23/09/2017

CONSUELA DI MONACO: “Un fel de drept la replica” la “un fel de articol”

Diva locala Consuela Di Monaco a tinut sa dea un drept la replica, insa nu a avut atata curaj sa il trimita redactiei. Si l-a postat pe Facebook, pentru a-l putea citi eu. Si l-am preluat. Apreciez ca faimosul manechin italian a apelat la cineva “instruit” sa dea un drept la replica, astfel incat continutul dar si modul in care a fost scris, foarte corect, nu ii apartine. E de apreciat totusi ca nu a vrut sa se faca de ras prin felul ei de a scrie,desi a terminat la Oxford. Tin sa precizez ca nu are nimeni treaba cu mama dumneavoastra, si ii doresc toata sanatatea din lume. La urma urmei toti avem o mama…sau am avut, dupa caz. Apreciez si faima dumneavoastra pe plan national si ma inclin in fata Consuelei Di Monaco, dar oricum imi pastrez punctul de vedere in ceea ce priveste falsitatea unei persoane. Cei care va cunosc o sa ma inteleaga. Iar eu va cunosc foarte bine, atat prezentul, cat si trecutul. Cat despre aluziile pe care le faci in acest “drept la replica” s-ar putea sa ramai surprinsa.Dar toate la timpul lor.

‎”Un fel de drept la replica” la “un fel de articol”
Se spune ca este “bine ca se scrie de mine”, chiar si atunci cand cei care scriu nu stiu cum sa faca diferenta dintre furculita si “chestia” cu care se desface pestele din farfurie.
Eu nu am aceasta nevoie. Eu insa prefer sa ma ignorati decat sa scrieti prostii. Am avut de cand sunt in tara, de trei luni, – si persoane din presa si din TV-urile din Bucuresti pot confirma – , mai multe invitatii de a aparea si le-am refuzat politicos. NU de fitza, ci pentru ca vroiam sa stau langa mama mea care trece printr-un moment dificil…
Sa revin. Ma bucura, in acelasi timp, faptul ca semnatarul materialului foloseste niste exemple de modele la care aspira orice incepatoare in domeniu, sau chiar profesioniste cu un portfolio impresionant in spate dar nepromovat. Cum un ziar, local sau national contine, in ordine: prima pagina (n.m. titlurile principale ale editieii, care ar trebui sa vanda publicatia) si, apoi, chestiuni de inters local / national (mai putin importante din punct de vedere commercial, n.m.) dar la fel de importante in conceptia generala a produsului finit (nu poti citi doar prima pagina, care are cele mai tari titluri, ci te duci in interior si citesti, de exemplu si pagina de sfaturi utile, etc, la fel de importante). La fel si in moda. Exista modele de talie mondiala, care au in spate o “industrie” de promovare si modele care aspira sau modele care sustin industria asta a modei, prin prezenta constanta pe podium, fara a fi un brand. Nu am avut pretentia ca sunt Heidi Klum, atunci cand am revenit in Romania.
Am incercat sa fac ceva aici, in baza exeperientei dobandite in afara Romaniei. Din pacate, opiniile exprimate “la comanda” sau din rautate de un ziarist (n.m publicatie) local, nu national, nu ma afecteaza prea mult, ci ma intristeaza. Nu stiu, poate ca jurnalistul care a fost desemnat sa relateze despre evenimentul organizat de mine nu a primit o cafea sau o pereche de “chiloti din colectie” sau o votca de incurajare. Sau poate, desi a fost invitat, pentru ca eu am invitat multi ziaristi, nu a avut chef sa vina, ci a scris de acasa, “dupa Facebook”… Totusi, relatarea “jurnalistica” ar fi trebuit sa tina cont de toate elementele care au constituit evenimentul.
Ce m-a ranit cel mai tare este ca nu am venit in Romania pentru aceasta prezentare. Am venit in Romania pentru ca mama mea este bolnava si are nevoie de ajutorul meu. Moral si financiar. Nimeni nu m-a intrebat de asta!!!!
Pentru ca sunt dependenta de munca am decis sa fac aceasta prezentare de moda la propunerea unor prieteni, care, de altfel, au si sponsorizat / finantat un eveniment mult mai amplu! Inteleg ca la nivel local ziaristii ori sefii de publicatii au anumite frustrari insa mi se pare josnic sa ataci o persoana, fara sa ai calitatea si, cel mai rau, profesionalismul de a comenta munca unei persoane care chiar se implica in ceea ce face si nu pierde vremea, imaginandu-si ca este altcineva!
Va multumesc pentru ca ati citit dreptul meu la opinie!
Calaretul singuratic

