Toată lumea plânge

În aceeași limbă

Râde un pământ

Ci doar în limba ta

Durerea poți s-o mângâi

Iar bucuria

S-o preschimbi în cânt.

țIar când nu poți

          Nici plânge și nici râde

        Când nu poți mângâia

  Și nici cânta

Cu-al tău pământ

 Cu cerul tău în față

 Tu taci atunci

Tot pe limba ta.

(Grigore Vieru, In limba ta)

 

 

 

 

Dimensiunea  sacră a limbii

 

Limba nu e vorba ce o faci;

      singura limbă, limba ta deplină

       stăpână peste taine și lumină

e-aceea-n care știi să taci.

(Lucian Blaga, din ciclul Corăbii cu cenușă )

 

 

Se înțelege din frumosul poem blagian că dincolo de caracterul uman, construit, al unei limbi, aceasta, ca și limbajul, are și o dimensiune sacră, metafizică. Meta-limbajul arată că limba nu e o simplă făcătură omenească.

Atitudinea adecvată în fața dimensiunii sacre a limbii este tăcerea, care după Sf. Isac Sirul este limbajul veacurilor viitoare, și care este, între altele, starea de mirare în fața tainei. Tăcerea este și o expresie a covârșirii, și gratitudinii pentru limba ce ni s-a dat și astfel ea are un caracter doxologic.

Legătura tainică dintre limbaj și tăcere este superb formulată de Meister Eckhart atunci când zice că Dumnezeu este un Cuvânt la capătul tăcerii.

 

Limbă și identitate

 

Așadar, adâncul tăcerii divine izvodește Logosul, iar noi suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu, suntem făptură ! cuvânt ! cuvântătoare, având în noi în mod ontologic capacitatea limbajului câtă vreme fără Logosul divin „nimic nu s-a făcut din tot ce s-a făcut” (Ioan 1,3).

Și așa cum fiecăruia i s-a dat o sumă de daruri personale, tot astfel limba și capacitatea de comunicare, pe lângă faptul că sunt daruri comune, sunt totodată oferite și individualizat, personal și personalizat.

Cu alte cuvinte, așa cum capacitatea personală de exprimare face parte intrinsecă din identitatea cuiva, la fel, trecând pe alt plan, limba neamului tău este unul dintre cele mai puternice elemente identitare atât la nivel de grup, cât și la nivel personal.

Identitatea este o valoare fundamentală în viață. Totul începe cu ea și sfârșește cu ea, de aceea, limba, ca element identitar esențial este atât de importantă în definirea de sine, care definire generează apoi un mod de a fi.

De aceea Anoushka von Heuer spunea că limba este casa ființei. Limba poate fi concepută ca loc de refugiu, ca un cuib unde te poți adăposti, unde te simți protejat, hrănit.

Fiind locul pe care îl numim „acasă”, limba ne este mai fidelă nouă decât îi suntem noi ei. Chiar atunci când cineva o reneagă, precum Fiul risipitor casa părintească, și o părăsește, ea este acolo cu el și în el și îl ajută ca în final să schimbe direcția și să revină, căci aceasta este puterea fenomenului numit „acasă”.

Așa cum spune un scriitor american: „Acasă este locul de unde, când crești, vrei sa pleci, și unde, când îmbătrânești, vrei să revii” ( John Ed Pearce).

Deci, chiar în condiții de criză, de răzvrătire, de renegare a casei părintești, a limbii părintești, ea, casa, limba, nu poate fi izgonită din adâncul ființei, din identitatea ta autentică profundă. Cam așa cum frumos spune un poet român: „Când ne uram, ne mai lega ceva”.

 

Uitarea limbii ! alienarea

 

Totuși, atunci când se întâmplă ca cineva să uite limba strămoșească, cu toate că aceasta nu-l uită pe el, consecințele sunt dramatice. A uita limba strămoșilor înseamnă a adopta o existență fabricată, superficială, care nu va fi niciodată a ta și în care nu vei fi niciodată tu însuți.

Îndepărtatrea de limba strămoșească este îndepărtarea de părinți, îndepărtarea de tine însuți, adică alienare. Pierderea limbii duce la rătăcire, iar rătăcirea, cu toată prezența limbii materne închisă în adâncul ființei tale, uneori înăbușită, poate duce la pierdere definitivă. Cam așa cum ar indica versurile lui L. Blaga:

„Până în cele din urmă margini privim

Noi sfinții, noi apele,

Noi tâlharii, noi pietrele

Drumul întoarcerii înapoi nu-l mai știm

Elohim, Elohim!”

(Ioan se sfâșie în pustie)

 

Riscul alienării, al pierderii este acela de a nu mai ști drumul înapoi, de aceea, ca și în cazul mântuirii, unde în îndepărtarea noastră de Dumnezeu ne trebuie un Mântuitor care să ne pună pe drumul întoarcerii spre casa Împărăției făgăduită nouă de la facerea lumii, tot astfel, în cazul alienării față de limba neamului, al rătăcirii prin adâncul pierzării, ne trebuie un glas care să ne strige:  „Lazăre, vino afară!” Acel glas poate cădea pe fondul esențial al identității noastre și astfel să producă minunea.

 

Abuzul față de limba străbună

 

Pe lângă neglijarea și uitarea parțială sau totală a limbii strămoșești, un alt mare păcat împotriva limbii este abuzul față de ea prin folosirea unor stiluri bombastice și a barbarismelor care forțează exprimarea, dezechilibrează armonia și distruge frumusețea-i caracteristică.

Acest fenomen, de nefericire prezent la o scară pe cât de largă, pe atât de deplorabilă în ziua de azi, în țară și în diasporă, nu este nou. Iată-l deja pe Eminescu, marele nostru patriot, criticând aspru acest lucru: „Limba strămoșească e muzică”, zice el; „Ea ne armonizează cu alte timpuri mai vrednice și mai mari decât ticăloșia de azi cu timpuri în care unul s-a făcut poporul și una limba” (cf. Ion Andreiță, „Omagiu Sfântului Mihai Eminescu”, în Bucureștiul literar și artistic, An VII, Nr. 1/64, ianuarie 2017, p. 14).

Evident, Eminescu face aici un drastic rechizitoriu tendințelor de barbarizare a limbii române de către o anumită elită din vremea lui, barbarizare ce avea capacitatea de diminuare a identității noastre naționale.

În contextul acestui fenomen negativ este ciudat cum majoritatea normală privește impotentă și inhibată la parada triumfalistă a anormalului. O întreagă societate, o întreagă națiune este vandalizată intelectual în timp ce majoritatea privește în consternare acționând mult prea puțin a-l opri.

Se potrivește aici un vers dintr-un celebru poem al lui Romulus Vulpescu:

„În fiecare zi ne batem joc

          De păsări, de iubire și de mare

           Și nu băgăm de seamă că în loc

             Rămâne un deșert de disperare.”

                                                                                    (În fiecare zi)

Într-adevăr, limba română este abuzată în fiecare zi, uneori fără a ne mai da seama chiar, fără a conștientiza abuzul. Ne batem joc de limba părinților noștri prin folosirea de cuvinte de ocară, o formă a grăirii în deșert, prin împrumutări nefericite din alte limbi și adaptări caraghioase și alte forme de abuzuri verbale ridicole și neavenite care nu sunt decât o siluire grosieră și inacceptabilă a frumuseții, cumințeniei și autenticității limbii părintești. Și, vorba poetului: Nici „nu băgăm de seamă că în loc rămâne deșert de disperare”.

 

Concluzie

 

Într-una din cărțile sale, Constantin Noica citează un vers dintr-un poet care personifică asinul ce L-a purtat pe Iisus spre Ierusalim la intrarea Sa triumfală. Neconștientizând ce se întâmplă și ce face , asinul se plânge post-factum:

„De ce nu mi-ați spus, de ce nu mi-ați spus

Că pe spatele meu Îl purtam pe Iisus?

Ce lin, ce senin L-aș fi dus!”

            La multiplele tendințe de deznaționalizare a neamului românesc ce vin azi din exterior, mai grave sunt cele ce vin din interior și abuzul față de caracterul sacru al limbii părinților noștri este unul dintre acestea.

Desigur, se trag semnale de alarmă pe mai multe planuri și în multe feluri, cu toate că aparent, acest lucru nu e suficient. Dar cei care au conștiința, simțirea și căderea, trebuie să o facă. Și acest important Simpozion este unul din forurile care trag necesarul semnal de alarmă. Nu poate nimeni veni mâine, luna viitoare, anul viitor, peste ani și să zică: „N-am știut. De ce nu mi-ați spus? De ce nu mi-ați spus?”, ca asinul Domnului.

Iată, între alte semnale, și noi aici și acum, la acest Simpozion o spunem.

 

Theodor Damian

theodordamian

Categories
Monden

ACTORII BUCUREȘTENI – ASTĂZI ÎN DIRECT LA TV BISTRIȚA !

MARȚI, 28 FEBRUARIE 2017, DE LA ORA 19:00, VĂ INVITĂM SĂ URMĂRIȚI O EDIȚIE SPECIALĂ ÎNAINTE DE PREMIERA SPECTACOLULUI DE TEATRU ”O NOAPTE FURTUNOASĂ”, CE VA AVEA LOC, MIERCURI, 1 MARTIE 2017, ORA 18:00, LA PALATUL CULTURII BISTRIȚA.

INVITAȚI ÎN PLATOUL DE TELEVIZIUNE TV BISTRIȚA – ACTORII BUCUREȘTENI: DAN TUDOR, AFRODITA ANDRONE, DRAGOȘ IONESCU, TUDOREL FILIMON, ORODEL OLARU, NARCISA PINTEA ȘI FLORIN DOBRE.

0228201712231817028824_1842995979308008_487801641_n 0228201712232817092791_1842995975974675_1004246206_o

Categories
Monden

BISTRIȚA, PREZENTĂ LA ANIVERSAREA A 35 DE ANI A ANSAMBLULUI ”CORONIȚA” DIN SOLOVĂSTRU

Președintele Federației Internaționale de Folclor, dr. Dorel Cosma, a participat la aniversarea a 35 de ani de la înființarea Ansamblului „Coronița” din Solovăstru. Evenimentul a avut loc într-un cadru special în care a fost prezentat și un film cuprinzând realizările din tot acest timp a ansamblului mureșan. În film a fost evidențiată și regretata conducătoare a ansamblului, Silvia Georgică, cea care a pus în scenă obiceiuri precum „Întoarcerea plutașilor”, „Șezătoarea”, „Coborâtul jocului”, „Cununa”, „Colindul vătafilor”. Deținător a mai multor trofee, Ansamblul „Coronița” este coordonat actualmente de Florentina Batari și este membru al Federației Naționale de Folclor cu care a reprezentat cu cinste țara la evenimente internaționale, amintind aici doar participarea recentă în Boirone ! Franța. Președintele IGF, Dorel Cosma, a înmânat, în cadrul festiv, o Diplomă de Excelență ansamblului, mulțumind pentru colaborarea excelentă și pentru modul cum prezintă lada de zestre a românilor, ca bun ambasador peste hotare Din județul nostru, la eveniment a fost prezent și coregraful Florin Flămând de pe Bârgău, iar din Mureș artista Dorina Oprea, coregraful județului ! Jozsef Molnar, reprezentanți ai TVR și Radio Târgu Mureș.  Menuț Maximinian0228201708502516997002_10212065277011300_1455413769_n0228201708501817035212_10212065276971299_1107682146_n0228201708503217035177_10212065276931298_384997290_n