FOTO: Şi a fost… şi TOPUL FIRMELOR

Joi seara a avut loc in Bistrita editia cu numarul 19 al “Topului Firmelor”, eveniment ce este organizat in fiecare an de Camera de Comert si Industrie. Daca in anii precedenti, evenimentul se tinea la Hotel Coroana de Aur, anul acesta, organizatorii s-au gandit sa fie si ei in tendinte si sa respecte “normele” si au emigrat la Hotelul Metropolis, cel mai luxos din oras la ora actuala. Prezente peste 220 de firme, mai mici sau mai mari, evenimentul a fost organizat cu foarte mult bun gust, servindu-se sampanie la intrarea in sala.
Si cum era de asteptat, si tinuta participantilor a fost pe masura evenimentului si a locatiei, aceasta fiind una dintre cele opulente si pretentioase locatii din oras. Astfel ca domnii  au ales costume negre, simple si elegante,accesorizate cu camasi fine si cravate viu colorate, iar doamnele, majoritatea, au optat pentru costume sau tinute sobre, in culori inchise, fiind in concordanta cu  vremea de afara.
De la un astfel de eveniment nu puteau lipsi nici reprezentantii judetului si au incantat cu prezenta si cu cate o gluma politica presedintele Consiliului Judetean Radu Moldovan, primarul Ovidiu Cretu, prefectul Ani Pop, deputatul Ioan Tintean. Ca si in anii precedenti, cele mai mari firme au luat cele mai importante premii : Metropolis Group, RAAL, Teraplast si lista poate continua.
Dupa decernarea premiilor, invitatii s-au putut bucura de un bufet suedez delicios, dar si de un concert semnat Crush si Alexandra Ungureanu. Evenimentul de aseara a demonstrat ca nu e chiar asa mare criza dupa cum se spune si ca micii si marii intreprinzatori ai judetului sfideaza criza.
foto:bistrita.citynews.ro
Calaretul singuratic

Anca Homei reloaded :) Dupa curatenia de pe Facebook si-a facut curatenie in suflet

Un material  scris de subsemnatul, ce o avea in prim plan pe Anca Homei, a avut un impact neasteptat asupra protagonistei, care a raspuns tuturor comentariilor ce au aparut ulterior. Ba mai mult, a dat dovada ca nu stie ce este ironia si a dus minciuna la cote maxime, cu fortele ei proprii, cu aceleasi forte prin care a si ajuns unde a ajuns: in randul amantelor celebre din oras. Articolul precedent facea ironii fine, punand in relief pitzipoanca intelectuala, insa, datorita cititorilor nostri fideli am aflat ca stimabila domnisoara, plina de functii si cu un IQ greu de egalat, traieste cu un om insurat, iar gurile rele spun ca nu ar fi singurul  din viata ei.
Poate asa se explica faptul ca sutele de poze de pe facebook sunt doar cu ea (in cada, in piscina, la masa, in halat, in iarba si etc…ce mai, in toate ipostazele) si nicaieri nu apare o poza cu iubitul ei amant ce o rasfata si-i face toate poftele financiare ( ca sexuale nu stim, asta nu ne-a relatat domnisoara directoare). In urma a ceea ce a aparut pe online zilele trecute, s-a declansat filozoafa din Anca Homei, aceasta postand pe pagina ei personala un citat foarte interesant.
Dragii mei dragi,

Fiecare femeie are in spatele ei o poveste de iubire si-o poveste
de suferinta. Fiecare femeie a suferit din iubire si in familie.
Fiecare femeie a cunoscut dezamagiri si pierderi importante de-a lungul dezvoltarii emotionale. Fiecare femeie a trait ce i-a fost
daruit. Fiecare femeie desteapta stie ca viata este un curs de
dezvoltare spirituala. Dumnezeu lucreaza cu fiecare intr-un anumit fel. E adevarat ca pe
unii ii lucreaza mai tare si mai des decat pe altii, dar n-avem ce
comenta.