Categories
Agenda Monden News

O NOUĂ GALERIE DE ARTĂ LA BISTRIȚA, INAUGURATĂ CU EXPOZIȚIA LUI HORIA PAȘTINĂ

Pictorul Horea Paștina vă invită marți, 28 februarie 2017 ora 18.00 la inaugurarea GALERIEI DE ARTĂ „CONCENTRIC„ Piața Centrală nr. 13 din Bistrița.

Galeria de Artă „CONCENTRIC„ din Bistrița pornește la drum cu o expoziție de acuarelă și pictură a pictorului Horea Paștina intitulată EXERCIȚII. Cele aproape cincizeci de lucrări „dezvăluie„ identitatea metaforică a atelierului de creație al artistului. Adunate sub genericul „arta este bucuria inimii” de curatorul expoziției, criticul de artă Oliv Mircea lucrările alcătuiesc o colecție de imagini din intimitatea atelierului de creație. EXERCIȚIILE sunt un exemplu de inteligență plastică ale lui Horea Paștina indică locul geometric al unei interiorități în care frumusețea și lumina calmă își găsesc un limpede loc pe suprafața pictată.

HOREA PASTINA este un artist important al generației sale (generația 70). Ca ucenic apropiat al pictorului Alexandru Ciucurencu, Horea Pastina dezvăluie încă din primele lui expoziții adeziunea sa pentru valorile tradiționale ale picturii românești clasice (N. Grigorescu, I.Andreescu, Șt. Luchian) dar și ale picturii românești interbelice. Felul în care pictorul asumă creator modernitatea românească îl plasează în zona modernițății târzii ca pe un artist cu o formație profesională puternică, deschisă acumulărilor de orice fel. Critica de artă l-a asimilat la un moment dat neo-bizantinismului de expresie națională în aceeași categorie cu Horea Bernea, Paul Gherasim,Constantin Flondor, Mihai Sîrbulescu etc. Din punctul nostru de vedere Horea Pastina este promotorul unui realism simbolic și spiritual care își găsește originile în tradiția spirituală a ortodoxiei. De la jumătatea anilor 80, pictorul devine membru fondator al Grupului artistic „PROLOG„, împreună cu care participă la nenumărate stagii de lucru și cu care organizează timp de peste trei decenii expoziții de cel mai înalt nivel. De-a lungul anilor s-a bucurat de cea mai înaltă apreciere a lu Dumitru Stăniloaie, a cărui apropiat ucenic a fost, a lui Ioan Alexandru, ori a criticilor de artă Dan Hăulică, Andrei Pleșu, Theodor Enescu, Coriolan Babeți, Oliv Mircea, etc, etc.

Expozițiile sale personale cele mai recente: 2012 ! Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, 2013 ! Sala Dalles, 2014 – Muzeul de Artă din Cluj, 2015 – expoziția de la Galeria „ARCADE 24„ de la Bistrița, tot în 2015 – Expozița de la Mănăstirea Putna, Expoziția de la Muzeul de Artă din Ploiești „Ion Ionescu Quintus” care are loc în 2016 sau bucurat de un binemeritat success de public și de comentarii ale criticii de artă dintre cele mai favorabile. Munca lui de cadru didactic al Universității Naționale de Artă din București ca și activitatea editorială „Ascult și Privesc” editura Reîntregirea și „Cartea Simțurilor” editura Humanitas – au fost bine întâmpinate de un public doritor să afle tainele lucrului de atelier și „bildungsroman”-ul împlinirii unei vocații de pictor. „Iconosfera ” picturii lui Horea Paștina este deja bine definită și ușor recognoscibilă pentru orice privitor avizat, dar și plină de formativitate pentru privitorul care are o altfel de experiență a modernității. Regimul diurn al imaginii, opțiunea pentru conduita solară și divină a aerului și a luminii îl face pe pictor unic și de neconfundat. Imaginarul mitico-simbolic al picturii lui Horea Paștina deschide orizonturi către Adevărul Viu, Adevărul ca Persoană al tradiției creștine a întregii culturi europene și românești .

Iată o scurtă mărturisire de credință a pictorului

Ascult și privesc. Tradiție și ucenicie. Ce se aude, ce se vede din locul în care mă aflu. Pictura. Lumină, culoare, aer, bogăție, frumusețe. Se înmulțește. Peste toate și prin toate. Auzul vederii… ”Argint e pe ape și aur în aer.” Mă gândesc că atunci când se vorbește despre ceva trebuie să vedem acel lucru despre care se vorbește, și nu doar pe cel care vorbește. Mă uit și la unul și la celălalt, ca să am stabilite raporturile: numai în relație cu celălalt, cu ceilalți, aflu cu adevărat despre mine, despre tine. Urmăresc ca în ceea ce fac să se vadă lucrurile pe care le văd și cu care intru în relație. Nu numai cu un fir de iarbă, sau cu un arbore, ci cu iarba toată, cu toți arborii. Lucrarea pictorului nu este ținta, ci calea ! un mijloc de a aduce laudă rânduielii vieții, vieții în rânduială. Este necesară o apropiere cuviincioasă, astfel încât tu și eu, necesari unul altuia, să ne păstrăm identitatea. O apropiere îndepărtată și o depărtare apropiată. Este o apropiere care te ajută să te afli pe tine întărindu-te. Fără a privi lucrurile în mod rece, neutru, indiferent, caut să le pun pe ele în valoare. Așa mi se pare firesc: să nu fac ceva în care să vorbesc despre mine. Important este cât ești de dăruit, cât poți să te concentrezi și cât poți să înțelegi din ceea ce vezi. Și să nu vrei să fii altfel sau altceva decât ești. Înainte studiam problemele de limbaj: linie, valoare, culoare. Am înțeles însă că nu este suficient și am căutat să mă folosesc de limbaj, astfel încât el să nu devină un scop în sine, ci să poarte un conținut, pe care însă nu l-am produs eu. Nu fac altceva decât să studiez, să învăț. Am îndoiala și nemulțumirea necesară pentru a nu sta pe loc și încrederea pentru a putea continua. Întotdeauna am cercetat ce au făcut înaintașii, m-au preocupat lucrurile care au o statornicie și în care, sufletește, mă regăsesc. De aceea încerc să folosesc experiența celor dinainte, fără a căuta neapărat ceva nou, ci adâncind în sens pozitiv, pe cât îmi este cu putință, ceea ce fac. Simt nevoia să merg pe terenul sigur al tradiției, să știu că în fiecare clipă calc pe ceva stabil. Aș vrea ca ceea ce fac să poată fi înțeles și de oameni cum erau părinții mei… Cei dinainte au făcut o fântână, cunoscând unde este apa. Dacă o părăsim ea este năpădită de buruiană și căutăm apa unde nu e. Trebuie să ne străduim să păstrăm această fântână, care conține apa adevărată, în stare să ne astâmpere setea, căci ea este viața noastră și sorbind din ea ne păstrăm și ne dezvoltăm pe noi înșine. Ucenicie. Suficient este ucenicului să fie ca Învățătorul. Tradiție. Statornicie și mișcare. Statornic în experiență. Mișcare în schimbarea generațiilor. Un lanț care nu se întrerupe. Ca o viață fără sfârșit. O verigă în acest lanț. Pictura, atât cât înțeleg eu, loc și cale pentru un lucrător ascultător, ucenic, zugrav cum ar spune Luchian, statornic în experiența celor dinainte, așezat în liniște, cu răbdare și dragoste, concentrat, harnic, voios, uneori trist, dar neobosit încrezător, ca în povestea cu tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, trecând peste toate obstacolele în drumul spre lumină, ferit de păreri, pentru că: plin este cerul și pământul de mărirea Ta, Doamne! Pe cei trei tineri și pe Daniil, care erau în Babilon, fiind hrăniți cu semințe, i-ai arătat mai frumoși decât pe cei hrăniți cu multe desfătări. Decât să stau degeaba, mai bine lucrez degeaba, spunea părintele Dumitru Stăniloae. Stau în atelier și lucrez. Privesc la lucrul meu ca un grădinar la grădina lui. Strâmtoarea paletei de culori cu infinite posibilități mă face să mă simt în largul meu. Nu este o noutate în ce fac, dar este o noutate pentru mine. Desenez pentru că s-a mai desenat. Observ. Pornesc de la observație. Atâta frumusețe, folos și rost în jur. Plin este cerul și pământul de mărirea Ta Doamne. Te bucură. Auzului meu vei da bucurie și veselie (Psalmul 50, 9). Am ce să fac și în ce fac aștept răspuns. Înțeleg puțin. Semăn, sădesc, dar și plivesc. Și dacă folosesc guma de șters, pe care mă bizui, încerc să simplific. Uneori foaia rămâne albă. Spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. O iau de la început. În tăcere. Tăcerea e un cuvânt și îmi folosește. Ea poate fi un răspuns și un sens în lucrul meu, în fața mărimii și lărgimii întrebărilor care amplifică, care mă fac să mă simt strâmtorat, mut. Constat că nu știu, nu mă descurc, nu înțeleg, nu comunic cu ce amplifică. Caut liniștea în cât mai puțin, în această viață a mea trecătoare, dar și răbdătoare. O picătură. Îngreuiată de patimi cuprinse de ispite și de înșelăciunile vieții. Liniștea în ieslea cu o mână de fân, cu viața și lumina ei, pe care întunericul nu a cuprins-o. Liniștea în mormântul gol. Naștere și înviere. Lucrez pământul. Învăț. În tăcere. „Din pământ suntem zidiți și în același pământ vom merge.” Aștept răspuns bun pentru loc cu viață fără sfârșit.

Traseul de carieră al pictorului Horea Paștina cuprinde în mare următoarele repere și popasuri:

HOREA PAȘTINA Născut în 13 septembrie 1946 la Alba Iulia. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „N.Grigorescu” în 1973, secția Pictură, clasa profesor Alexandru Ciucurencu. Din 1974 participă la expoziții ale tineretului, municipale și republicane. În 1977 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Pictură. Co-fondator al grupului Prolog / cu Paul Gherasim, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv și Mihai Sârbulescu, 1985. Între 1990 – 2016 a predat la Universitatea de Arte din București – Conferențiar Doctor la catedra de Pictură.