Spiritualitatea spune ca sufletele cele mai incercate sunt si cele
mai iubite de Dumnezeu.
Se spune ca devenim mai puternici in locurile in care am fost
loviti. Toti am suferit dar putini suntem cei care
intelegem ca fara aceste suferinte n-avem puterea sa ne desavarsim personalitatile.Viata nu trebuie suportata sau carata in spate. Viata trebuie
traita pe zile daca vrei sa-ti implinesti destinul de femeie,
iubita, sotie, femeie de afaceri, mama, prietena, fiica, amanta,
muza, zeita si ce-ti mai doresti pentru tine.
De tine depinde succesul sau esecul tau, increderea sau
neincrederea in tine si oameni, iubirea sau ura ce-o gasesti in
inima ta, implinirea sau suferinta ce-o traiesti in viata asta.
Va las pe voi, cititorii, sa descoperiti femeia Anca Homei.

Calaretul Singuratic

Portret de palamentar: Cristian Florian-fost prefect

Si dupa cum v-am spus si ieri, alegerile parlamentare sunt pe ultima suta de metri. Si m-am gandit sa va prezint in cateva randuri pe candidatii la fotoliile din Parlament si Senat. In randurile ce urmeaza voi face o scurta descriere a celui care a ocupat fost prefect o buna bucata de vreme, Cristian Florian. Cristian Florian s-a facut cunoscut in peisajul bistritean datorita numeroaselor iesiri prin cluburile si cafenele de fite, dar si numeroaselor cuceriri avute la activ.

Si pe buna dreptate. Cand esti tanar, de bani gata, conduci un mega bolid, nu esti nici super destept, dar nici chiar prost, te imbraci doar “la moda” si esti mereu “putulit” si parfumat, fetele sunt doar un detaliu in viata tumultoasa de burlac. Si uite asa, direct din Bamboo, a ajuns pe scaunul de prefect. Gurile rele spun ca de fapt ar fi fost doar o unealta a seniorului Olteanu, si ca acesta din urma ar fi condus , asa mai din umbra, acel post. Indiferent de cum a stat treaba, cert este ca a trecut cu brio peste acest episod politic si acum junele Florian vrea sa ocupe un confortabil fotoliu de senator in Colegiul II. Impatimit al vietii de noapte, fostul prefect se poate lauda cu studii de lunga durata, cu master, cu o familie bogata ce il sustine (afacerile familiei merg foarte bine), cu o sustinere politica foarte buna, chiar daca face parte dintr-un partid politic ce nu mai este pe culmi, cu masini scumpe, dar si cu o cariera politica de invidiat(pentru varsta care o are) la care multi doar viseaza.Dincolo de toate acestea, ramane de vazut daca cetatenii vor vota un politican tanar si foarte scump la vorba, iar daca Cristian Florian va deveni senator, ma intreb unde va lua prima data cuvantul: in Senat sau in club?

Calaretul Singuratic

 

FANE: Monden, afacerist sau interlop?

Chiar daca Bistrita nu este tocmai un oras foarte mare, ci mai degraba este numit de catre unii satuc cu blocuri, este presarat cu fel si fel de personaje.

Unul dintre aceste personaje este si cel despre care va voi scrie in randurile urmatoare, cunoscut in lumea mondena drept “ala cu Hummer-ul”, numele lui fiind Fane. Plecat de foarte multi ani din tara, a pus bazele unor afaceri prospere in Spania, de care, la momentul de fata se ocupa si le administreaza sotia lui, si o face foarte bine.

Insa gurile rele spun ca acolo s-ar fi ocupat de chestii slabe, clanuri mafiote, lupte de strada si orice fel de activitate din care putea scoate bani in acele timpuri, castigandu-si astfel un renume cu o anume eticheta pana in prezent, fiind capul clanului Macelaru, clan ce detine suprematia in zona unde sta el. Din ce se vede de pe pagina personala de Facebook (ca altfel nu ar exista daca nu ar avea si are si un nume predestinat Danny’s Fane Fitzz), deducem ca este un nonconformist si un extravagant, de la modul de a se imbraca, pana la femeile cu care iese sau la masinile ce le are si nu se sfieste sa spuna lucrurilor pe nume.

Pe mondenul Fane il putem vedea zilnic prin cafenele de fitze ale orasului, insotit de cate o pipita sau de catre prietenii sai, interlopi sau afaceristi, si nu trece nicaieri neobservat datorita staturii sale, dar si a masinii care o conduce, un Hummer negru cu accesorii cromate. Pana nu demult putea fi observat in oras intr-un Corvette negru, insa de remarcat este ca pe toate masinile sale este trecut loggo-ul “Buena Vida”.