EXPOZIȚII PERSONALE 1977 – Galeria „Sirius”, Sibiu; – Dispensarul „Diham”, București / 1978 – Galeria „Galateea”, București / 1981 – Galeria „Orizont”, București / 1983 – Librăria „Cartea Românească”, București / 1986 – Sala „Dalles”, București / 1987- Galeria de Artă Botoșani / 1992 – „Galeria ¾”, Teatrul Național, București; – „Galeria Inspectoratului pentru Cultură” Bistrița-Năsăud; – Casa Mihai Eminescu, Ipotești, județul Botoșani; – Galeria de Artă a UAP, Iași / 1995 – Galeria „Catacomba”, București / 1996 – „Galeria ¾”, Teatrul Național, București / 1997 – „Galeria Inspectoratului pentru Cultură”, Bistrița-Năsăud / 1999 – „Casa Radio”, București / 2001 – Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești”, Mogoșoaia – Palatul Bruckental, Sibiu / 2002 – Galeria de Artă „Conta 18”, București; – Galeria „Sabina&Jean Negulescu”, București / 2003 – „Galleria 28 Anastasia”, Timișoara; – Galeria „Sabina&Jean Negulescu” – „Variațiuni în alb”, dedicată Părintelui Dumitru Stăniloae (11-16 noiembrie), Institutul Teologic București (12 noiembrie) / 2006 – Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești”, Mogoșoaia / 2008 – Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București / 2010 – Muzeul Judetean Gorj „Alexandru Stefulescu”, (aprilie ! mai) / 2013 – Sala „Dalles”, București; – Galeria „Arcade 24” ! „Grădinile Emiliei”, Bistrița / 2014 – Muzeul de Artă din Cluj ! „Gradini”,

Cluj-Napoca Mănăstirea Putna, „Jertfă și Creație” / 2016 – Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus„ – „Fericit poporul care cunoaște strigăt de bucurie„ Ploiești / 2017 – Galeria de Artă „ART NOUVEAU„ a UAPR Târgu Mureș – „Fericit poporul care cunoaște strigăt de bucurie„ / 2017 – Galeria de Artă „CONCENTRIC„ – „Exerciții„ Bistrița

EXPOZIȚII ALE GRUPULUI PROLOG 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990 ! Galeria „Căminul Artei”, București / 1991 – „Galeria ¾” Teatrul Național București, în cadrul expoziției Filocalia / 1992 – Galeria „Catacomba”, București / 1994 – Bologna, (Galeria „Arte Fiera”, Seduzione della Differenza), 28-31 ianuarie; – „Venise en abîme”, „Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică”, Veneția, Italia; – Muzeul de Artă, Timișoara (în cadrul expoziției „Orient ! Occident”) / 1995 – „Însemnări pentru o grădină”, „Galleria 28”, Timișoara, expoziție personală Constantin Flondor împreună cu Grupul Prolog; – Galeria de Artă Limassol, Cipru, Grecia / 1996 – Galeria „Catacomba”, București; – „Galleria 28”, Timișoara / 1997 – Galeria „Catacomba”, București / 1999 – „Galleria 28”, Timișoara; – Sala „Constantin Brâncuși”, Palatul Parlamentului, București / 2000 – Galeria „Ludovic”, București / 2001 – Anticariat „Curtea Veche”, București; – „Comesenia la Șirnea”, în cadrul taberei de pictură / 2002 – „Comesenia la Șirnea”, „Galleria 28”, Timișoara, mai ! iunie; – „Galleria 28”, Timișoara, noiembrie 2002 / 2003 – Primul Simpozion de Artă Contemporană, la Mairie de Bethonvilliers, (Paraschiv/Fondation presentent le groupe Prologue), Franța, 31 august ! 2 septembrie / 2004 – Tabăra de pictură Brebu Nou, Caraș-Severin, 17 -28 august; – Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București, decembrie 2004 ! ianuarie 2005; – Muzeul de Artă Arad / 2005 – Simpozion de pictură, Mănăstirea Oasa / 2006 – Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București, decembrie 2006 ! ianuarie 2007 / 2007 – Simpozion de pictură, Balcic – „Prolog împreună cu Ion Nicodim”, Galeria „Nord”, București; – „Pictura ca murmur”, Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București, – „Peintres à Bethonvilliers”, Bethonvilliers – La Mairie și Galeria „Oudin” Paris / 2008 – „Prolog la Cuptoare”, „Galeria 28”, Timișoara / 2009 – „Prolog”, Galeria „Cărturești”, București / 2010 – Muzeul de Arta, Alba-Iulia; – Galeria „Zigurat”, Budapesta; – Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București / 2011 – Simpozion de pictură, Curtișoara – „Pastel urban”, Timișoara / 2012 – „Din dragoste pentru frumos”, Paris, Limours, Franta; – Simpozion de pictură, Dubova; – Galeria „Pygmalion”, Timișoara; – „Alb, flori de măr”, Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București; – Simpozion de pictură, Balcic / 2013 – „Însemnări din Grecia”, Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București / 2014 – „Pâinea”, Cuhnea Mănăstirii Hurezi; – „Pâinea”, Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București / 2015 – „90 x 30”, Galeria „Romana”, București

PREMII ȘI DISTINCȚII 1995 – Premiul „Criticii” / 1997 – Premiul „Cella Delavrancea” / 2004 – Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Ofițer / 2007 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române / 2010 – „Crucea Arhiepiscopală”, Arhiepiscopia de Alba Iulia / 2014 – Premiul „Radio România Cultural”

 „Crucea Transilvaniei”, Mitropolia Clujului, Maramureșului și Salajului.

invitatieinaugurareaconcentric-1

Categories
Monden

MULȚIME DE ARTIȘTI ÎN EXAMEN PENTRU A DEVENI PROFESIONIȘTI LA ”CUNUNA DE PE SOMEȘ”

Mulțime de artiști în examen pentru a deveni profesioniști la Cununa de pe Someș

Zeci de soliști vocali, instrumentiști și dansatori sunt prezenți în aceste zile la Palatul Culturii, unde susțin examen pentru ocuparea posturilor vacante la Ansamblul profesionist „Cununa de pe Someș”. Începând din acest an, cel mai cunoscut ansamblu folcloric al județului nostru, care a dus tradițiile noastre pe toate meridianele lumii, devine profesionist, în structura sa figurând posturile de dirijor orchestră ! șef orchestră, maestru coregraf ! coordonator, instrumentiști: 4 posturi soliști instrumentiști și 7 posturi instrumentiști; dansatori: 8 posturi băieți și 8 posturi fete; soliști vocali ! 2 posturi fete și 2 posturi băieți. Din comisia de concurs fac parte oameni avizați, amintind aici pe etnomuzicologul Gelu Furdui, artistul profesionist Dorina Oprea, maestrul coregraf Jozsef Molnar de la Ansamblul „Mureșul”, prof. univ. Mircea Câmpeanu de la Centrul Creației Cluj, dirijorul Dorel Rohian de la Ansamblul „Mărțișorul” și Silvestru Peteac, doctor în coreologie. Managerul instituției, prof. dr. Dorel Cosma, dorește revitalizarea vieții artistice a municipiului Bistrița, Ansamblul „Cununa de pe Someș” meritând acest statut de profesionist, mai ales că prin tot ceea ce a făcut de-a lungul timpului s-a dovedit a fi unul dintre cele mai valoroase din țară, un adevărat ambasador peste hotare. „Dorim să schimbăm concepția în ceea ce înseamnă un ansamblu profesionist pentru că nu vom avea în repertoriu doar dansuri populare, ci și dansuri de societate și moderne, iar concepția coregrafică va avea o nouă viziune. Chiar dacă va dura un an până când ne vom pregăti așa cum trebuie, vom ieși în fața publicului cu noul ansamblu doar atunci când lucrurile vor fi ca la carte. Îmi doresc ca după acest concurs, și după pregătire asiduă, când vom urca pe scenă în fața publicului, să putem spune că la Bistrița avem unul dintre cele mai frumoase ansambluri profesioniste din țară”, ne-a declarat managerul instituției, Dorel Cosma. Iată că, după zeci de ani în care „Cununa de pe Someș” a scris istorie pentru Bistrița, devine profesionist, artiștii fiind angajați cu contract de muncă cu normă întreagă și având toate condițiile pentru actul cultural de calitate. Pentru acest demers trebuie felicitați primarul Ovidiu Crețu, atașat și el de valorile tradiționale și de Ansamblul „Cununa de pe Someș” al cărui membru a fost, directorul Dorel Cosma, care este și președintele Federației Internaționale de Folclor, având astfel posibilitatea să intermedieze prezența artiștilor noștri pe scenele lumii, precum și consilierii locali care au înțeles necesitatea profesionalizării ansamblului.

Menuț Maximinian

0223201712181016923408_10212028034960272_2138945468_n 0223201712183316934107_10212028034920271_608396866_n

Categories
Monden

RADU NEGRU VODĂ – ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR

Recent Palatul Culturii din Bistrița a găzduit lansarea volumului  “Istorie Furată.  Întemeierea Å¢ării Românești. Radu Negru Vodă, între legendă, mit și adevăr”. Amfitrionul evenimentului a fost Prof. Dr. Dorel Cosma care a subliniat revigorarea interesului pentru cercetarea istorică alternativă.

Timp de 118 ani de la publicarea  lucrării „ Negru-Vodă, un secol și jumătate din inceputurile Statului Țerei Românesci (1230-1380)”  în „Etymologicum Magnum Romaniae, Dicționarul limbei istorice si poporane a românilor, 1898, Bucuresti”, scrisă de către filologul și istoricul Bogdan Petriceicu Hașdeu, nici un istoric sau cercetător român sau străin nu a mai făcut o abordare exhaustivă a persoanei celui care a fost Radu Negru Vodă (1290-1315) și a fenomenului istoric numit „Descălecat și Întemeiere a Țării Românești” . Au existat sute de articole,  cărți și capitole de carte în care istoricii și scriitorii au încercat să deslușească cine a fost Radu Negru Vodă și care au fost faptele lui.

„Întâmplarea” nefericită face ca majoritatea  istoricilor și cercetătorilor, începând de la Nicolae Iorga și până în prezent,  urmează aceeași linie, promovând cu convingere  ideea că  „Radu Negru Vodă a fost un personaj de legendă”, existența lui fizică fiind pusă sub semnul îndoielii! Această idee fiind promovată la nivel de paradigmă, fiind aceptată în majoritatea cazurilor de cei care au conexiuni cu domeniul istoriei.

Cornel Bîrsan, Cristian Moșneanu și Adrian Anghel autorii lucrării: „Istorie Furată.  Întemeierea Å¢ării Românești. Radu Negru Vodă, între legendă, mit și adevăr” au reusit după trei ani de documentare și cercetare (2013-2016), plecând de la dovezile documentare, studiile făcute de istorici români și străini, descoperirile arheologice și tradițiile și legendele poporului român să ajungă la concluzia că Radu Negru Vodă, care a fost Voievodul Făgărașului până în anul 1290 , a „Descălecat și Întemeiat Țara Românească”,  asemeni lui Bogdan Vodă, Voievodul Maramureșului care a fost „Descălecătorul și Întemeietorul Moldovei” !