Probabil vrea sa le arate dusmanilor ca el s-a nascut sub o stea norocoasa, drept dovada ca si-a tatuat acest loggo si pe bratul drept, mare si inconjurat de stele.  Si ca orice monden ce se respecta, nu se poate afisa in lume oricum, ci mereu in “haine de marca” si parfumat, ca atunci cand treci pe langa el parca ai trecut pe langa o drogherie. Insa viata lui nu se petrece doar in cafenelele de fitze, ci si in santier, dupa cum vedem in pozele postate recent pe blog. Ca doar trebuie sa munceasca si el ceva sa bage benzina in ditamai masina cu care isi agata pustoaicele.

Astfel ca, Fanica al nostru, e pe punctul de a termina doua blocuri de toata frumusetea, intr-o zona ce a luat amploare in ultimii ani, zona La Soare. Si cum era de asteptat, constructiile ii seamana si zic asta pentru ca se vede ca s-au folosit cele mai bune si mai fine materiale, iar maniera in care s-au facut este altceva decat ceea ce este pe piata: eleganta, rafinament, calitate, meticulozitate. Ca doar nu degeaba a fost plecat din tara 19 ani. Si lasand vorbele de duh la o parte, sa trecem si la gura lumii care il catalogheaza drept un fustangiu, pentru ca nu iarta nimic si nu putini au fost cei carora le-a furat iubita sau nevasta pentru o noapte, sau mai multe nopti, dupa caz.

Tot gura lumii ii spune ca este un cocalar, pentru ca a aparut pe Taraf Tv si doar unul ca el isi face tatuaje si se imbraca in asa fel incat sa aiba ei ce povesti. Insa, multi il numesc interlop. Mereu in centrul atentiei, isi impune punctul de vedere si spune lucrurilor pe nume, chiar daca este inconjurat de nume sonore din oras, alti interlopi sau oameni de afaceri. Dupa toate acestea, pot afirma un singur lucru: este avid de publicitate si adora sa fie bagat in seama, nu conteaza ca e de bine sau nu, publicitate sa fie, astfel nu il uita lumea. Insa, dincolo de statura sa, chelie si tatuaje, de faptele sale si de gura lumii, nu multi vad in el ceea ce am reusit eu: un OM.

Calaretul Singuratic

 

CALARETUL SINGURATIC: viata cu seva din gunoi

Intr-o dupa-masa frumoasa de toamna, stand pe balconul meu imens din blocul luxos si fitzos de la Kaufland, vad in zare o priveliste ce m-a surprins intr-un mod foarte neplacut.

Si curios din fire, cobor, ma urc in masina si pornesc spre directia ce mi-a captat atentia: zona Zavoaie, groapa de gunoi. Ajuns la fata locului, ma confrunt cu un miros  foarte greu de suportat si cu o mizerie de nedescris si,stupoare: in acest loc de neimaginat, cateva familii foarte sarace si-au construit din cartoane, celofan si carpe, mici baraci in care isi duc traiul  zi de zi.

Principala lor ocupatie este cautatul in gunoaiele ce se depoziteaza zilnic, sortand astfel pet-urile si fierul vechi, pentru a avea bani de paine. La o baraca, doua femei isi fac “curat” in gospodarie (pentru cei care locuiesc acolo, aia e casa si gospodaria lor) si isi spala rufele intr-un lighian, fara sa le pese ca le fac poze sau sa fie curioase ce caut eu acolo.

Plec mai departe, o alta baraca, o alta familie. De data asta si cu copii, care printre gaini si gaste isi duc traiul zilnic. Poate ca habar nu au de civilizatia de dincolo de gunoaie, poate habar nu au ce inseamna scoala sau o bucata de ciocolata. Cert este ca acesti copii vor fi mereu blamati de societate pentru simplul fapt ca si-au trait viata intre gunoaie, gunoaie ce se intind pe mormane intregi si inalte pana aproape in varful stalpului de curent.