Motivațiile privind cauza și efectul istoric al „descălecatului și întemeierii de țară” le puteti găsi în lucrare, structurate în părțile de carte și ulterior în capitolele aferente:

Ø Partea I-a – Care a fost meritul  cronicarilor și istoricilor în  „ mitizarea și legendarizarea ” lui Radu Negru Vodă ?

Ø Partea II-a – Dovezi documentare care susțin existența lui Radu Negru Vodă, a Descălecatului la anul 1290 și a procesului de Întemeiere a Țării Românești

Ø Partea III-a – Dovezi arheologice și heraldice care susțin existența lui Radu Negru Vodă, a Descalecatului la anul 1290 si a procesului de Întemeiere a Țării Românești

Ø Partea IV-a – Tradiții și legende despre Radu Negru Vodă

Ø Partea V-a – Io Radu Negru Voievod, domn a toată Å¢ara Românească, și herțeg de Amlaș și Făgăraș.

ZORIN DIACONESCU

0213201709040716707514_1187731994656801_782534794467650898_o 0213201709042316665869_1187732171323450_8085410020431744047_o 0213201709050016601560_1187732241323443_3853672864490210855_o

Categories
Monden

EVENIMENT CULTURAL LA CLUJ CU PARTICIPARE BISTRIȚEANĂ

Casa Artelor din Cluj-Napoca a găzduit lansarea volumului „Credințe, datini, obicieuri și superstiții la români”, apărut la Editura Reîntregirea a Arhiepiscopiri Alba Iulia, sub semnătura etnomuzicologului Gelu Furdui. Evenimentul, moderat de scriitorul Cornel Udrea, a beneficiat de prezența unor personalități ale vieții clujene, de la profesori universitari la scriitori și oameni de radio și televiziune. Despre carte a vorbit etnologul Aurel Bodiu, actorul Dorel Vișan și scriitorul Horea Bădescu, subliniind importanța apariției acesteia pe piața etnologică, fiind ca o recuperare a valorilor tradiționale românești, ca o punere în lada de zestre a unor valori identitare pe cale de dispariție. Despre profesorul Gelu Furdui, dar și despre tatăl său, ilustru învățător în Monor, a vorbit și consăteanul Teodor Tanco, decanul de vârstă al scriitorilor bistrițeni. Prezent la eveniment, directorul Palatului Culturii Bistrița, dr. Dorel Cosma, a vorbit despre frumusețea tradițiilor de pe meleagurile bistrițene, dar și despre Monorul lui Gelu Furdui, asigurându-l pe acesta de toată prețuirea bistrițenilor. De altfel, cartea va fi lansată duminică și la Bistrița în cadrul unui simpozion național. Mesajul bistrițenilor a fost transmis și de Zorin Diaconescu și Menuț Maximinian, care au remarcat rolul important pe care-l are cultura tradițională scrisă pentru identitatea românească. Profund emoționat, profesorul Gelu Furdui a vorbit despre experiența lui, în calitate de cercetător în satele ardelene, de promotor al tradițiilor în emisiunile radio pe care le-a realizat la Radio Cluj, dar și în noua postură a mesajului scris. Și pentru că sfera cercetătorilor îl așteaptă și cu alte volume, deja s-a anunțat cel legat de un obicei unic, „Lăturenia din Monor”. Felicitări domnul profesor pentru faptul că ați reușit să așezați la loc de cinste, într-o carte, frumusețea sărbătorilor și a datinilor transilvane.

Menuț Maximinian

0210201715004616652449_10211904659955974_1715838512_n

Categories
Agenda Monden News

LANSARE DE CARTE

Lansare de carte: Istorie Furată. Întemeierea Å¢ării Românești. Radu Negru Vodă, între legendă, mit și adevăr Timp de 118 ani de la publicarea lucrării „ Negru-Vodă, un secol și jumătate din inceputurile Statului Țerei Românesci (1230-1380)” în„Etymologicum Magnum Romaniae, Dicționarul limbei istorice si poporane a românilor, 1898, Bucuresti”, scrisă de către filologul și istoricul Bogdan Petriceicu Hașdeu, nici un istoric sau cercetător român sau străin nu a mai făcut o abordare exhaustivă a persoanei celui care a fost Radu Negru Vodă (1290-1315) și a fenomenului istoric numit „Descălecat și Întemeiere a Țării Românești” . Au existat sute de articole, cărți și capitole de carte în care istoricii și scriitorii au încercat să deslușească cine a fost Radu Negru Vodă și care au fost faptele lui. „Întâmplarea” nefericită face ca majoritatea istoricilor și cercetătorilor, începând de la Nicolae Iorga și până în prezent, urmează aceeași linie ,promovând cu convingere ideea că „Radu Negru Vodă a fost un personaj de legendă”, existența lui fizică fiind pusă sub semnul îndoieii! Această idee fiind promovată la nivel de paradigma, fiind aceptată în majoritatea cazurilor de cei care au conexiuni cu domeniul istoriei. Cornel Bîrsan, Cristian Moșneanu și Adrian Anghel autorii lucrării: „Istorie Furată. Întemeierea Å¢ării Românești. Radu Negru Vodă, între legendă, mit și adevăr” au reusit după trei ani de documentare și cercetare (2013-2016), plecând de la dovezile documentare, studiile făcute de istorici români și străini, descoperirile arheologice și tradițiile și legendele poporului român săajungă la concluzia că Radu Negru Vodă, care a fost Voievodul Făgărașului până în anul 1290 , a „Descălecat și Întemeiat Țara Românească”, asemeni lui Bogdan Vodă, Voievodul Maramureșului care a fost „Descălecătorul și Întemeietorul Moldovei” ! Motivațiile privind cauza și efectul istoric al „descălecatului și întemeierii de țară” le puteti găsi în lucrare, structurate în părțile de carte și ulterior în capitolele aferente:  Partea I-a – Care a fost meritul cronicarilor și istoricilor în „ mitizarea și legendarizarea ” lui Radu Negru Vodă ?  Partea II-a – Dovezi documentare care susțin existența lui Radu Negru Vodă, a Descălecatului la anul 1290 și a procesului de Întemeiere a Țării Românești  Partea III-a – Dovezi arheologice și heraldice care susțin existența lui Radu Negru Vodă, a Descalecatului la anul 1290 si a procesului de Întemeiere a Țării Românești  Partea IV-a – Tradiții și legende despre Radu Negru Vodă  Partea V-a – Io Radu Negru Voievod, domn a toată Å¢ara Românească, și herțeg de Amlaș și Făgăraș. Cartea este lansată vineri, de la ora 16.00, la Palatul Culturii, moderatorul evenimentului este dr. Dorel Cosma, directorul instituției.

 

Menuț Maximinian

0208201713444816559023_10211884549973237_154537012_n

Categories
Agenda Monden News

1 MARTIE 2017 – PREMIERĂ ABSOLUTĂ LA BISTRIȚA

A treia premieră a Teatrului Profesionist „Liviu Rebreanu”, una… furtunoasă Inaugurat în luna noiembrie, în cadrul Festivalului de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu”, Teatrul Profesionist al Palatului Culturii Bistrița se află în pragul celei de-a III-a premiere. Prima piesă jucată a fost după romanul „Scurta și nefericita viață a lui Marilyn Monroe” a dramaturgului Milan Richter din Slovacia, prezent la eveniment alături de traducătorul Maria Muguraș Petrescu și alături de editoarea cărții în limba română ! Maria Pândaru Bârgău, de la Editura Călăuza din Deva. Fragmentul prezentat de actorii Cosmina Lirca și Daniel Rădulescu a fost apreciat de publicul bistrițean, dar și de scriitorii prezenți la eveniment. A doua premieră a avut loc în cadrul Zilei Culturii Naționale. Teatrul Profesionist „Liviu Rebreanu” a prezentat pe scena Palatului Culturii premiera „Iubiri eminesciene”, regia și scenografia fiind semnate de Adrian Găzdaru, iar din distribuție au facut parte Stelian Milu (în rolul Povestitorului), Dan Clucinschi (în rolul lui Cătălin), Veronica Popescu (rolul Cătălinei), Silvana Ionescu (rolul Mamei) și Ovidiu Usvat (în rolul lui Eminescu). O piesă care a adus în fața publicului versurile de dragoste semnate de poetul național, impresionând inclusiv scriitorii din Singapore, Malaezia, Indonezia, Turcia și China prezenți la eveniment. A treia premieră va avea loc miercuri, 1 martie, de la ora 18.00, la Palatul Culturii Bistrița, „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, în regia lui Dan Tudor, scenografia fiind semnată de Mihai Pastramagiu. Din distribuția piesei fac parte actorii: Dan Tudor – Rică; Dragoș Ionescu – Jupân Dumitrache; Tudorel Filimon – Nae Ipingescu; Orodel Olaru – Chiriac; Florin Dobre – Spiridon; Afrodita Androne – Veta; Narcisa Pintea – Zița. Iată că, în doar câteva luni putem vorbi despre trei premiere ale teatrului bistrițean care, încet-încet, câștigă renume în rândul teatrelor din țară. Dacă în alte părți instituțiile culturale se închid, la Bistrița Palatul Culturii își îmbogățește oferta culturală, managerul acestuia, dr. Dorel Cosma, reușind, împreună cu echipa sa de specialiști, să ofere tuturor bistrițenilor activități culturale deosebite. Un vis al nostru era înființarea unui teatru care, iată, acum a devenit realitate. Bistrițenii sunt așteptați în număr cât mai mare la comedia lui Caragiale, care, iată, este atât de actuală și în zilele noastre. PREȚUL UNUI BILET ESTE DE 20 LEI, ȘI SE POT CUMPĂRA DE LA SEDIUL PALATULUI CULTURII BISTRIȚA, DE LUNI PÂNĂ VINERI ÎNTRE ORELE 11:00 – 13:00 SI 17:00 – 20:00.

Menuț Maximinian

16492512_1370852289652305_1314339237_o

Categories
Agenda Monden News

O NOAPTE FURTUNOASĂ – PREMIERĂ ABSOLUTĂ LA BISTRIȚA!

Palatul Culturii Bistrița, Teatrul Profesionist ”Liviu Rebreanu” Bistrița vă invită, Miercuri 1 Martie de la ora 18:00, la premiera comediei „O NOAPTE FURTUNOASĂ” de I. L. Caragiale, în regia lui Dan Tudor, Scenografia fiind semnată de Mihai Pastramagiu.

Din distribuția piesei fac parte actorii:

  • Dan Tudor – Rică;
  • Dragoș Ionescu - Jupân Dumitrache;
  • Tudorel Filimon - Nae Ipingescu;
  • Orodel Olaru - Chiriac;
  • Florin Dobre – Spiridon;
  • Afrodita Androne – Veta;
  • Narcisa Pintea – Zița;

PREȚUL UNUI BILET ESTE DE 20 LEI, ȘI SE POT CUMPĂRA DE LA SEDIUL PALATULUI CULTURII BISTRIȚA, DE LUNI PÂNĂ VINERI ÎNTRE ORELE 11:00 – 13:00 SI 17:00 – 20:00

16492512_1370852289652305_1314339237_o