Cu multa furie in suflet pentru ca unii se lafaie in lux si altii mor de foame, merg mai departe si gasesc un tanar de vreo 20 de ani, urcat in varful gunoaielor. Asta face zi de zi, cauta tot ceea ce se poate recicla, vinde, sau pur si simplu o haina veche aruncata de altii sau poate ceva de mancare, fara sa tina cont de igiena si boli.

In ochii acestor oameni nu am vazut nici o urma de bucurie, doar tristete si  multa suferinta, dar pentru ei asta reprezinta viata. Oare e posibil ca intr-o Romanie europeana o groapa de gunoi sa arate astfel?

CALARETUL SINGURATIC: oare in ce secol suntem?

Desi suntem in secolul XXI, in Romania tot mai des intalnim fenomene sau intamplari ce ne duc cu gandul ca suntem in urma cu cateva sute de ani.

Asa se intampla si intr-un cartier din comuna Livezile, comuna ce se afla la circa 10 km de municipiul Bistrita, in cartierul Cruci (dupa cum este recunoscut de catre livezeni).

Pe ulitele si stradutele, daca le pot numi asa, zilnic trec de sute de ori, niste ¨masini¨ foarte ciudate , mai precis niste agregate, care pun in pericol viata locuitorilor din zona. Agregatele sunt construite de ei personal, de cei care le conduc, si nu ar trece nici un fel de ITP, si ne duc undeva cu cativa zeci de ani in urma. Sunt folosite in munca zilnica gospodareasca, cat si in interes de afaceri, facand orice tip de transport.

Utilizatorii acestor utilaje pun in pericol viata copiilor, si nu numai, care trec zilnic pe langa ei, si nu se gandesc la mediul inconjurator si la semenii sai, urmandu-si doar scopul. Nu inteleg de ce pe un drum national ce leaga Bistrita de Vatra Dornei, politistul care sta in trafic da amenda celor care nu si-au aprins farurile sau nu si-au pus centura de siguranta, iar acestor soferi ce conduc asemenea agregate pe un asemenea drum, li se permite sa circule in voie si fara nici un fel de restrictie, fara sa se tina cont ca pun viata pietonilor in pericol, dar si a lor implicit.

Si acum ma intreb: autoritatile chiar dorm in comuna Livezile? Domnule primar, de ce nu va implicate in acest subiect?

CALARETUL SINGURATIC: ne sufocam in trafic

Pe zi ce trece, tot mai multe autoturisme apar pe strazile din Bistrita. Si bistriteanul se plange ca e criza. Statistic vorbind, sunt prea multe masini pentru un oras ce are 4 artere principale. Si astfel, traficul devine mai greoi pe zi ce trece. Insa, poate acest lucru nu s-ar intampla daca soferii ar respecta in totalitate regulile de circulatie.

Desi, aparent traim intr-un oras mediu si linistit, la orele de varf, traficul devine infernal, si nu se mai tine cont de nimic. Nu se mai semnalizeaza cand se trece de pe o banda pe alta, nu se acorda prioritate la pietoni, de viteza nici nu mai vorbesc. Si o problema foarte frecventa la soferii bistriteni este ca nu stiu regulile din sensul giratoriu, chiar daca traim in orasul cu cele mai multe sensuri giratorii din tara, raportandu-ne la suprafata.

Cand ti-e lumea mai draga si cand esti mai sigur ca traficul decurge lent, se trezeste cate unul mai adormit sa se opreasca in sensul giratoriu, pentru a-ti  da prioritate. Oare asa au invatat ei la scoala sau sunt asa amabili pentru ca la orele de varf sta cate un politist, care nu prea e curios de trafic, in sens?

Eu stiam ca cel care intra in sens si se afla deja in sens, are prioritate si ca semnalizezi cand schimbi banda de mers. La noi  nu se respecta aceste reguli minore,  care pot avea un impact foarte mare daca sunt ignorate. Si ce e mai grav e ca inca nu am vazut nici un politist care sa opreasca pe cineva in trafic pentru ca a incalcat aceste reguli.

Inca o alta problema intalnita des la noi este cea a parcarilor, care sunt mult prea putine la cate masini sunt. Iar cei care au masini tari si se cred prea smecheri pentru a parca regulamentar, se inmultesc pe zi ce trece, iar politia pare sa treaca cu vederea toate ilegalitatile lor in trafic. Si atunci cine e de vina pentru traficul haotic de care ne lovim zi de zi? Soferii neindisciplinati sau politia care nu ia masuri atunci cand trebuie?